1. Introducere şi scop

Producerea puieţilor de răşinoase pe paturi nutritive sub adăpost de folii de polietilenă (solarii) a luat o amploare din ce în ce mai mare atât datorită productivităţii superioare a acestora (pe o suprafaţă mică se produc un număr mare de puieţi apţi pentru repicat) cât şi datorită dezvoltării mai bune a puieţilor prin prelungirea sezonului de vegetaţie cu cel puţin 30 zile. Solariile dau posibilitatea întreţinerii mai bune şi la timp a semănăturilor, combaterii bolilor cu mai multă eficienţă, cu un consum mai mic de substanţe, materiale, forţă de muncă şi manoperă. Sub aceste adăposturi semănăturile sunt ferite de îngheţurile târzii, de ploile torenţiale, grindină şi vânt precum şi de atacul păsărilor.

In solarii, temperatura aerului are valori mai mari decât în câmp, oferind plantulelor, în primele luni de la răsărire, un climat optim pentru dezvoltare. Acest climat, mai cald şi mai umed, oferă condiţii optime şi pentru dezvoltarea unor agenţi criptogamici foarte periculoşi (ca speciile de Fusarium) care pot compromite culturile dacă nu se iau la timp măsurile necesare pentru reglarea temperaturii şi a umidităţii din solarii prin aerisirea acestora.

Prin cercetările efectuate ne-am propus să determinăm cum variază temperatura aerului în solarii în funcţie de temperatura aerului din câmp pe o perioadă mai lungă de timp (de la semănare şi până la deschiderea solariilor) aceasta cu scopul de a cunoaşte în permanenţă care este temperatura aerului din solarii pentru a putea interveni atunci când aceasta depăşeşte valorile optime dezvoltării plantulelor.

2. Locul şi metoda de cercetare

In primăvara anului 1980 s-a instalat în adăpostul meteorologic existent în pepiniera silvică Izvor din Ocolul silvic Gura Humorului un termohigrograf Junkalor cu înregistrare săptămânală a temperaturii aerului. Acelaşi tip de termohigrograf s-a instalat şi în solar. Verificarea corectitudinii înregistrărilor şi corecţiile periodice s-au făcut cu un termometru de citiri curente folosit în staţiile meteorologice.

Solarul în care s-au efectuat cercetările era format din panouri cu schelet din lemn cu o suprafaţă totală de 150 m² şi un volum de 315 m³.

Observaţiile au început la data când s-au făcut semănăturile cu molid (7 mai 1980) şi s-au terminat la data de 29 iunie 1980 când solarul a fost deschis complet pe laterale. S-au făcut observaţii timp de 53 de zile totalizând 642 citiri a temperaturii aerului din solar şi câmp, din 2 în 2 ore.

Datele au fost prelucrate statistic, evidenţiindu-se corelaţiile existente între valorile temperaturii aerului în solar în raport cu cele din câmp pe toată durata unei zile (24 ore).

3. Rezultate şi discuţii

In perioada analizată, temperatura medie a aerului în câmp a variat în decurs de 24 ore între 9,3 ⁰C (ora 6) şi 15,3 ⁰C (ora 14), iar în solar între 11,2 ⁰C (ora 4) şi 25,0 ⁰C (ora 14). Diferenţa între temperatura medie minimă în solar şi câmp este de 1,6 ⁰C, iar temperatura medie maximă de 10,0 ⁰C.

Amplitudinea variaţiilor temperaturilor medii a aerului din câmp în decurs de 24 ore este de 6,0⁰C, iar în solar de 13,8 ⁰C.

Din tabelul 1 se observă că diferenţa dintre temperaturile medii ale aerului din solar şi câmp este mai mare între orele 10-18, când în solar se înregistrează temperaturi medii cuprinse între 21,7-25,0 ⁰C, iar în câmp între 13,8-15,3 ⁰C, diferenţa de temperatură medie între solar şi câmp între aceleaşi ore fiind de 7,0-10,0 ⁰C.

O importanţă deosebită pentru dezvoltarea plantulelor în solarii o reprezintă maximele şi minimele absolute ce se pot produce în special în primele săptămâni de la semănare, în raport cu valorile maxime şi minime din câmp în decurs de 24 ore.

In perioada analizată cea mai scăzută temperatură în câmp a fost 1 ⁰C la ora 6 (22 mai 1980), iar cea mai ridicată de 25 ⁰C la ora 14 (24 iunie 1980). In solar cea mai scăzută temperatură a fost de 2 ⁰C la ora 4 (12 mai 1980), iar cea mai ridicată de 42 ⁰C la ora 14 (9 mai 1980).

Se constată că valorile individuale minime şi maxime ale temperaturii aerului din solar nu coincid cu valorile minime sau maxime ale temperaturii aerului din câmp nici sub raportul datei şi nici a orei producerii lor. Dar între valorile medii, maxime şi minime ale temperaturii aerului din câmp şi cele din solar există o strânsă dependenţă.

In vederea determinării influenţei temperaturii aerului din câmp asupra celei din solar s-a calculat coeficientul de corelaţie dintre aceste două valori factoriale. A rezultat o legătură foarte semnificativă (r = 0,806^xxx) care, redată printr-o ecuaţie de regresie s-a obţinut următoarea expresie :

y = 1,412 x – 0,25 (1)

în care: y = temperatura aerului în solar şi x = temperatura aerului în câmp.

Dând diferite valori variabilei x obţinem o dreaptă de regresie, care împreună cu intervalul său de încredere, este reprezentată grafic în fig. 1.

Fig. 1 Variaţia temperaturii aerului în solarul „Izvor” din O.s. Gura Humorului în perioada 7 mai – 29 iunie 1980

Deoarece s-a constatat că între temperatura aerului din solar şi cea din câmp există o legătură diferită ziua faţă de noapte (tab. 1) s-a trecut la stratificarea datelor, calculându-se separat coeficienţii de corelaţie pentru temperaturile înregistrate între orele 8-18 (zi) şi 20-6 (noaptea).

Au rezultat coeficienţi de corelaţie foarte semnificativi r = 0,716^xxx pentru zi şi r = 0,895^xxx pentru noapte, iar expresiile ecuaţiilor de regresie sunt :

y = 1,216 + 4,7 pentru zi (2)

y = 1,19 x pentru noapte (3)

Deoarece cele două ecuaţii de regresie s-au stabilit pentru aceleaşi caracteristici s-a procedat la compararea lor, stabilindu-se că acestea se în raport cu temperatura aerului în câmp deosebesc semnificativ, ceea ce rezultă că intensitatea influenţei temperaturii aerului din câmp asupra celei din solar diferă ziua de noaptea. In timpul zilei diferenţele între temperaturile aerului din solar şi cele din câmp sunt mai mari ca urmare a căldurii reţinută de foliile de polietilenă şi a lipsei curenţilor de aer, pe când în timpul nopţii, ca urmare a scăderii temperaturii din câmp şi a pierderilor parţiale de temperatură prin răcirea foliilor aceste diferenţe sunt mai mici.

Temperatura aerului din câmp influenţează diferit pe cea din solar şi de la o oră la alta, atât ziua cât şi noaptea. Coeficienţii de corelaţie calculaţi pentru diferite ore de înregistrare a temperaturii scot în evidenţă atât legătură strânsă care există între cele două temperaturi la diferite ore din zi cât şi variabilitatea lor de la o oră la alta (tabelul 2).

Valoarea cea mai mică a acestei influenţe s-a determinat pentru valorile înregistrate la ora 12 (r = 0,530^xxx) iar cea mai mare la ora 18 (r = 0,980^xxx).

In tabelul 2 sunt trecuţi coeficienţii de corelaţie şi ecuaţiile de regresie calculate pentru temperatura aerului în câmp (x) înregistrată la diferite ore din zi şi cea din solar.

Cunoscând temperatura aerului din câmp la orice zi se poate determina temperatura din solar, folosind ecuaţiile de regresie de mai sus. In acest fel se poate interveni operativ la reglarea acesteia prin aerisirea solarului şi evitarea producerii de pagube.

Resume: Recherches concernant regime de la temperature d’air dans solaires et dans le champ

Par les recherches realisees, l’auteur a determine la variation de la temperature d’air dans solaires en fonction de la temperature d’air dans le champ, pour connaître permanent qui est la temperature d’air dans solaires, pour avoir la posibilite d’intervenir quand celle depassee les valeurs optimales pour le developpement des plants.