Laudatio

Domnule Preşedinte al Senatului Universităţii „Ştefan cel Mare”,

Stimaţi membri ai Senatului,

Domnule Decan al Facultăţii de Silvicultură,

Doamnelor şi Domnilor,

Astăzi Universitatea „Ştefan cel Mare” este în sărbătoarea izvorâtă din actul acordarea titlului de Doctor Honoris Cauza, Domniei Sale domnului Profesor doctor inginer Darie Parascan, membru al corpului profesoral al Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, al Universităţii Transilvania din Braşov. Motivarea acestei deosebite şi complexe stări sufleteşti este fondată pe mai multe fapte: (i) acest frumos act la care astăzi suntem părtaşi este o recunoaştere a tot ce Profesorul a făcut pentru propăşirea învăţământului superior silvic din Bucovina atât la începuturi, ca preparator şi apoi asistent la Institutul de Silvicultură de la Câmpulung, cât şi la vârful carierei sale, ca profesor la Facultatea de Silvicultură nou înfiinţată la Universitatea „Ştefan cel Mare”; (ii) opera sa ştiinţifică ce cuprinde un număr impresionant de comunicări, articole, tratate din domeniul botanicii şi fi ziologiei forestiere îi asigură un prestigiu imens în lumea cercetării ştiinţifice româneşti fiind proba unei munci tenace, pasionate, neîntrerupte desfăşurate în păduri şi laboratoare într-o viaţă de om; (iii) prin rădăcinile sale, prin construcţia sa sufetească, prin educaţia sa, profesorul a stiut să formeze zeci de generaţii de ingineri silvici, care se mândresc că l-au avut profesor, zeci de doctori în silvicultură înclusiv urmaşii săi la catedră, contribuind la coeziunea corpului silvic românesc.

Cred că toţi colegii, de la cei care au făcut propunerea, la cei care au adoptat cu bucurie decizia acordării acestui titlu, care se găsesc alături de noi astăzi şi aici, au privit şi şi privesc cu bucurie şi satisfactie deosebită acest act.

Domnul profesor doctor inginer Darie Parascan s-a născut la 23 septembrie 1927 la Cacica, frumoasa localitate bucovineană căreia i-a mers renumele nu numai prin salinele sale sau prin basilica minor Sfânta Maria ci şi prin diversitatea etnică care a conferit o calitate deosebită şi o educaţie temeinică locuitorilor. In această minunată configuraţie spaţio-temporală, tânărul locuitor al comunei s-a bucurat nu numai de originile sale ţărăneşti (părinţii Ion şi Aurora) cu care s-a mândrit şi pe care le-a purtat peste tot ca pe un preţios blazon, dar şi de o educaţie sănătoasă şi solidă ce caracteriza familile satelor bucovinene. A început studiul liceal la liceul ”Dragoş-Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, o şcoală emblematică bucovineană, pentru ca din cauza războiului să-l termine în refugiu la Lugoj, la liceul „Coriolan Brediceanu” – liceu de acelaşi calibru – în anul 1946. Fiind atras de cariera de inginer silvic – ca orice bucovinean care se respectă – incepe studiul silviculturii la Şcoala Politehnică din Bucureşti pentru ca în anul 1948, în anul al II-lea, să fie transferat la Institutul de Silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc, Facultatea de Silvicultură, la care finalizează studiile în calitate de şef de promoţie, in anul 1952. Pasiunea, seriozitatea, puterea de muncă deosebită, îl fac remarcat de către profesorii săi (Mircea Ene şi Iuliu Moraru) astfel că primeşte mai întâi postul de preparator la disciplina de protecţia pădurilor şi apoi de asistent la disciplina de botanică. In studiul istoric „ Institutul de Silvicultură CâmpulungMoldovenesc” profesorul D.D.Ionescu, fostul Rector al acestei instituţii, scria: „Darie Parascan absolvent diplomat al Institutului Câmpulung Moldovenesc în februarie 1952, încadrat ca preparator în iunie 1951 fiind încă student cu cursurile terminate şi premiant. A funcţionat până în toamna anului 1953, când sa transferat cu institutul la Braşov.” Ascensiunea profesională a continuat la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din Braşov: 1962 – şef de lucrări; 1966 – conferenţiar; 1971 – profesor universitar; 1994 – conducător de doctorat. Datorită meritelor sale şi în planul ierarhic administrativ, profesorul este ales de către colegii săi, succesiv: secretar ştiinţific, şef de catedră, prodecan, decan, membru al senatului Universităţii. Aparent, ocuparea acestor funcţii este firească, lineară, dar de fapt semnifică o perioadă de 64 de ani de muncă tenace, asiduă, înseamnă un păinjeniş complex de interacţiuni umane nu întotdeauna comode, care l-au proclamat un adevărat învingător în lupta cu viaţa într-o perioadă nu deosebit de fastă pentru istoria României. Câte fapte semnificative nu pot sta ascunse după perdeaua unei anumite concizii biografice? Căte lucruri aparent banale sau de desfăşurare cotidiană nu se pot metamorfoza în evenimente ce pot influenţa viaţa unui om pentru totdeauna? 64 de ani sunt o viaţă de om, inseamnă cel puţin 64 de promoţii de ingineri silvici, colective didactice construite atât la Braşov cît şi la Suceava, sute de lucrări ştiinţifice, sute de destine ce includ porteretul luminos şi optimist al profesorului Darie Parascan! Toţi discipolii săi au simţit măcar o dată, privirea părintească cu care profesorul îi invăluia, pentru că ştia ca nimeni altul să ceară, dar şi să recompenseze. Nu numai foştii studenţi au simţit acest lucru, dar mai ales colaboratorii apropiaţi şi doctoranzii. Rog să fiu scuzat dacă am accentuat latura umană a relaţiilor, însă acestea constuie cea mai importantă trăsătură a unui dascăl, iar un mic amănunt poate rămâne pentru totdeauna în memoria unui om. A dăruit atât de mult domnul profesor, pentru că a primit la fel de la iluştrii săi magiştri, pe care i-a respectat şi i-a iubit. Nume grele in ştiinţa silvică românească, precum C.C. Georgescu, Iuliu Morariu, au fost numai două din modelele sale tutelare care l-audesemnat drept destoinic continuator de şcoală, pentru că la rândul său a lăsat drept urmaşi profesori de mare renume precum domnii Marius Danciu sau Dan Gurean. Elaborarea lucrării de doctorat în 1964 şi absolvirea Facultăţii de Biologie, Universitatea din Bucureşti în 1971 constituie alţi doi indicatori ai temeiniciei, muncii şi altor „cărămizi” pe care Domnia-Sa le-a zidit în fundamentul edificiului său ştiinţific, un edificiu grandios constituit din 146 de lucrări, din care 5 tratate de referinţă, 130 de lucrări de cercetare. Largul evantai tematic a cuprins probleme precum: (i) tehnologii de combatere a buruienilor, (ii) indicatori fiziologici pentru definirea parametrilor ecologici specifici speciilor forestiere, (iii) integrarea parametrilor fiziologici individuali la nivelul organizării ecosistemice pentru cunoaşterea mecanismelor biologice de realizare a biomasei şi bioenergiei, (iv) cercetări fotologice şi ecofiziologice în ecosisteme forestiere montane, (v) evaluarea resurselor de plante medicinale din fondul forestier, (vi) cercetări floristice şi fitocenologice în ecosistemele forestiere şi în fitocenoze ocrotite. Toate aceste cercetări fundamentale cu caracter original, au condus la elaborarea şi dezvoltarea unor principii moderne în cadrul cercetării silvice româneşti, menite a ridica productivitatea pădurilor, extinderea funcţiilor ecoprotective şi biopatrimoniale ale acestora. O parte a activităţilor stiinţifice a fost răsplătită cu diverse premii, dintre ele remarcându-se premiul „Traian Săvulescu” al Academiei Române (1983) sau alegerea ca membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1991). Anul 1990 a însemnat pentru Alma Mater Sucevensis anul unor radicale transformări structurale. Purtând în suflet nostalgia lucrului început la Câmpulung dar şi înţelegerea necesităţii schimbării învăţământului superior, a îmbrăţişat fără nici o rezervă reînfiinţarea la Suceava a Facultăţii de Silvicultură, deşi unii dintre colegii de la Braşov nu au privit cu ochi buni acest fapt. A „pornit motoarele” in 1990, alături de profesorii Ioan Milescu, Climent Horeanu, Rostislav Bereziuc, Victor Stănescu, Nicolae Boş, Ilie Popescu încă de la prima sesiune de admitere. Se pare că toţi au avut mâini norocoase. Până în anul 1998, o dată cu predarea disciplinei de fiziologia plantelor lemnoase, a format viitoare personalităţi didactice, a ghidat formatele de cursuri şi practici, a direcţionat construcţia laboratoarelor. A pus atâta pasiune şi dragoste în tot ce a făcut aici, de parcă s-ar fi aflat la începutul carierei. Lucrul nu a trecut neobservat declanşând dragostea şi respectul tânărului colectiv didactic al întregii universităţi şi mai ales a studenţilor, atraşi de personalitatea puternică a magistrului, care şi aici şi-a trădat încă o dată vocaţia de ctitor.

Nu putem încheia fără a invoca faptul că profesorul Darie Parascan a avut o familie model, care a constituit oaza sa de linişte şi de încredere construită de soţia sa, doamna ing. Domnica Parascan şi fiica, doctoriţa Aurora Creţu, cărora se cuvine să le adresăm cuvinte de mulţumire.

Doamnelor şi domnilor,

Expunerea prezentată Domniilor-Voastre nu este una atotcuprinzătoare şi nici nu a inclus toate motivele acordării titlului de Doctor Honoris Cauza al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava prof. dr. ing. Darie Parascan. Ea a fost menită a vă arăta că dumnealui merită cu prisosinţă această recunoaştere care a venit sperăm, în timp util şi că facultatea noastră este onorată a întreprinde acest act. Pentru comisia constituită în acest scop este un deosebit şi onorant privilegiu. Vă mulţumim Domnule profesor pentru acceptarea propunerii noastre şi vă urăm sănătate, satisfacţii profesionale şi familiale ! Totdeauna porţile universităţii noastre vă sunt deschise!

Prof. dr. ing. Radu Cenuşă

Cuvânt de mulţumire

Mult stimate domnule Rector,

Distinşi membri ai Senatului Universităţii,

Onorat prezidiu, distinsă audienţă,

Vă rog să-mi permiteţi domnule Rector, ca din adâncul inimii şi copleşit de emoţie, să vă adresez, Dumneavoastră şi Senatului Universităţii, cele mai calde mulţumiri pentru aprecierile făcute şi pentru înaltul titlu de Doctor Honoris Causa acordat de către prestigioasa Universitate ”Ştefan cel Mare” din acest oraş cu mare rezonanţă istorică.

Adresez totodată cele mai alese cuvinte de mulţumire referenţilor oficiali pentru generoasele caracterizări, la mult-puţinul de căutări şi fapte, ce au reprezentat în final, pentru mine, o trecere de peste opt decenii printr-o viaţă de om.

Cu alese sentimente de preţuire îmi îndrept gândurile către conducerea Facultăţii de Silvicultură din Suceava şi către cadrele didactice cu care am participat la un episod din epopeea devenirii Facultăţii de Silvicultură sucevene, instituţie de ştiinţă forestieră şi de cultură, dorind să vă mulţumesc pentru generozitatea şi bunăvoinţa de a mă nominaliza pentru acest înalt titlu. Am fost, în această etapă, unul dintre cei care s-au străduit să contribuie la reînnodarea tradiţiei învăţământului superior silvic al anilor 1948-1953 de la Câmpulung Moldovenesc, unde mi-am desăvârşit pregătirea universitară, cu Alma Mater din Braşov, unde m-am format, şi cu cele mai cutezătoare aspiraţii spre modernizare ale Şcolii Superioare de Silvicultură, din acest colţ de mirifi că Românie, unde pădurea îşi ţese nesfârşita ei domnie.

Totodată ţin să mulţumesc şi tuturor celor care au mai luat cuvântul făcând prea elogioase aprecieri la adresa persoanei mele, înfrumuseţându-mi sensul vieţii. La această înaltă vibraţie, vin să vă mulţumesc şi dumneavoastră, tuturor celor care aţi avut amabilitatea de a mă onora cu prezenţa şi de a fi alături de mine, la acest eveniment unic din viaţa mea.

Prof. dr. ing. dr. H.C. Darie Parascan

¹ În data de 16.05.2014, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava a acordat titlul de Doctor Honoris Causa domnului prof. dr. ing. Darie Parascan, distinsă personalitate a silviculturii româneşti, în semn de recunoaştere a prestigioasei cariere academice, de dascăl implicat şi cercetător dedicat domeniului, precum şi pentru contribuţia adusă la punerea bazelor Facultăţii de Silvicultură din Suceava.