Laudatio

1 În data de 19.06.2015, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava a acordat titlul de Doctor Honoris Causa domnului prof. dr. ing. Rostislav Bereziuc, distinsă personalitate a silviculturii româneşti, în semn de recunoaştere a contribuţiilor aduse la dezvoltarea domeniului drumurilor forestiere, pentru calităţile de dascăl apreciat şi de cercetător pasionat, precum şi pentru contribuţia adusă la punerea bazelor Facultăţii de Silvicultură din Suceava.

Domnule Preşedinte al Senatului Universităţii „Ştefan cel Mare”,

Stimaţi membri ai Senatului,

Domnule Decan al Facultăţii de Silvicultură,

Stimaţi membrii ai prezidiului,

Doamnelor şi domnilor, onorată asistenţă,

Silvicultura, ca domeniu tehnic, îmbină cunoştinţele specifice biologiei aplicate, cu elemente de statistică, pentru a crea câteva sisteme de control şi gestionare a resurselor forestiere precum: amenajamentul, inventarul forestier, monitorizarea stării de sănătate a pădurilor, sistemul informatic SUMAL şi multe altele. Toate aceste sisteme sunt legate între ele, la modul cel mai concret cu putinţă, de primul şi cel mai vechi element de infrastructură spaţială: drumul.

Universitatea noastră decernează astăzi titlul de Doctor Honoris Causa domnului prof. univ. dr. ing. Rostislav Bereziuc, a cărui îndelungată activitate didactică şi ştiinţifică s-a concretizat în formarea profesională a câtorva zeci de promoţii de ingineri silvici de la universităţile din Braşov şi Suceava, şi a tot ceea ce a însemnat, în ultima jumătate de veac, normative de proiectare şi execuţie a drumurilor forestiere. Toţi cei ce i-au fost la început studenţi, iar apoi colaboratori, au înţeles că fără accesibilizarea pădurilor şi a spaţiului montan nu se poate vorbi de dezvoltare socio-economică armonioasă. Aici trebuie căutată motivaţia preocupării de a proiecta reţele funcţionale pentru transport, indiferent de orientarea politicii forestiere, la un moment dat. Chiar dacă am renunţa la valorificarea economică a lemnului, lăsând pădurile României să revină la structura lor naturală, tot am avea nevoie de drumuri, pentru a permite celor care le vizitează să se bucure de frumuseţea lor pentru a studia procesele ecosistemice în interiorul pădurii, avem nevoie de drumuri, în scopul transportării echipamentelor necesare investigaţiilor ştiinţifice.

Dl. profesor Rostislav Bereziuc s-a născut în Basarabia, la 20 octombrie 1923, în comuna Briceni, fostul judeţ Hotin. Apropierea profesională de pădure o datorează tatălui, subinginer silvic, iar dragostea de catedră mamei, învăţătoare. După absolvirea şcolii primare în comuna natală, a urmat cursurile liceelor “Aron Pumnul” din Cernăuţi, respectiv „Ion Creangă” din Bălţi.

După ce a promovat examenul de bacalaureat în anul 1942, la Chişinău, a urmat Facultatea de Silvicultură a Şcolii Politehnice din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1947. În vara aceluiaşi an, a devenit membru al colectivului care a proiectat întreprinderea forestieră Stâlpeni, ceea ce a constituit prima dovadă a recunoaşterii calităţilor profesionale de excepţie ale proaspătului absolvent.

În primul an de activitate a lucrat în amenajarea pădurilor, fiind pe rând operator topograf, tehnolog şi şef de secţie în cadrul Marii Unităţi Forestiere Bazinale Bistriţa Aurie. În anul următor avea să devină referent al Inspectoratului Silvic Suceava, cu atribuţii legate tot de amenajarea pădurilor. Între 1949 şi 1953 a fost şef de lucrări la Institutul de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc, la disciplina Topografie.

După 1956, odată cu unificarea celor două institute de învăţământ superior, dl. profesor Bereziuc a preluat o disciplină nouă la vremea respectivă, şi anume „Rolul aviaţiei în silvicultură”. Fără nicio lucrare de referinţă în limba română, tânărul cadru didactic a redactat noul curs, devenit ulterior “Fotogrammetrie forestieră”, respectiv “Teledetecţie şi sisteme informatice geografice”. Având reale aptitudini inginereşti, o bună parte a aparaturii de laborator necesară noii discipline a fost confecţionată sub directa sa îndrumare.

Între 1957 şi 1959 a predat „Meteorologie” şi „Protecţia muncii în silvicultură”. Dată fiind importanţa meteorologiei forestiere în formarea unei gândiri analitice, de care inginerul silvic, şi de atunci, şi de acum, are atâta nevoie, tânărul şef de lucrări a apelat la fizică şi matematică pentru a îmbunătăţi metoda de predare a meteorologiei. De asemenea, a editat în colaborare cu profesorul Vasile Andreescu un curs de protecţia muncii, necesar organizării activităţii de exploatare pe baze ştiinţifice. Ulterior a preluat disciplina ce i-a adus consacrarea: „Drumuri forestiere”.

A susţinut teza de doctorat în anul 1969, iar în anul 1971 a ocupat prin concurs postul de profesor şi din 1974 a devenit conducător de doctorat pentru specialitatea ”Drumuri forestiere”, calitate în care a coordonat 15 teze de doctorat. În acelaşi an (1974), a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. III pentru contribuţia adusă la construirea bine-cunoscutului Transfăgărăşan, iar în anul următor a primit diploma de onoare, conferită de Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, pentru rezultatele deosebite obţinute în dezvoltarea reţelelor de drumuri forestiere. Pentru proiectarea acestor reţele, domnia sa a utilizat modele geometrizate, iar rezultatele cercetărilor au fost sintetizate într-o carte rămasă de referinţă în domeniu: „Proiectarea şi construcţia drumurilor forestiere”, a cărei primă ediţie a fost publicată în 1974 de Editura Ceres. În ceea ce priveşte optimizarea şi adaptarea geometriei verticale şi orizontale a traseelor la configuraţia terenului, cât şi la cerinţele în continuă schimbare a mijloacelor de transport, domnul profesor Bereziuc a propus adaptarea graduală a razelor minime de racordare în plan orizontal la lungimea sortimentelor lemnoase şi a razei minime a racordărilor verticale la lungimea declivităţilor. Adăugând o serie de precizări privind condiţiile în care sunt necesare racordări în arc de clotoidă, a făcut posibilă adoptarea unui normativ republican de proiectare a drumurilor forestiere, aliniat standardelor internaţionale. Colaborând strâns cu colegii topografi, domnul profesor a continuat să îmbunătăţească tehnologia de proiectare a drumurilor forestiere, completând o parte din măsurătorile topografice cu procedee fotogrametrice de trasare a drumurilor, în zonele acoperite cu vegetaţie forestieră.

O altă provocare căreia domnul profesor Bereziuc i-a răspuns de fiecare dată a fost creşterea capacităţii vehiculelor folosite pentru transportul buştenilor. Pentru a suporta un trafic mai greu, era necesară consolidarea suprastructurii drumurilor forestiere existente. În colaborare cu colectivul de specialitate din Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Industria Lemnului, domnul profesor Bereziuc a elaborat noi soluţii tehnice de consolidare a drumurilor forestiere existente, în funcţie de gradul de încărcare a acestora.

Un domeniu la fel de important a fost acela al indicatorilor de eficienţă economică şi tehnică a drumurilor forestiere, ale căror consecinţe economice sociale şi ecologice sunt mai greu de decelat chiar şi pentru un specialist. Având astfel de indicatori, a fost posibilă alocarea optimă a fondurilor de investiţii necesare accesibilizării pădurilor, demers ce nu a mai continuat, din păcate, după 1990. O asemenea specializare presupune cunoştinţe solide de economie, dar şi de planificare amenajistică, iar experienţa domnului profesor din primii ani de activitate a fost din nou fructificată.

Dimensionarea optimă a reţelei de transport în raport cu distanţele de scosapropiat şi tehnologiile de exploatare a fost, în materie de cercetare, altă direcţie în care domnul profesor Bereziuc a deschis noi drumuri. Acest subiect reprezintă un domeniu de sinteză, deoarece raportul dintre desimea reţelei de transport şi desimea reţelei de colectare condiţionează consumurile tehnologice, consumul de carburant şi, în final, eficienţa economică şi ecologică a întregului proces de producţie, nu doar a celui de recoltare şi transport al masei lemnoase. Din păcate, astfel de preocupări nu se mai regăsesc astăzi decât sporadic în câteva articole ştiinţifice, lipsind o viziune de ansamblu asupra ceea ce ar trebui să însemne optimizarea transporturilor forestier. După cursul publicat în 1980 la Universitatea din Braşov, a urmat sinteza „Reţele de drumuri forestiere”, publicată în 1987, apoi o nouă versiune a cursului, publicată în 1989, de data aceasta la Editura Tehnică.

Atent observator al progresului tehnologic în materie de exploatări şi transporturi forestiere, domnul profesor Bereziuc a căutat să adapteze gradual normativele de proiectare la noile cerinţe, fiind conştient că, în acest domeniu, schimbările radicale de viziune pot genera blocaje, lucru dovedit de câteva ori după 1990. Bogata experienţă dobândită în primii ani de amenajare a pădurilor, apoi strânsa colaborare cu specialiştii din producţie, cu colegii topografi din cadrul facultăţii din Braşov, dar şi din cele două institute de cercetare (Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice – ICAS, respectiv Institutul Naţional al Lemnului – INL) s-au reflectat direct în rezultatele cercetărilor coordonate de domnia sa. După 1990, a iniţiat o serie de studii privind utilizarea geo-grilelor la execuţia drumurilor forestiere, a dalelor din beton armat, sau a materialelor geo-sintetice.

Astfel de preocupări dovedesc nu doar un spirit tânăr, dar şi maniera foarte responsabilă în care domnia sa a înţeles că reducerea consumurilor materiale, în general, şi a celor de carburanţi, în mod special, trebuie să fie una din priorităţile oricărui specialist chemat să proiecteze elemente de infrastructură. Dacă cineva va fi interesat de analiza ciclului de viaţă a produselor forestiere – demers necesar unei mai buni fundamentări a raportului ce trebuie să existe între mărimea fondului de producţie, creştere şi ritmul refacerii stocului de carbon imobilizat în produsele lemnoase – cu siguranţă se va inspira din opera ştiinţifică a domnului profesor.

În cadrul proiectului de dezvoltare forestieră finanţat de Banca Mondială şi Guvernul României în perioada 2005-2009, colectivul condus de dl. profesor a elaborat “Ghidul de bune practici pentru proiectarea şi întreţinerea drumurilor forestiere”. Prin acest ghid, experienţa dobândită în ţări cu păduri situate în condiţii similare din punct de vedere a reliefului a fost preluată creativ, în sensul promovării unor sisteme de recoltare cu impact ecologic redus, ce combină utilizarea funicularelor cu echipamente moderne precum harvestere sau forwardere.

De asemenea, domnia sa a publicat, în ultimii ani, o serie de articole de referinţă în domenii relativ noi, precum evaluarea riscului în condiţiile efectuării mecanizate a lucrărilor de construcţii, sau evaluarea impactului de mediu.

În calitate de colaborator la contractele de cercetare conduse de mai tinerii colegi de la cele două facultăţi de silvicultură, domnul profesor s-a achitat de sarcinile ce i-au revenit ca şi cum toată responsabilitatea ar fi fost a domniei sale şi fără a lăsa vreodată impresia că sar simţi lezat de faptul că altcineva, chiar mult mai tânăr, conduce respectivul proiect. Acesta este şi motivul pentru care toţi ce i-au fost alături de-a lungul vremii au devenit, la rândul lor, la fel de deschişi oricărei colaborări în plan ştiinţific.

După 1990, dl. profesor Rostislav Bereziuc s-a implicat în formarea tânărului colectiv al Facultăţii de Silvicultură din Suceava, preluând disciplina “Transporturi forestiere”. Prezenţa domniei sale în corpul profesoral ce a format primele promoţii de absolvenţi ai facultăţii noastre, alături de alte cadre didactice ale facultăţii din Braşov, a fost garanţia păstrării unui înalt nivel de exigenţă în învăţământul superior silvic, exigenţă fără de care nu putem ţine pasul cu aşteptările societăţii şi ale mediului economic.

O simplă contabilizare a lucrărilor publicate, arată că dl. profesor Rostislav Bereziuc a avut, ca autor unic sau colaborator, 22 lucrări destinate activităţilor didactice (cursuri şi lucrări de laborator), 92 articole ştiinţifice (din care 83 în domeniul transporturilor forestiere), a susţinut 21 lucrări la conferinţe naţionale şi internaţionale, la care se adaugă 48 proiecte tehnice de execuţie a drumurilor forestiere.

La acestea se adaugă şi cele cinci lucrări nepublicate, redactate împreună cu dl. profesor Russu şi dl. profesor Andreescu, în deceniul şase al secolului trecut. Acum, când totul apare aproape instantaneu – graţie Internetului – şi tot instantaneu se şi uită, a face referire la lucrări dactilografiate dar nepublicate, de referinţă totuşi la vremea lor, este o chestiune de auto-respect pe care orice domeniu ştiinţific trebuie să ştie a şi-l păstra.

Având în vedere cele enunţate considerăm că, decernându-i domnului profesor Rostislav Bereziuc titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii ”Ştefan cel Mare” din Suceava nu facem decât să valorizăm legătura ce există între actualele generaţii de silvicultori şi cel ce a contribuit substanţial la formarea şcolii silvice româneşti, indiferent unde aceasta îşi face simţită prezenţa. Oriunde pădurile sunt gestionate raţional, silvicultorii au nevoie de drumuri forestiere, iar acestea au dat sens vieţii domnului profesor Rostislav Bereziuc, căruia îi urăm, în încheierea acestui scurt omagiu, multă sănătate.

Doamnelor şi domnilor,

Expunerea prezentată Domniilor-Voastre nu este una atotcuprinzătoare şi nici nu a inclus toate motivele acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava profesorului universitar doctor inginer Rostislav Bereziuc. Ea a fost menită a vă arăta că acesta merită cu prisosinţă această recunoaştere care a venit sperăm, în timp util şi că facultatea noastră este onorată a întreprinde acest act. Pentru comisia constituită în acest scop este un deosebit şi onorant privilegiu. Vă mulţumim domnule profesor pentru acceptarea propunerii noastre şi vă urăm sănătate, satisfacţii profesionale şi familiale!

Totdeauna porţile universităţii noastre vă sunt deschise!

Facultatea de Silvicultură Suceava

Cuvânt de mulţumire

Stimate Domnule Rector,

Stimate Domnule Decan al Facultăţii de Silvicultură,

Stimaţi membrii ai Senatului şi ai Consiliului Profesoral,

Onorat auditoriu,

Permiteţi-mi să încep prin a-mi exprima respectul fată de Universitatea „Ştefan cel Mare”, faţă de conducere şi de corpul profesoral, şi să mulţumesc pentru deosebita cinste care mi se face prin iniţiativa şi propunerea de acordare a titlului ştiinţific de Doctor Honoris Causa. Totodată, acelaşi respect îl adresez şi distinşilor membri ai Comisiei de analiză, care a fost alcătuită în acest scop.

Propunerea în sine, foarte onorantă, este cu atât mai măgulitoare şi mai emoţionantă pentru mine cu cât ea vine din partea celui mai înalt for ştiinţific din această zonă a tarii, regiune de care sunt profund legat sufleteşte.

Aici, în Bucovina, cu ani, cu mulţi ani, în urmă am urmat pregătirea medie la Liceul “Aron Pumnul” din Cernăuţi; aici, în Bucovina, mi-am început activitatea inginerească, tot cu mulţi ani în urmă, pe domeniile Fondului Bisericesc Ortodox Român, şi tot aici, la fostul Institut de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc, s-au aflat rădăcinile, începuturile, activităţii mele de cadru didactic universitar.

Prof. dr. ing. dr. H.C. Rostislav Bereziuc