Laudatio

Născut la Chişinău la 20 noiembrie 1929, domnul Nicolae Doniţă a devenit un recunoscut şi apreciat specialist în mai multe domenii ale ştiinţelor naturii, activitatea Domniei Sale concentrându-se în primul rând pe clasificarea şi cartografierea vegetaţiei, ecologia şi răspândirea speciilor lemnoase, cercetarea populaţiilor, biocenozelor şi ecosistemelor forestiere, precum şi pe gospodărirea durabilă a pădurilor.

Bunicul său, Toma Doniţă, a fost preot la Hirişeni, apoi la Răciula, iar tatăl, Boris Doniţă,judecător şi apoi avocat la judecătoria Călăraşi. Urmează şcoala primară la Chişinău, iar la 11 ani, datorită contextului vremii se refugiază pentru prima oară, iar după o scurtă revenire, şi a doua oară, stabilindu-se cu părinţii în România.

După absolvirea liceului studiază silvicultura la facultatea din Braşov. La scurt timp după terminarea facultăţii, în 1956, prin stăruinţa unuia dintre profesorii săi, cunoscutul om de ştiinţă academicianul C.C. Georgescu, îşi începe cariera de cercetător la Colectivul Forestier al Academiei Republicii Populare Române sub conducerea profesorului Sergiu Paşcovschi, reputat cercetător, cel ce a descris tipurile de pădure din România. Între timp, Colectivul Forestier este încadrat în Centrul de Cercetări Biologice, devenit apoi Institutul de Biologie al Academiei. A promovat de la cercetător stagiar la cercetător ştiinţific principal gradul III. Între anii 1970-1971 urmează o specializare în Ecologie la Universitatea din Gottingen (Germania), cu o bursă a Fundaţiei A.V. Humboldt. După anul 1970, împreună cu colectivul din care face parte, este transferat la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice unde, din 1975 şi până la pensionare (1997), este şeful laboratorului de Ecologie Forestieră. În anul 1990 este promovat cercetător ştiinţific principal gradul II, iar în 1992 cercetător ştiinţific gradul I.

În cadrul acestui laborator organizează o importantă reţea de cercetări ecologice în staţionar în mai multe tipuri de ecosisteme forestiere din Dobrogea şi Carpaţi şi continuă şi dezvoltă activitatea de cartografiere a vegetaţiei în general şi a pădurilor în special, activitate cu o lungă tradiţie în România. De-a lungul timpului, elaborează:

– Harta geobotanică a României (1960, 1961);

– Harta de vegetaţie din Atlasul României (1976);

– Harta forestieră a României (1980);

– Harta de vegetaţie a României pentru Harta de vegetaţie a Europei (1992, 2000), realizare căreia i se datorează recunoaşterea contribuţiilor româneşti în acest domeniu;

– Harta forestieră a României (2008). Se cuvine menţionat faptul că prin aceasta a propus o nouă schemă de zonalitate a vegetaţiei României, acceptată de mulţi cercetători ca o nouă schemă de zonare pentru vegetaţia Europei.

În 1983, în monografia „Wälder Europas”, apare contribuţia sa privind făgetele dacocarpatice. În periodicul Academiei de Ştiinţe a Macedoniei este publicată lucrarea Domniei Sale privind descrierea molidişurilor din România.

Între anii 1986-1987 reia bursa Humboldt, dedicându-se muncii de cercetare a pădurilor de stejar producătoare de lemn de furnir în Germania şi Franţa (publicaţie 1987).

Ulterior, participă la mai multe proiecte internaţionale (CORINE, Directiva Habitate, NATURA 2000, LIFE, IPGRI, PIN MATRA Păduri Virgine, Păduri cu valoare ridicată de conservare). Totodată, colaborează la elaborarea monografiei „Les forets vierges de Roumanie”, 2001 şi a mai multor lucrări valoroase, dintre care cităm:

– Ghid pentru selectarea şi evaluarea ecologică a pădurilor virgine din România, 2000;

– Conservarea pădurilor virgine, 2004;

– Ghid practic pentru identificarea pădurilor cu valoare ridicată de conservare, 2004;

– Genetic resources of Fagus ssp. in Southeastern Europe, 2000;

– Inventories for in situ Conservation of broad levead Forest genetic Resources in Southeastern Europe, 2002;

– Pădurile de luncă din România, 2007;

– Bune practici pentru gospodărirea pădurilor din Lunca Dunării, 2008;

– Vegetaţia din Parcul Naţional Munţii Măcinului, 2012.

Alături de un colectiv de biologi elaborează şi publică în 2005 monografia „Habitatele din România” în sprijinul înfiinţării reţelei NATURA 2000.

Împreună cu soţia, prof. dr. Doina Ivan,publică în anul 1975 manualul intitulat „Metode practice pentru studiul şi cartarea vegetaţiei”, dezvoltă mai multe aspecte teoretice (fitocenoza – parte determinantă a ecosistemelor terestre, areal geografic şi areal ecologic, particularităţile ecosistemelor terestre, fitocenologia geografică, abordarea ecologică a fitocenozei ş.a.) şi efectuează cercetări asupra populaţiilor de ierburi din pajiştile Munţilor Apenini şi Alpilor Italieni (2 lucrări publicate în anii 1994 şi 2003).

În perioada 1992-1996 a participat, cu echipe de specialitate, la amenajarea pădurilor din Republica Moldova, stabilind tipurile de ecosisteme (lucrarea a fost publicată în 1994). Între anii 2004-2006 a lucrat cu un colectiv de cercetători din Republica Moldova la descrierea tipurilor de ecosisteme din rezervaţia de stat „Plaiul Fagului” (lucrarea fiind publicată în 2007).

În cei 58 de ani dedicaţi cu pasiune activităţii de cercetare, domnul Nicolae Doniţă a publicat 222 lucrări de specialitate, dintre care 44 au văzut lumina tiparului în străinătate. Rodul muncii Domniei Sale s-a materializat deasemenea în numeroase recenzii, note documentare, traducerea mai multor cărţi şi elaborarea unui mare număr de referate şi comunicări nepublicate. A participat cu lucrări ştiinţifice la o serie de congrese şi la peste 50 simpozioane naţionale şi internaţionale.

Trei dintre lucrările ştiinţifice elaborate în calitate de autor principal şi anume – Harta Geobotanică, Ecologia Forestieră, respectiv Habitatele din România, sunt recunoscute, apreciate şi premiate de Academia Română.

Din 1990 activează şi în învăţământul universitar. A predat cursuri de Ecologie şi Geografie Forestieră, Dendrologie, Geobotanică, Cultura Pădurilor ş.a. la universităţile din Bucureşti, Oradea, Arad şi Timişoara. A publicat în colaborare cursuri de Dendrologie, Cultura Pădurilor, Fitocenologie integrată.

Începând cu anul 1990 este deasemenea conducător de doctorat pentru domeniul Ecologie şi Fiziologie Forestieră, calitate în care a promovat 15 doctori. A fost ales membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice în 1991. După reînfiinţarea Societăţii „Progresul Silvic”, a fost o perioadă vicepreşedinte al acesteia, precum şi redactor al „Revistei Pădurilor”.

Pe plan extern, este din 1970 membru al Asociaţiei Internaţionale pentru Studiul Vegetaţiei, al Societăţii germane pentru studiul Staţiunii şi membru în colegiul de redacţie a revistei „Braun Blanquetia”. Este de asemenea vicepreşedinte a două fundaţii ştiinţifice: „Biotech” şi „A. Tissescu”. Cu expertiza şi energia care îl caracterizează, a colaborat în perioada recentă la un proiect pentru înfiinţarea demonstrativă de perdele forestiere de protecţie, la descrierea habitatelor din câteva situri NATURA 2000 şi a predat cursurile de Ecologie şi Geografi e Forestieră, Cultura Pădurilor, Istoria Silviculturii la Facultatea de Horticultură şi Silvicultură din cadrul universităţii noastre.

A fost membru în numeroase comisii de doctorat, atât în domeniul silviculturii, cât şi în al biologiei. Nu în ultimul rând, se cuvine subliniată participarea recentă a Domniei Sale la elaborarea “Strategiei naţionale pentru silvicultură”, “Strategiei naţionale pentru conservarea biodiversităţii” şi a “Strategiei naţionale pentru combaterea deşertificării”. A contribuit cu date despre păduri la ampla documentaţie ştiinţifică privind delimitarea şi caracterizarea a 13 parcuri naţionale. Rezultate importante ale activităţii de cercetare au fost prezentate la simpozioane internaţionale organizate în Franţa, Germania, Italia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Ucraina, Georgia, Rusia, Bulgaria.

De-a lungul carierei, ca semn de apreciere a contribuţiei sale ştiinţifice de valoare, domnului profesor Nicolae Doniţă i-au fost decernate mai multe premii şi onoruri:

– Premiul Academiei Române pentru „Harta geobotanică” (1963).

– Premiul Academiei Române pentru tratatul „Ecologie forestieră” (1980). monografia „Habitatele din România” (2007).

– Titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava (2011).

În toată activitatea Domniei Sale, domnul Nicolae Doniţă şi-a făcut o datorie de onoare din a sluji cu sinceritate şi dăruire ştiinţa şi de a transmite mai tinerilor săi colaboratori pasiunea pentru cercetare. Cercetătorul competent şi devotat, dascălul caracterizat de dăruire şi pasiune, omul modest, generos şi bogat spiritual impune respect şi trezeşte admiraţie. Atât pentru generaţia actuală cât şi pentru cele viitoare, domnul prof. dr. ing. Nicolae Doniţă reprezintă un reper moral şi profesional, un model de care avem atâta nevoie în ziua de azi.

Pentru prestigioasa contribuţie ştiinţifică din domeniul ecologiei şi geografiei forestiere, pentru activitatea consacrată în mod constant dezvoltării acestor domenii atât de importante, în instituţiile de cercetare şi academice, în forurile profesionale de specialitate, dar şi pentru recunoaşterea naţională şi internaţională dobândită în timp, Senatul Universităţii noastre a decis să acorde domnului dr. ing. Nicolae Doniţă, înaltul titlu de “Doctor Honoris Causa”.

Prof. dr. ing. Gheorghe-Florian Borlea

Cuvânt de mulţumire

Stimate domnule Rector,

Stimate domnule Decan,

Onorată Comisie,

Doamnelor şi domnilor,

Sunt profund emoţionat, în această zi, când mi se acordă înaltul titlu de „Doctor Honoris Causa” de către Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timişoara.

Mă simt onorat că, la iniţiativa unor colegi, Facultatea de Horticultură şi Silvicultură, prin conducerea acesteia şi Senatul Universităţii au considerat că îndelungata mea activitate în cercetarea ştiinţifică şi în învăţământul universitar merită să fie evidenţiată prin titlul de „Doctor Honoris Causa”. Le mulţumesc din sufl et şi adresez calde mulţumiri.

Mulţumiri deosebite adresez membrilor comisiei care au analizat atât de temeinic activitatea mea şi au considerat că este îndreptăţită acordarea acestui titlu. Rămân recunoscător şi celor ce mă onorează cu prezenţa lor în această zi importantă pentru mine.

Am activat în cercetare peste jumătate de secol, iar în învăţământ aproape două decenii. Am avut privilegiul de a lucra sub conducerea unor iluştri înaintaşi şi, la rândul meu, am contribuit la formarea mai multor generaţii de specialişti, printre care şi 15 doctori în silvicultură.

La Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timişoara am venit târziu, odată cu înfiinţarea specializării de silvicultură. M-am bucurat de colaborarea cu un distins colectiv de cadre didactice, într-o atmosferă cu adevărat universitară. Le sunt recunoscător că m-au primit în mijlocul lor cu respect şi afecţiune.

Încheind, aş vrea să urez tuturor celor de faţă, mulţi ani cu sănătate, cu îndeplinirea năzuinţelor şi mai ales cu pace – în casă, în ţară, în lume.

Dr. ing. dr. H.C. mult. Nicolae Doniţă

¹ În data de 29 Mai 2014, în cadrul manifestărilor din cadrul “Zilelor Academice Timişene 2014 – Săptămâna Universităţii”, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României“ a acordat titlul de Doctor Honoris Causa domnului dr. ing. Dr. H. C. Nicolae Doniţă, distinsă personalitate a silviculturii, cercetător ştiinţific devotat şi recunoscut, dascăl caracterizat de dăruire şi pasiune, om generos şi bogat spiritual, pentru prestigioasa contribuţie ştiinţifică din domeniul ecologiei şi geografiei forestiere şi pentru activitatea constantă consacrată dezvoltării acestor domenii atât de importante.