Importanţa actuală a formelor asociative de proprietate asupra pădurilor este susţinută de ponderea pe care o deţin din totalul fondului forestier: peste 1 milion ha de pădure, adică aproximativ 20% din suprafaţa pădurilor României. Diversitatea istorică a acestor forme de proprietate este puţin cunoscută şi înţeleasă, fie că este vorba de composesoratele urbariale în Transilvania, de formele asociative urmaşe ale comunităţilor grănicereşti, de obştile de răzeşi în Moldova sau moşneni în Muntenia, de obştile de cumpărare sau de Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina.

După Marea Unire, legislaţia românească nu a oferit un statut formelor asociative menţionate, acestea fiind asimilate fi e tipurilor cooperative de proprietate, fie asociaţiilor şi fundaţiilor, dar care au beneficiat de reglementări extrem de schimbătoare şi fragmentate. După 1989, legislaţia românească a asimilat formele asociative categoriei asociaţiilor şi fundaţiilor, fără ca specificitatea organizării şi funcţionării acestora să fie ulterior aprofundată. Incompatibilitatea esenţială dintre formele asociative de proprietate asupra pădurii şi asociaţii, conform Legii asociaţiilor şi fundaţiilor, este una clară: primele au drept obiectiv administrarea unui patrimoniu uriaş, cu desfăşurarea de activităţi economice, în timp ce asociaţiile – în general – sunt bazate pe voluntariat şi nu au scop lucrativ. Rezultatul: o pierdere a specificităţii şi degenerarea, în multe cazuri, în nesfârşite litigii legate de drepturi, de conducere a asociaţiilor, de gestiune financiară, etc.

Trecerea în revistă, din punct de vedere istoric, a diferitelor modalităţi de reglementare a formelor asociative de proprietate asupra pădurilor prezintă importanţă tocmai prin diversitatea problematicii pe care o abordează: stabilirea drepturilor şi înscrierea lor în cartea funciară, înstrăinarea drepturilor, protejarea drepturilor proprietarilor individuali, reglementarea administrării din punct de vedere al regimului silvic a pădurilor, vânzarea masei lemnoase, acoperirea nevoilor de lemn de foc, alcătuirea statutelor formelor asociative, conducerea şi legalitatea Adunărilor Generale, controlul gestiunii interne a acestor forme asociative.

Prin această lucrare, rubrica ”Restituiri” propune o abordare în context a acestor forme de proprietate – în cazul de faţă composesoratele urbariale – bazată atât pe o înţelegere a evoluţiei lor istorice, cât şi a particularităţilor acestora. (Cătălin Tobescu – Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România).

1. Sub denumirea de composesorat de pădure înţelegem: Stăpânirea în indiviziune forţată şi perpetuă, – a unei întinderi de pădure, de către mai mulţi locuitori dintr-o comună.

2. În Transilvania înainte de anul 1848, precum şi în celelalte ţări din Europa a existat sistemul feudal. Numai nobilul putea să fi e proprietar de imobile. Pământul îl lucrau iobagii săi, cari pentru acest serviciu au avut drept să folosească unele parcele de pământ din moşie, un loc de casă în vatra satului, puteau lua lemne din pădure şi în sfârşit mai aveau dreptul de a păşuna cu vitele în păşunea anume destinată pentru acest scop de către proprietarul moşiilor.

3. Raporturile juridice dintre nobilii proprietari de moşii şi iobagii lor, erau cuprinse în aşa numitele norme urbariale. De aici şi numirea iobagilor de urbarialişti. Prima încercare de a reglementa aceste raporturi a făcut-o împărăteasa Maria Tereza, trimiţând delegaţi cu însărcinarea ca să adune şi să constate, ce fel de raporturi urbariale există între nobili şi iobagii lor în fiecare judeţ. În acel timp aceste raporturi au luat fiinţă fie pe bază de înţelegere, fie pe baza obiectului. În anul 1819-1820 aceste cercetări s-au făcut de către un conte Cziráky. Datele culese cu această ocaziune au servit ca bază, la regularea definitivă a raporturilor dintre proprietarii de moşii şi iobagii lor după anul 1848.

4. Normele cari au existat până la 1848, între proprietarii de moşie şi iobagi privitor la dreptul de folosinţă al acestor din urmă în pădurile nemeşului, destinate anume pentru acest scop, ne introduc în începutul de constituire a composesoratelor de pădure. Pentru serviciile prestate moşierilor, iobagii aveau dreptul să folosească pădurile nobilului. Acest drept s-a referit la luarea lemnelor de foc şi construcţie, precum şi la culegerea de ghindă.

5. După revoluţie din 1848, pe întreg teritoriul Transilvaniei, raporturile urbariale dintre proprietari şi iobagi s-au reglementat astfel că, bunurile folosite din partea iobagilor au trecut în deplina lor proprietate. Proprietarii de moşii au fost despăgubiţi de către Stat cu contravaloarea imobilelor şi legea 10 din anul 1848 a declarat că, în acele păduri ale proprietarilor de moşii, unde nu s-a defalcat porţiunea de pădure rezervată iobagilor pentru luarea de lemne şi culegerea de ghindă, să se facă separaţiunea (segregarea). Patenta urbarială dată la 2 Martie 1853, de asemenea a dispus că, parcelele de pământ şi pădurile folosite de către iobagi să treacă în proprietatea acestora, drept răsplată pentru serviciile prestate, – şi din pădurea folosită de către iobagi până la 1 Ianuarie 1848, – să se defalce pentru aceştia o porţiune corespunzătoare. Foştii iobagi au dobândit un drept complet şi exclusiv asupra pădurilor defalcate conform procedurii de mai sus.

6. La delimitarea competinţei de pădure pe seama foştilor urbarialişti, s-a avut în vedere să se acopere măsura foloaselor, de cari au beneficiat până în anul 1848 foştii urbarialişti şi prin aceasta să se creeze proprietatea de pădure, – proprie pentru aprovizionarea regulată cu lemne în aceste păduri.

7. Astfel au luat fi inţă composesoratele de pădure a foştilor urbarialişti. Pe lângă composesoratele de pădure a foştilor urbarialişti, mai avem aici în Transilvania şi composesoratele de pădure nemeşeşti. Aceste aşezăminte sunt identice cu composesoratele de pădure urbariale. Până ce la composesoratele de pădure urbariale însă membrii sunt foştii urbarialişti, – la composesoratele de pădure nobilitare, – membrii sunt urbarialiştii liberaţi.

8. După ce s-au defalcat aceste păduri, legea 53, din 1871 în art. 32 a prevăzut dispoziţiuni privitor la aceste păduri. Potrivit dispoziţiunilor menţionate, terenurile de păduri defalcate pe seama foştilor urbarialişti, trebuiau să se administreze ca pădure comună a lor, sub controlul autorităţilor administrative. Şi legea 31, din 1879 în art. 17 a dispus că, pădurile composesorale (sub această denumire s-au înţeles şi pădurile cari au trecut cu ocaziunea aranjării urbarialelor în proprietatea foştilor urbarialişti ca competinţă de pădure) până ce se folosesc în comun urmează a se administra de către Stat, după un plan economic de amenajare. Atribuţiunile date autorităţilor administrative, s-au referit numai la poliţia pădurilor. Relativ la administrarea economiei interne a composesoratelor de pădure un început de organizare, s-a acordat de abia prin legea 19, din 1898.

9. În proprietatea comună, fiecare coproprietar, este proprietarul unei cote părţi ideale din întreg. La composesorate această cotă-parte înseamnă competinţa de drepturi. Conform legii 53, din 1871 competinţele de pădure s-au stabilit astfel că, s-a avut în vedere ce suprafaţă de pământ cultivabil deţine iobagul. Pendent de aceste condiţiuni, s-a acordat pădure dela 2-8 jugăre întindere.

10. Raportat la întreaga pădure comună, cotaparte a fi ecărui coproprietar, s-a stabilit prin operaţiunea numită proporţionalizare. Baza de proporţionalizare, după care se face calcularea cote părţilor, se numeşte „cheia de proporţiune”. Cheia de proporţionalizare se stabileşte astfel că, se caută ca aşa numitor comun să aibă fracţiunea de proporţionalizare, ca şi cea mai mică cotă-parte să se poate exprima. În schimb numărătorii tuturor cote-părţilor adunaţi – trebue să ne dea numărul numitorului comun. De exemplu, avem un composesorat de pădure care are o suprafaţă de pădure de 376 jug. 950 st. . Un jugăr are 1600 st. . La proporţionalizarea competinţelor, s-a găsit că cea mai mică cotă-parte pe care o are un composesor este de 231,64 st. . Transformată întreaga suprafaţă de pădure în stânjeni (376.950 x 1600 egal 602.550 st. ) dobândim 602.550 st. . Această suprafaţă împărţită cu fracţiunea cea mai mică (602550:231.75 egal 2600) se realizează numărul de 2600. Acest număr de 2600 va fi numitorul comun. Cote-părţile membrilor se vor exprima: A proprietar are 24/2600 părţi. 24 este numărătorul, iar 2600 este numitorul. Numărul membrilor din composesorat sunt 104, cote-părţile acestora fac împreună 2600/2600 părţi.

11. La majoritatea composesoratelor aici în Transilvania, când a fost înscrisă averea în cartea funduară, de odată au fost întabulate şi cote-părţile membrilor conform exemplarelor arătate mai sus.

12. Composesoratele de pădure din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, au dobândit un început de organizare prin legea 19, din anul 1898. În această lege au fost cuprinse dispoziţiuni cu privire la reglementarea gestiunei economice a pădurilor composesorale. În baza acestei legi, Comisiunea administrativă şi Ministerul de Agricultură şi Domenii au avut atribuţiuni determinate.

13. Comisiunea administrativă, prezidată de către subprefectul judeţului, avea în competinţa ei ca să îngrijească ca composesoratele să-şi formeze registrul membrilor cu menţiunea drepturilor. Tot această comisiune a exercitat şi controlul asupra gestiunei materiale a composesoratului.

14. Ministerul de Agricultură şi Domenii, a avut dreptul de control numai în ce priveşte valorificarea foloaselor realizate în afară de planul de exploatare regulat (planul de amenajament). Aceste foloase extraordinare anuale sunt: lemne rupte, doborâte de apă, de vânt, smulse de rădăcini, putrezite sau atacate de insecte.

15. După ce composesoratele au fost organizate conform legii de mai sus, s-a făcut menţiune despre organizare pe foaia A) din cartea funduară.

16. Legea 7, din 1908 pentru Transilvania, şi Nr. 39 din 1908, pentru Banat, Crişana şi Maramureş, – au oprit eşirea din indiviziune a singuraticilor coproprietari.

17. Composesoratele de pădure, întrucât sunt organizate – sunt persoane juridice. Ca atare, composesoratele pot să dobândească drepturi pe numele lor propriu, pot să se oblige, pot intenta procese, şi pot să fi e chemate în judecată. Se consideră ca organizate acele composesorate, cari au format tabloul membrilor cu indicarea competinţelor, au statute şi Ministerul de Agricultură şi Domenii a aprobat statutele.

18. Situaţia de azi a composesoratelor de pădure se poate rezuma în următoarele: a) cele mai multe composesorate, nu sunt organizate şi astfel nu au personalitate juridică; b) asupra acestor composesorate nu este organizat un control precis; c) asupra acestor aşezăminte nu se exercită un control serios şi amănunţit; d) haosul şi necunoaşterea modului de administrare a pădurilor composesorale, se datoreşte înainte de toate faptului că, dispoziţiunile ce privesc pădurile composesorale – se află cuprinse şi resfirate în mai multe legi.

19. Codul silvic român din anul 1910, cum şi modificările aduse acestuia prin legea din 18 Sept.1920, s-a extins pe tot teritoriul României, cu legea apărută în Mon. Of. Nr. 59 din 17 Iunie 1923. Fătă îndoială, codul silvic a abrogat legea 19, din anul 1898. La această dată cele mai multe composesorate aici în Transilvania au fost înscrise drepturile în cartea funduară, statute aprobate. Astfel, aceste nu au procedat la organizare conform dispoziţiunilor codului silvic.

20. Legea pentru satisfacerea trebuinţelor normale în lemne de foc şi de construcţie ale populaţiei rurale, – publicată în Mon. Of. Nr. 86 din 16 Apr. 1925, în 14 pct. c), a dispus că, composesoratele îşi vor stabili drepturile în conformitate cu ar. 29. şi următorii din codul silvic, că îşi vor face aşezământ (statute), – iar până la stabilirea acestor drepturi şi întocmirea noului aşezământ, statutele în fiinţă atunci (1925), sunt în vigoare. Şi după apariţia acestor legi, foarte puţine composesorate au procedat la organizarea lor întrucât nu au existat norme de constrângere, de altă parte a existat situaţia nelămurită privitor la drepturile stabilite deja.

21. Ministerul de Justiţie în anul 1931, – a trimis judecătorilor circulara Nr. 6893, prin care a îndrumat judecătoriile să procedeze la stabilirea drepturilor. În codul silvic este prevăzut că, judecătorul de ocol prin derogare de la dispoziţiunile codului şi procedurii civile, are dreptul de a stabili dreptul fiecăruia. Desigur că, această dispoziţiune s-a referit mai ales la procedura de stabilire a dreptului, ca aceasta să fie mai rapidă, – dar nu s-a înţeles derogarea însuşi a dreptului de proprietate. Aceasta cu atât mai vârtos, la aşezămintele de moşneni şi răzeşi s-a pus chestiunea stabilirii drepturilor, care nu s-a făcut până atunci. Cu totul alta este situaţia la composesorate. Aici sunt încrisă drepturile în cartea funduară. Deci nu poate fi vorba de o nouă stabilire a drepturilor, ci de rectificarea drepturilor. Datorită acestei situaţiuni nelămurite, multe composesorate nu s-au organizat nici până în ziua de azi. La procedura de rectificare trebue să se ţină seamă de drepturile încrise în cartea funduară, acestei constituind drepturi câştigate. În art. 321. din codul civil în vigoare în Transilvania este prevăzut că, acolo unde sunt introduse cărţile funduare, posesiunea legală a dreptului real asupra obiectelor nemişcătoare se dobândeşte numai prin scrierea regulată în aceste registre publice. Legea pentru introducerea cărţilor funciare în Vechiul Regat, publicate în Mon. Of. 30/1933 dispune că, legile şi regulamentele din ţinuturile unite referitoare la cărţile funduare rămân în vigoare. Iată deci motivele pentru cari rectificarea dreptului trebue începută dela înscrierile din cartea funduară.

22. Codul silvic în art. 52, acordă Casei Centrale a băncilor populare, dreptul de control şi supraveghere, în ceea ce priveşte întreaga gestiune economică a composesoratelor. Acest control n-a fost exercitat din două motive: a) de o parte, pentrucă în lege nu s-a stabilit modul şi forma de control, b) pe de altă parte, şi acest control nedeterminat în formele lui de exterorizare, – nu s-a putu executa din cauză, că aici în Transilvania n-au existat organizaţiile băncilor săteşti, – şi astfel sistemul de control a acestor instrucţiuni nu a fost extins aici.

23. Conform legii pentru modifi cările şi complectările aduse legii cooperaţiei – publicată în Mon. Of. Nr. 82 din 7 Apr. 1933, – atribuţiunile date fostei Casei Centrale a băncilor populare prin Codul silvic, în ce priveşte controlul gestionar al composesoratelor, trec asupra Ofi ciului Naţional al Cooperaţiei Române. Şi sub imperiul acestei legi, majoritatea composesoratelor au scăpat de sub controlul Oficiului Naţional al Cooperaţiei. Din lipsa personalului de controlori formaţi, fapt recunoscut la congresul cooperativelor, numai acele composesorate au fost controlate, la care anumiţi membrii au făcut denunţ. În atare cazuri numai, controlorii s-au deplasat pentru a cerceta.

24. Conform legii apărute în Mon. Of. Nr. 22 din 5 Febr. 1938, atribuţiunile de control, date Oficiului Naţional al Cooperaţiei, trec asupra Ministerului Economiei Naţionale. Controlul atribuit acestei instituţiuni a fost de scurtă durată, astfel n-a ajuns nici în faza de organizare.

25. În baza Decret legii, privitor la complectarea legii Cooperaţiei, publicată în Mon. Of. Nr. 141 din 23 Iunie 1938, toate drepturile de îndrumare, organizare şi control asupra composesoratelor, au trecut în atribuţiunile Ministerului de Agricultură şi Domenii. – Conform dispoziţiunilor prev. în art. 52 din codul silvic, Ministerul de Agricultură şi Domenii, îi este asigurat dreptul de control în ce priveşte administraţia tehnico-silvică a pădurilor. Acordîndu-i-se aceluiaşi Minister şi dreptul de control de gestiune a administratorilor, – propriu zis – întreaga conducere a composesoratelor, o are Ministerul de Agricultură şi Domenii. S-au acumulat două feluri de atribuţiuni în mâinile organelor silvice, cari sunt incompatibile una cu alta. După cum am arătat în lucrarea mea: „Composesoratele de pădure din Transilvania şi controlul Statului 1936” – se înţelege dela sine că, inginerii silvici în primul rând urmăresc să execute obligaţiunile cari li se impun prin legile lor organice, deci să satisfacă îndatoririle lor profesionale. Astfel fiind controlul de gestiune economică, trece pe planul a doilea. Se manifestă o tendinţă, de a se acorda cât mai multe drepturi organelor silvice şi în ce priveşte amestecul la administrarea de averi a composesorilor. Această tendinţă probabil, este împrumutată din economia legii cari reglementează administrarea pădurilor Statului.

26. Conform legii pentru organizarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, (publicată în Mon. Of. 82 din 6 Aprilie 1939) (…).¹

27. Conform deciziunei Ministerului de Agricultură şi Domenii cu No. 142.251 din 10 Iun. 1939, publicată în Mon. Of. 132 din 12 Iun. 1939, – Serviciul pădurilor administrate de Stat şi particulare, a trecut ca serviciu aparte pe lângă Cabinetul Ministerului de Agricultură.

28. Conform deciziunei Ministerului de Agricultură şi Domenii cu No. 157004 din 26 Iun. 1939, publ. în Mon. Of. 155 din 8 Iulie 1939: Serviciul ameliorărilor, pădurilor administrate de Stat şi particulare, se va denumi „Serviciul pădurilor obştilor, persoanelor juridice şi morale şi al ameliorărilor terenurilor degradate” –Acest serviciu exercită de prezent controlul gestionar al composesoratelor. Având în vedere că, serviciul de mai sus exercită controlul gestionar asupra composesoratelor ca persoane juridice, deşi majoritatea composesoratelor nu sunt nici azi organizate, şi deci nu au calitatea de persoane juridice, – Ministerul de Agricultură pentru a fi în litera legii ca să exercite controlul gestionar la composesorate, trebuie să dispună urgent ca toate composesoratele să se organizeze. Numai organizate composesoratele, controlul gestionar exercitat de organele Ministerului este legal îndeplinit.

29. Rolul judecătorului de ocol la aşezămintele composesoratelor este determinat să desfăşoare o activitate pentru organizarea acestora. Astfel are atribuţiuni privitor la stabilirea drepturilor, la formarea statutelor, la întrunire şi la funcţionarea administratorilor. Toate aceste sunt cuprinse în codul silvic român. În amănunte aceste atribuţiuni sunt următoarele: a) judecătorul este dator a proceda la stabilirea drepturilor membrilor din composesorat. (art. 29-31 c.s.). b) judecătorul este obligat a încunoştiinţa obştea (composesoratul) să se prezinte la Judecătorie pentru a-şi constitui statutele cu privire la averea în indiviziune. c) El va opri a se trece în statute stipulaţiuni, cari ar contrazice fi e direct, fi e indirect dispoziţiunilor legii. d) El va autentifi ca statutele aprobate (art. 38). e) Este îndreptăţit judele de ocol, de a forma el însuşi statutele, şi numi administratori, dacă la a doua convocare nu să prezintă de loc composesorii, sau prezentându-se nu s-ar putea obţine majoritatea (…) (alin. 6, art. 42). g) Judecătorul de ocol constată dacă adunarea generală sau extraordinară este legal convocată, şi că se poate considera ca valabil constituită. (art. 40). h) Judele de ocol prezidează toate adunările ordinare şi extraordinare ale composesoratului. i) În termen de 15 zile dela adunare, prin care s-a luat o hotărâre oricare din devălmaşi (composesor) va avea dreptul să ceară judelui de ocol anularea unei hotărâri luate în contra dispoziţiunilor cuprinse în statute şi contrar celor prevăzute în codul silvic. În caz când, ar exista cerere de anulare, judele de ocol este dator să o judece până în zece zile dela data cererii. (art. 45). j) Judele de ocol numeşte din ofi ciu unul sau trei administratori, cari vor funcţiona până când composesoratul îşi va forma statutele după regulele codului silvic şi ar alege administratorii săi. Tot el va fixa onorariul acestor administratori (art. 47). l) Vânzările prevăzute la art. 36 din codul silvic, – privitor la înstrăinarea drepturilor indivize în pădurile composesorilor sau a loturilor lor în urma împărţelei, fără deosebire dacă vânzarea e făcută unei persoane străine sau făcând parte din posesorat, – sunt valabile numai dacă sunt făcute cu aprobarea Ministerului de Domenii. Statul poate cumpăra drepturi indivize dela composesori, sau loturile fixate prin împărţeală, având dreptul de preferinţă, orice vânzare făcută cu eludarea acestei legi, este de drept nulă (vezi modificarea codului silvic Mon. Of. 131 din 1920). Văzând această dispoziţiune, judecătorul de ocol trebue să acorde o deosebită atenţie la vânzarea drepturilor. Nu va putea dispune intabularea dreptului în favoarea noului proprietar, până ce n-are dovadă că Ministerul de Agricultură nu înţelege să-şi exercite dreptul de preemţiune, şi că a aprobat vânzarea făcută.

30. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, exercită prin agenţii săi un control tehnico-silvic la composesorate. Controlează modul cum se face exploatarea pădurilor composesorale şi ia măsurile pe cari le crede necesare pentru respectarea amenajamentelor. Atribuţiunile organelor în subordine ale Ministerului de Agricultură cum sunt (…) silvic interior (aprobat prin Înaltul Decret-Regat No. 2172/1924), Regulamentul pentru aplicarea legii pentru satisfacerea trebuinţelor în lemn de foc şi de construcţie ale populaţiei rurale, art. 14. lit. A) – (public. În Mon. Of. 86 din 16 Aprilie 1925). Deciziunea Ministerului de Agricultură şi Domenii cu No. 160.937. (publicată în Mon. Of. 226, din 2 Oct. 1935).

31. Exploatarea pădurilor supuse regimului silvic, nu este admisibilă decât pe bază de amenajament sau regulament de exploatare, întocmit şi aprobat conform art. 2-4 din codul silvic, art. 5-6 din legea 1930 modificatoare a codului silvic art. 53-54 din legea pentru administrarea pădurilor din 1930 şi dispoziţiunile cuprinse privitor la exploatare în Deciziunea Ministerului de Agricultură cu No. 160.937 din 2 Oct.1935.

32. Amenajamentul pădurii înseamnă planul de exploatare a pădurii respective. În acest plan exploatarea, având în vedere ce fel de lemne sunt în pădure, se repartizează pe 30-40-50 ani.

33. Planul de amenajament îl face inginerul silvic, după tariful de preţuri pe hectar, cuprins în deciziunea Ministerului de Agricultură şi Domenii cu Nr. 160.937 şi publicat în Mon.Of. 226. din 2 Oct. 1935 la pagina 6659-6661.Preţurile diferă, după cum pădurea este situată la munte, deal sau câmpie. Tot aşa să face deosebire dacă pădurea este sau nu, ridicată în plan.

34. În Transilvania un jugăr este egal cu 1.600 stânjeni pătraţi. Un stânjen patrat este egal cu3,60 m2. Un hectar în suprafaţă este egal cu2780.40 st. . Un hectar este egal cu 10.000 m2. Un jugăr este egal cu 5754 m².

35. Porţiunea de pădure admisă conform planului de amenajament, – ca să fie exploatată anual – să numeşte parchet anual.

36. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor,exercită şi dreptul de control şi supraveghere la composesorate în cea ce priveşte întreaga gestiunea administratorilor. (art. 52. alin. 2. cod.silv.). Acest drept de la 23 Iunie 1938 începând controlează modul cum îşi îndeplinesc administratoriiî ndatoririle legale, are dreptul a asista prin delegatul său la adunările generale, mai exercită oricând şi oricum ar crede de cuviinţă controlul său asupra întregei administraţiuni.Tot de la data de mai sus, drepturile conferite prin art. 46 din codul silvic – judecătorului de ocol (…) şi că dau dovadă de neglijenţă vădită,- trece, asupra Ministerului de Agricultură şi Domenii, acesta având dreptul a numi pe înlocuitori.

37. Deşi s-a extins codul silvic în Transilvania,puţine composesorate s-au organizat înconformitate cu această lege. În lipsă de texte categorice, conducătorii de la majoritatea composesoratelor au raţionat astfel că, întrucât composesoratele sunt organizate conform legii XIX. Din 1898, deci stabilite competinţele membrilor şi statutele votate, nu mai trebue să se organizeze din nou. Desigur că această interpretare este cu totul greşită. La rândul lor mulţi judecători de ocoale din Transilvania au fost preocupaţi că, drepturile membrilor sunt înscrise în cartea funduară, şi astfel trebue să se facă numai statute noi pentru a fi organizate conform Codului silvic. Alt mod greşit de a vedea.Toate aceste concepţii au luat fiinţă numai datorită faptului că nu s-a cunoscut modul cum au luat naştere aceste composesorate, menirea lor precum şi concepţia juridică a acestor aşezăminte în lumina legii ungare, a codului civil austriac şi a codului silvic român.

38. Legea XIX din 1898 a reglementat organizarea economică a composesoratelor numai în ce priveşte utilizarea foloaselor. Aceasta rezultă din dispoziţiunile cuprinse în art. 30 aacestei legi, care au prevăzut că, atribuţiunile adunării generale a composesoratelor, nu se extind la înstrăinarea, divizarea şi grevarea pădurilor folosite în comun.

39. Codul civil austriac, în fiinţă în Transilvania, deosebeşte proprietatea individuală şi coproprietatea în indiviziune. Coproprietatea în indiviziune se defineşte astfel: „Dacă vre-un lucru încă indivizi aparţine mai multor persoane deodată, din aceasta se naşte coproprietatea.Faţă de întreg coproprietarii sunt consideraţica o singură persoană, întrucât li s-au desemnat părţi anumite, deşi nesperate, fiecare coproprietar este proprietarul deplin al părţii proprii” (art. 361). Composesoratele de pădure se încadrează în definiţia de mai sus. Cu toatea cestea, particularităţile composesoratelor nu ne îngăduie să le aşezăm pe aceste alături de coproprietăţile în indiviziune propriu-zise. În primul rând, composesoratele au dobândit o organizare aparte prin legea specială XIX 1898, în timp ce forma de coproprietate obicinuită se cristalizează din combinarea şi interpretarea diferitelor texte înscrise în codul civil. Legea spenarea şi activitatea composesoratelor,condiţiune pe care nu o găsim la coproprietăţile obicinuite. Composesoratele au dobândit personalitate juridică, ori la coproprietăţile obicinuite lipseşte cu desăvârşire acest timbru special. La coproprietăţile obicinuite, folosinţele dobândite de regulă se împart în natură. Dacă în acest mod de împărţire nu poate fi urmat, fiecare are dreptul să solicite licitaţiunea. Valoarea încasată se eliberează între copărta şi proporţional (art. 840). Faţă de aceasta modul de distribuţie a folosinţelor la composesorate îl hotăreşte adunarea generală după votul majorităţii. Orice coproprietar este în drept a înstrăina partea sa ideală, fără ca să mai ceară consimţemîntul celorlalţi coproprietari. La composesoratele de păduri aceste vânzări sunt valabile numai dacă sunt făcute cu aprobarea Ministerului de Domenii. Statul îşi are rezervat dreptul de preemţiune. (art. 36 modifi catdin Cod. silv.). La coproprietăţile obicinuite, coproprietarul are dreptul ca să-şi greveze partea sa de coproprietate. La composesorate însă actele făcute în acest scop sunt lovite de nulitate dacă nu au autorizaţiunea prealabilă a Ministerului de Domenii.

40. În cursul anilor în practică s-a doveditcă composesoratele prin legea XIX. 1898. nu au putut desvolta o activitate de progres. Acesta din motivul că, prin legea menţionată nu s-au rezolvat problemele de interes vital în viaţa composesoratelor – cum sunt: în ce măsură poate hotărî majoritatea drepturilor din composesorat asupra drepturilor în minoritate când se discută administrarea imobilelor, valorificarea economică a produselor precum şi grevare, înstrăinarea bunurilor ?Legea XXXIII din 1913, în art. 9. a dispus că, adunarea composesorilor, cu majoritatea de 3/5 din totalul voturilor şi au autorizaţia Ministerului de Agricultură şi Domenii, întrucât interesele composesorilor o reclamă, – poate vinde o parte din teritor, precum şi hotărârea adunării composesorilor are efect asupra tuturor composesorilor. Legea menţionată în art.10. a mai prevăzut că, proprietatea pădurilor comune, acolo unde competinţele indivize încă nu sunt intabulate în cartea funduară, – se va intabula în cartea funduară în favoarea coproprietarilor comuni fără a se face menţiune de competinţele indivize. Dispoziţiunile de mai sus, au consacrat pentru composesorate,- conceptul personalităţii juridice, conform căruia (…) patrimoniul composesoral nu este proprietatea composesorilor ci este afectat ficţiunei juridice a composesoratului. Din cauza războiului mondial care s-a început aici în Transilvania în anul 1914 şi a ţinut până în anul 1918, – la nici un composesorat nu s-au luat măsurile prevăzute în legea menţionată pentru a deveni persoană juridică. În această situaţie au fost găsite composesoratele când sa extins în anul 1923, codul silvic român. Cu această extindere s-a abrogat legea XIX. 1898,- dar nu s-a abrogat art. 10. din legea XXXIII.1913. aceasta referindu-se la intabularea în cartea funduară.

41. Codul Silvic Român recunoaşte personalitatea juridică a composesoratelor, după ce îndeplinesc formalităţile prevăzute de art. 29-31 codul silvic. Aceste sunt: a) Stabilirea drepturilor membrilor, b) Votarea statutelor.

42. Stabilirea drepturilor. Aici trebue să îndeplinim două lucruri: stabilirea drepturilor propriu-zise, şi înscrierea proprietăţii composesoratului în favoarea comunităţii ca asociaţiune. În această nizuinţă avem în vedere următoarele: a) la multe composesorate sunt stabilite şi înscrise în cartea funduară drepturile composesorilor, b) aceste drepturi însă azi nu îşi mai au actualitatea la multe composesorate, fiind prescrise sau uzucapiate, c) trebuie stabilite azi drepturile composesorilor ca acestea să corespundă atât situaţiei de drept precum şi situaţiei de fapt a posesorilor. d) la noua stabilire de drepturi după situaţia de drept şi de fapt a posesorilor trebuie să ne conformăm dispoziţiunilor cuprinse în art. 10 din legea XXXIII. 1913. e) avem înscrise drepturile la composesorate conform dispoziţiunilor prevăzute în 5 ordonanţe ministeriale. Deci în diferite moduri.

43. Conform dispoziţiunilor cuprinse în punctul 3) art. 61. din ordonanţa privitoare la localizare, din 23 Iulie 1854, – pădurea dată în comun,pe seama foştilor urbarialişti cu ocaziunea delimitării urbariale – trebuia cuprinsă în foaia funduară a comunei cu menţiunea expresă: „competinţă dată cu ocaziunea delimitării pădurii urbariale”. (…) deoarece menţiunea făcută a arătat că, pădurea compete comunităţii foştilor urbarialişti, – şi la localizare numai din acel motiv a fost cuprinsă în foaia funduară a comunei, deoarece comunitatea foştilor urbarialişti n-a fost recunoscută de persoană juridică, şi nu putea fi înscrisă pădurea în favoarea comunităţii. Această operaţiune s-a putut face atunci, întrucât comunitatea foştilor urbarialişti – comuna iobagilor – a compus însuşi comuna politică. La composesoratele înscrise astfel pe foaia A). este menţionat„proprietate urbarială”. În foaia funduară nu sunt cuprinşi proprietarii nominali cu indicarea cote părţilor lor. Trebuie văzut dacă este făcută menţiunea pe foaia A). că composesoratu la fost organizat conform legii XIX. 1898. În acest caz, proprietarii composesori se vor afla din dosarul de carte funduară. Subprefectura judeţului anunţând organizarea, a înaintat şi un tablou al membrilor. Acest tablou dacă s-a făcut proporţionalizarea competinţelor va cuprinde drepturile fiecăruia, în caz contrarmembrii au drepturi egale. Plecând de la acest tablou, vom constata prin cercetările efectuate în comună, situaţia posesorilor faptici. Posesorii faptici ne dau membrii composesoratului. Aici se va putea apoi intabula proprietatea pădurii în favoarea composesoratului de pădure, ca asociaţiune.

44. Regula de localizare menţionată mai sus, a fost modificată prin ordonanţa 106/1870, în sensul că pădurea comună şi nedistribuită, – se înscrie în foaie funduară separată – drept părţi componente şi nedivizate ale gospodăriilor urbarialiştilor. Modul acesta de a înscrie pădurea comună, a corespuns cu aceea ce a dispus ordonanţa 2579/1869 în art. 7. punct. g) în ce priveşte transformarea foilor funduare în urma regulării proprietăţilor. La composesoratele înscrise astfel în foaia funduară generală a composesoratului, pe foaia A). este menţionat: „proprietate urbarială”. Ca părţi componente a proprietăţilor urbariale cuprinse în cartea funduară nr. 2.8.12.26.43. În schimb în foaia funduară individuală a composesorului,pe foaia B). este menţionat: „asupra părţilor în cartea funduară nr. … (nr. foaiei funduare generale) se intabulează în 120/18600 parte”. După cercetările făcute în comună şi verificarea dacă (…) se vor stabili membri posesori de drept şi de fapt. În cazul că foile funduare individuale nu cuprind pe foaia C). sarcini, se va forma o foaie funduară generală în care dreptul de proprietate se întabulează în favoarea composesoratului de pădure ca asociaţiune, fără ase face menţiune de membri şi competinţelelor. Dacă există sarcini intabulate în foaia C).se vor avea în vedere dispoziţiunile cuprinse în ordonanţele ministeriale (Justiţie) 20326/1890,2218/1890, 4504/1889, 10320/1904.

45. Ordonanţa 40101/1881, a schimbat normele de intabulare în modul următor: Pădurea delimitată în comun şi nedivizată pe seama foştilor urbarialişti se va înscrie în cartea funduară separată ca proprietatea foştilor urbarialişti. În cartea funduară proprietarii (foştii urbarialişti) se vor înscrie nominal. Proporţia pădurii comune care compete proprietarilor înscrişi, se va înscrie în aceeaşi carte funduară în foaia B). – în părţi exprimate şi raportate la întreaga avere (de ex. 2/116 părţi, 8/116 părţi). După această regulă, pădurea comună a fost înscrisă ca proprietate comună simplă. În atare cazuri însă la composesoratele cu mai mulţi membrii, desele transmisiuni au făcut ca aceia foaie funduară să aibă mai multe foi B). şi nenumărate poziţii, astfel proprietarii nu se puteau stabili rapid şi cu uşurinţă.

46. Din aceste considerente, ordonanţa ministerială 45.041 din 1889 a dispus ca, transformarea cărţilor funduare şi la formarea foilor funduare noui, competinţele să fie intabulate că pentru fiecare composesorat dintr-o comună să se înfiinţeze o foaie funduară nouă, (foaie sau protocol funduar general) şi competinţele indivize din acel composesorat să fie înscrise în foile funduare sau protocoalele funduare individuale a acelor îndrituiţi în aşa fel că, pe foaia A). (foaie sau protocol funduar individual) sub număr de ordin separat dar fără a fi prevăzut numărul topografi c al proprietăţii comune în rubrica 3 să se menţioneze: „din pădurea comună înscrisă în foaia funduară nr. (nr-ul foaiei funduare generale) pe foaia A). 22/1200 părţi”.

47. Ordonanţa ministerială cu nr. 10320/1904 a dispus că, acest mod de a intabula composesoratele de păduri se va aplica şi acolo unde împreună cu competinţele de pădure ale urbarialiştilor au fost delimitate şi competinţele de pădure pentru proprietarii cari n-au fost urbarialişti. Aceasta s-a întâmplat în (…). În conformitate cu dispoziţiunile cuprinse în ordonanţa ministerială 39900/1913 la acele composesorate unde competinţele au fost intabulate conform ordonanţelor 40101/1881, 45041/1889 şi 10330/1904, – nu se poate întabula dreptul de proprietate a pădurii în favoarea composesoratului ca asociaţiune. Stabilirea drepturilor la aceste composesorate este îngreunată prin faptul că, parte din competinţe sunt înscrise în cartea funduară generală, şi parte înscrise în cartea funduară individuală, – şi în sfârşit înscrierile fiind operate înainte de anul 1914 – multe drepturi sunt prescrise şi uzucapate. Pentru a stabili situaţia de drept de azi a acestor drepturi, judecătorul de ocol ar urma să lucreze pe baza normelor care prevăd că, cei care ţin în folosinţă faptică un imobil, pe baza dreptului de proprietate să fie introduşi în cartea funduară ca proprietari. (Vezi legile XXIX. 1886, XXVIII – 1889, XVI – 1891, XV – 1900, XXIX -1892, Ordonanţa Ministerială 24366/1893 şi Legea VII – 1912). Aceste lucruri le reclamă ca judecătorul să stea în comună zi de zi câteva luni, şi după ce s-a clarificat situaţia de drept a fiecărui posesor, să se înfiinţeze noui cărţi funduare. Toate aceste lucrări se pot îndeplini numai după un an de zile la un composesorat.

48. Însă composesoratele nu pot să îşi suspende activitatea pentru câţiva ani, deoarece trebuie distribuite lemnele membrilor în fiecare an. Din aceste considerente, încă legea 19. din 1898 în art. 28. a dispus că, adunarea composesorilor votează posesorii faptici. Tot aşa, legile 10-a din 1913 în art. 43, precum şi legea pentru organizarea, administrarea şi exploatarea păşunilor din anul 1928, în art. 25, privitor la stabilirea drepturilor la composesoratele de păşune, preferă ca temei – posesiunea de fapt. Această posesiune în toate cazurile se bazează pe titlul juridic de a poseda, – şi deosebirea consistă în faptul că acesta nu este înscris în cartea funduară. Dată fiind această stare, – composesorii însuşi grijesc ca drepturile lor să fie respectate. La rândul lor şi conducătorii composesoratelor în interesul bunului mers al asociaţiunei, – urmăresc şi ţin în evidenţă, – ca cei cu drepturi să fie posesori de fapt. Rezultă deci că posesiunea de fapt corespunde unei stări legale.

49. Drepturile în competinţă a membrilor s-au stabilit şi la composesoratele de păşune, (…) norme de proporţionalizare, ca şi la composesoratele de păduri. După aceleaşi norme de (…) legea cât şi jurisprudenţa a recunoscut deodată calitatea juridică a composesoratelor atât de păşune cât şi a celor de pădure.

50. Pentru aceste considerente şi văzând că majoritate a composesoratelor aici în Transilvania sunt înscrise conform ordonanţelor nr. 40101/1881 şi 45041/1889 credem că, acelaşi procedeu trebuie folosit şi la stabilirea drepturilor la composesoratele de pădure. Aceste norme sunt următoare: a) Dacă dreptul de proprietate asupra pădurii comune este înscris în cartea funduară la zi, individual cu arătarea cotei fi ecărui coproprietar în parte, se vor lua drept bază datele din cartea funduară, întrucât nu sunt prescrise sau usucapate, b) Acolo unde posesiunea de fapt diferă de cea înscrisă în cartea funduară, drepturile se stabilesc pe baza acestei posesiuni, numai dacă aceasta este continuă, publică, cu titlul de proprietate: c) Când dreptul de proprietate asupra pădurii comune este înscris în cartea funduară în bloc pe numele totalităţii coproprietarilor, şi când cotele de proprietate a fiecăruia nu se pot stabili cu certitudine, toţi coproprietarii vor fi consideraţi ca având drepturi egale. Acesta este cazul la composesoratele unde nu s-a făcut proporţionalizarea; d) Dacă dreptul unuia dintre membrii este contestat, adunarea composesorilor hotăreşte, dacă el poate fi luat provizoriu în registrul membrilor, – până ce se stabileşte dreptul lui în justiţie, – În atare caz se acordă acestui membru un termen de un an, pentru ca să-şi clarifi ce temeinicia dreptului prin autorităţile judecătoreşti.

51. Dar stabilirea drepturilor după posesiunea de fapt, şi păstrarea registrului membrilor la composesorat, corăspunde şi unor tendinţe juridice – devenite azi actuale. Acordându-se personalitate juridică atât composesoratelor de păşune, cât şi celor de pădure, – a devenit necesară operaţiunea juridică şi tehnică ca averea composesoratului să fie întabulată în cartea funduară pe numele composesoratului ca persoană juridică. În atare caz, averea comună a composesoratului, – formal trece asupra asociaţiunei, – ca persoană juridică, şi lista membrilor nu este cuprinsă în cartea funduară, ci este păstrată la conducerea composesoratului.

52. Tot pentru considerentele de mai sus, composesoratul devenind persoană juridică, nu se mai admite înscrierea sarcinilor asupra cote – părţilor individuale a coproprietarilor în cartea funduară.- Judecătorul de ocol, va fi atent deci când se iveşte cazul de intabularea sarcinilor în foaia funduară a composesoratelor.

53. Fiecare composesorat trebuie să hotărască şi să prevadă în statut: 1. Care cotă-parte proporţională din averea comună dă dreptul la un vot. 2. La câte voturi (maximum) are dreptun membru – ori câtă cotă-parte ar avea, care întrece proporţia dreptului la un vot. 3. Cum votează proprietarii cotei-părţilor proporţionale cari nu întrunesc cota-dreptului la un vot ? … Cine îi reprezintă la vot, cum se înţeleg între ei la grupare ? În tabloul membrilor pe lângă indicarea cotei părţi se va indica şi numărul voturilor pe care îl poate exercita în adunare. Numai cu îndeplinirea acestora se va vota cu majorităţi – în condiţiunile art. 42 c.s.

54. Păşunile din interiorul şi în apropierea pădurilor în ce priveşte organizarea şi administrarea tehnică a lor, sunt supuse dispoziţiunilor. Legii pentru organizarea, administrarea şi exploatarea păşunilor publicată în Mon. Of. Nr. 90 din 25 Aprilie 1928. Însă valoarea, administrarea de gestiune economică şi controlul, – se orientează după normele şi prevederile cuprinse în codul silvic.

55. Dispoziţiunile codului silvic art. 29 şi următorii sunt privitoare la modul de administrare al pădurilor, cu tot ce este corolarul lor, adică poenile, fânaţele, arăturile şi păşunile cari se afl ă în interiorul sau împrejurul pădurilor precum şi la golurile de munte care sunt de ordinar destinate păşunatului. Acele composesorate unde păşunea este averea cea mai mare, iar pădurea formează o parte mai mică din suprafaţa composesoratului, trebuesc supuse dispoziţiunilor codului silvic român în ce priveşte votarea, gestiunea internă şi controlul la păduri. În susţinerea părerii noastre ne referim la art. 42 din Legea pentru încurajarea agriculturii, care a prevăzut că în păşunile unde se afl ă păduri, – se face amenajamentul silvico-pastoral de către inginerul silvic, deci legiuitorul atribuie organelor silvice întreaga administraţie tehnică a păşunilor. Dar nici nu se poate astfel. Averea composesoratului, fie pădure, păşune, goluri de munte etc. este înscrisă aici în Ardeal într-o carte funduară, şi drepturile coproprietarilor sunt stabilite astfel că sunt raportate în întreaga suprafaţă a imobilelor. Astfel fiind, este o imposibilitate: juridică, economică şi tehnică ca să fie separate una de alta pădurile şi păşunile aflate în interiorul sau împrejurul pădurilor. Nu se pot stabili cota-părţile ideale (drepturile) coproprietarilor separat pentru pădure şi aparte pentru păşuni. Când se discută fie despre pădure sau păşune – membrii îşi validează drepturile (cote-părţi) lor raportate la întreaga avere.

56. Bugetul va cuprinde: A) La venituri: 1. Venituri din exploatarea din produse principale şi secundare lemnoase; 2. Venituri din exploatarea produselor accesorii lemnoase; 3. Venituri din păşunat, fâneţe, ghindărit, etc. 4. Venituri din concesiuni şi exploatară miniere, cariere etc.; 5. Venitul vânatului şi pescuitului; 6. Venituri din înstrăinări de orice fel de drepturi; 7. Totalul folosinţelor în natură a composesorilor, evaluate după preţurile din localitate şi împrejurimi; 8. Orice alte venituri. B) La cheltuieli: 1. Cheltuieli de administraţie şi pază stabilite de ocolul silvic, dacă acestea se fac de Stat; 2. Impozitele de către Stat şi Comună; 3. Anuităţile pentru eventualele datorii; 4. Salariile personalului forestier; 5. Salariile personalului de cancelarie; 6. Cheltuielile lucrărilor de împădurire fixate prin amenajament sau regulament de exploatare; 7. Cheltuielile pentru ameliorări pastorale; 8. Alte cheltuieli de administraţie, cancelarie, etc. Bugetul cel votat de adunarea generală se va înainta Ministerului de Domenii, Direcţia pădurilor persoanelor juridice spre aprobare. Netrimiterea bugetului spre a fi aprobat, constituie neglijenţă şi dezordine în administraţie.

57. Vânzătorul este obligat a comunica Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, intenţiunea sa de a vinde, şi va arăta în acelaşi timp întinderea aproximativă a drepturilor, preţul cu care doreşte să vândă, numele cumpărătorului şi dacă acesta este sau nu membru în composesorat. Înainte de a se pronunţa asupra acestor vânzări Ministerul Agriculturii şi Domeniilor prin agenţii săi va controla datele comunicate. Ministerul de Domenii are dreptul de preferinţă la cumpărarea de păduri composesorale în primul loc, pentru exercitarea acestui drept vânzătorul nu poate vinde decât după ce Statul renunţă la acest drept. Afară de aceasta, Ministerul de Domenii apreciind împrejurările de fapt, va putea refuza autorizarea ori cărei vânzări solicitate când paguba pentru vânzători va fi evidentă. Refuzul Ministerului de la a aproba asemenea vânzări nu pune în sarcina Statului obligaţiunea de a exercita acest drept (…) de preferinţă şi nu dă drept vre-unuia din părţi a forma cereri de despăgubiri contra Statului, sub nici un motiv.

58. Conform dispoziţiunilor cuprinse în art. 99, lit. f) din legea administrativă (publicată în Mon. Of. 187/938 din 14 Aug.1938) – Prefectul judeţului – poate asista la adunările generale ale composesoratelor de pădure şi de păşuni şi controla activitatea lor. Să înţelege dela sine, că are dreptul de a controla activitatea gestionară a composesoratelor. Pentru a îndeplini acest control Prefectul este în drept: a) să corecteze şi să verifice formarea bugetului anual; b) să cerceteze şi să verifice darea de seamă anuală despre venituri şi cheltuieli; c) modul de repartizare a foloaselor anuale în lemne de foc şi construcţii între membrii; d) după modul de valorificare a materialului lemnos rămas din parchetul anual, după satisfacerea trebuinţelor în lemne de foc şi construcţie a membrilor; e) ori când poate examina cassa de bani a composesoratului; f) poate cerceta şi verifica în cursul anului dacă administratorii încasează sumele prevăzute la venituri, şi nu depăşesc cheltuielile bugetare; g) în cazurile de mai sus, şi oricând dacă din anumite împrejurări se constată că, administratorii nu lucrează cu bună credinţă, că compromit interesele composesoratului, că fac acte ilegale sau dau probe de o vădită neglijenţă; va interveni la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Direcţia Pădurilor persoanelor juridice, ca să îndepărteze (suspende) pe aceşti administratori şi să numească pe înlocuitori. (art. 48 c.s.); h) înaintează orice plângere sau reclamaţiune de a composesorilor, înaintate contra administratorilor – Ministeruluide Agricultură şi Domenii, Direcţia Pădurilor persoanelor juridice spre competenţă soluţionare; i) numai acel composesorat poate dezvolta o activitate legală şi sănătoasă, care este organizat. Este şi de ordin public, interes general şi în interesul composesorilor, ca composesoratul să fie organizat. Pentru aceste considerente, Prefectul este în drept a invita composesoratele, şi a recerca Judecătoriile respective, ca să procedeze la organizarea acestor asociaţiuni; j) să urmărească dacă composesoratul ţine anual adunarea generală legal. În caz contrar va invita conducerea composesoratului ca într-un timp determinat să convoace adunarea generală anuală.

59. Prefectul poate delega pe pretorul (…) să exercite dreptul a asista la adunările generale şi controla activitatea la composesoratele de pădure, cari se află în circumscripţia plasei. Acest drept de delegare este bazat pe art. 107 alin. 6 din legea administrativă, conform căruia pretorul exercită şi atribuţiunile delegate de Prefect. Conform art. 110 din legea administrativă, notarul este agentul guvernului în comuna rurală. Raportează organelor ierarhice despre stările de spirit şi nevoile locale (pct. k.). Din aceste obligaţiuni implicit rezultă şi obligaţia notarului comunal să raporteze Prefectului de judeţ, dacă există nemulţumiri sau se constată nereguli în ce priveşte administrarea la composesoratele de pădure din comună. Aceasta trebue să o facă şi în interesul liniştii sociale şi ordinei publice.

60. Cele mai importante chestiuni ale composesoratului, se rezolvă de către adunarea generală a composesorilor. Membrii composesoratelor decid cu votul lor aducerea hotărârilor. În adunare, decide votul majorităţii. Desigur că, membrii composesoratului care reprezintă cele mai mari cote-părţi în averea comună, aduc cu ei majoritatea în a hotărî. Faţă de această împrejurare, trebuiesc apărate interesele economice şi juridice ale membrilor, cari au cele mai mici cote-părţi. Urmărind acest scop legiuitorul, a prevăzut în codul silvic îndeplinirea unor formalităţi: la convocarea adunărilor, (ordinară sau extraordinară), la numărul de membrii individuali şi numărul de drepturi cari trebuie să fie prezenţi, ca adunarea să fie constituită. Şi pentru ca chestiuni de importanţă principală să nu fie desbătute în adunare prin surprindere, s-a prevăzut că numai acele chestiuni pot fi desbătute în adunarea respectivă, cari au fost cuprinse în convocatorul administratorilor şi emis înainte de 25 de zile dela convocare. Tot aşa, să face deosebire la numărul de membrii şi drepturi necesari la adunarea care are în ordinea de zi soluţionarea unor chestiuni de mare importanţă sau obicinuite. Pentru ca aceste forme să fi e îndeplinite cu stricteţă, sa prevăzut că judecătorul de ocol prezidează adunarea.

61. Judecătorul de ocol, ca preşedintele întrunirii va verifica înainte de a se declara întrunirea constituită, dacă convocările legale sunt regulat făcute şi dacă este prezent numărul legal de membrii. În caz când, convocările nu sunt făcute în conformitate cu dispoziţiunile făcute la art. 40 din codul silvic, el va amâna întrunirea pentru o altă zi, pentru a se face noui convocări. Dacă convocarea este legal făcută, dar nu se prezintă membrii (…) se va amâna întrunirea; iar pentru o nouă întâlnire, se va proceda după distincţiunile dela art. 41 şi 42 din codul silvic, adică se va ţine seamă ce chestiuni se desbat în întrunire (art. 43. c.s.).

62. Conform dispoziţiunilor cuprinse în art. 40 din c.s., adunarea composesoratului este două feluri: adunare ordinară (obişnuită) care se convoacă anual, şi adunare extraordinară. Adunarea ordinară anuală trebuie convocată în fiecare an la data fixată în statute. Această adunare se ocupă: a) cu luarea socotelilor; b) cu fixarea beneficiului net de distribuit, care va fi în proporţie cu dreptul fiecărui membru din composesorat; c) cu numirea administratorilor cari nu pot fi mai puţini de 3, nici mai mulţi de 5; d) cu fixarea remunerarilor administratorilor, cari nu vor putea fi mai mari de 10% din beneficiile nete realizate; e) cu fixarea cheltuielilor de administraţie şi de paza pădurilor; f) cu fixarea sumelor ce vor trebui să se reţină din veniturile composesoratului pe fi ecare an, pentru împădurirea locurilor conform amenajamentului sau regulamentului de exploatare. Adunarea va avea loc în ziua şi la locul fixat de administratori. Composesorii vor fi înştiinţaţi de preşedinte de ziua întrunirii prin anunţuri, în cari se vor indica precis chestiunile asupra cărora se vor discuta, făcute cu 25 de zile înainte de întrunire. Anunţurile vor fi trimise de preşedinte Primăriei locale la Ocolul Silvic, la Judecătoria de Ocol, la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Direcţia Pădurilor persoanelor juridice, – şi Prefectului de judeţ. Primarul e dator a afişa la uşa primăriei, constatând aceasta prin proces verbal. Trimiterea anunţurilor la celelalte autorităţi se va constata prin dovezile acestora de primire a lor.

63. Numai cu îndeplinirea formalităţilor prevăzute mai sus, adunarea este legal constituită. Preşedintele şi Primarul cari nu vor îndeplini obligaţiile impuse mai sus, sau le vor îndeplini cu violarea vre unei forme – se vor pedepsi cu o amendă, care se va aplica de judecătorul de ocol – dela 100–500 lei, iar în caz de recidivă dela 500-2000 lei. Aceste amenzi se vor încasa în folosul comunei.(art. 40 c.s.). Înainte de a menţiona în procesul verbal a adunării, numărul membrilor prezenţi precum şi drepturile pe cari le reprezintă, judecătorul de ocol va cerceta dacă formalităţile de mai sus au fost îndeplinite, numai atunci va constata în procesul verbal, dacă adunarea este legal constituită.

64. Afară de întrunirea obişnuită ce va avea loc în fi ecare an, se vor putea ţine întruniri extraordinare, ori de câte ori administratorii vor crede aceasta necesar. Întrunirea va trebui săfie convocată: a) când va fi cerută de cel puţin a 5-a parte din numărul de membrii composesori; b) când se vor fi ivit pagube extraordinare, cari vor fi distrus o parte din păduri, precum şi incendii sau alte accidente; c) când se va fi intentat composesoratului un proces care ar pune în discuţiune dreptul de proprietate sau posesiunea composesoratului ca asociaţiune, ori când se vor fi constatat mari pierderi în averea composesoratului. Anunţurile pentru asemenea adunări se vor face întocmai ca pentru adunările anuale (art. 40 c.s.).

65. Vor avea dreptul să ia parte la întrunire toţi composesorii sau moştenitorii lor, ale căror drepturi sunt stabilite prin registrul de membrii. (art. 41 c.s.).

66. Codul silvic face distincţie între adunările ordinare şi extraordinare în cari se desbat chestiuni de importanţă principală pentru composesorate – precum şi adunări atât ordinare cât şi extraordinare cari se ocupă cu soluţionarea unor chestiuni de importanţă secundară. Chestiuni de importanţă secundară sunt: a) dare de samă a socotelilor; b) fixarea beneficiului net de distribuit; c) numirea administratorilor; d) fixarea remunerariilor administratorilor; e) fixarea cheltuielilor de administraţie de pază a pădurilor; f) fixarea sumelor ce va trebui să se reţină din veniturile proprietăţii, pe fiecare an, pentru împădurirea locurilor conform amenajamentului sau regulamentului de exploatare; g) şi alte chestiuni care nu prezintă importanţă deosebită, dar cari se rezolvă de către însăşi Adunarea Composesorilor. Făcându-se deci o deosebire între chestiunile de importanţă principală şi importanţă secundară, judecătorul de ocol va trebui să observe cu stricteţe, că ce chestiuni se desbat în adunare, ca să fie în drept a declara că, adunarea este legal constituită, adică este în drept a hotărî. – După cum vom vedea codul silvic cere alt număr de drepturi şi membrii prezenţi pentru a hotărî valabil la adecă cari desbat chestiuni de importanţă principală, şi alt număr de drepturi şi de membrii necesari pentru a hotărî în adunările cu chestiuni de importanţă secundară. Prin aceasta tot aşa se apără interesele membrilor cu drepturi mai mici. De aici datoria judecătorului să fie cât se poate de atent.

67. Toate adunările anuale ordinare şi extraordinare, cari desbat chestiuni de importanţă secundară sunt legal constituite, când vor fi de faţă la prima convocare composesori reprezentând în drepturi cel puţin jumătate din părţile totale ale composesoratului. Dacă la prima convocare nu s-ar întruni acest număr, adunarea anuală ordinară şi cea extraordinară va avea loc de plin drept, fără altă convocare în a opta zi liberă dela prima convocare şi se va ţine, oricare ar fi numărul composesorilor prezenţi. Deciziunile în toate aceste adunări, se iau cu majoritatea în drepturi a composesorilor prezenţi.

68. Se consideră ca adunări ordinare şi extraordinare de importanţă principală căci în ordinea lui de zi se ocupă de soluţionarea următoarelor probleme: a) Modificarea statutelor; b) Constituirea de drepturi reale, (orice fel de vânzări, cumpărări, donaţiuni, iertări de plată în ce priveşte valoarea şi despăgubirile acordate pentru lemnele luate din pădurea composesoratului); c) Facerea de transacţiuni; d) Punerea în exploatare a pădurii stăpânite în indiviziune; e) Vânzarea pădurii spre exploatare în total sau în parte. Sunt legal constituite aceste adunări dacă la prima convocare sunt prezenţi composesori reprezentând drepturi peste (…) din totalul drepturilor şi în număr cel puţin jumătate din numărul total al composesorilor. La oricare din adunările ulterioare în acest scop trebue să fie prezenţi composesori reprezentând peste jumătate din drepturile totale ale composesoratului şi ca număr 1/3 cel puţin din numărul composesorilor. În ambele cazuri, hotărârile nu se pot lua decât cu cel puţin 1/8 din drepturile reprezentate în adunare. La aceste adunări, dacă la prima convocare nu sunt prezenţi composesori în drepturi şi în număr ceruţi de lege, – a doua întrunire nu se amână pentru a opta zi, socotite dela prima convocare, ci se amână pentru o nouă dată – socotită dela a 25-a zi de la convocare şi aceleaş forme de convocare trebuesc făcute ca la prima convocare. Legiuitorul prevede în art. 42 din c.s. că oricare ar fi numărul adunărilor convocate în acest scop, pentru fiecare din ele trebuesc făcute anunţurile prevăzute de art. 40, căci dispoziţiunea de la art. 41, ca întrunirea să se poată ţine a doua oară fără convocare (…).

69. După starea juridică în care se află azi composesoratele de pădure, – şi ridicând problema chemării lor în judecată şi reprezentarea lor în justiţie, – deosebim trei categorii de composesorate: 1. Composesoratele de păduri cari au fost organizate conform legii XIX. 1898, însă nu sunt nici azi organizate conform prevederilor codului silvic – şi nici nu au administratori numiţi de către judecătorul de ocol în conformitate cu dispoziţiunile art. 39 şi 47 cod silvic pentru administrarea averii. La aceste asociaţiuni azi funcţionează administratori aleşi de către adunarea composesorilor, la care însă nu a fost prezent judecătorul de ocol. 2. Composesoratele de păduri cari au dobândit început de organizare conform legii XIX.1898, – cu extinderea codului silvic român însă, – azi s-a organizat conform prevederilor acestui cod. (art. 29 şi urm.). 3. Composesoratele de păduri cari au dobândit început de organizare prin legea XIX.1898 – azi însă sunt în curs de organizare conform prevederilor art. 29-31 din cod. silv. Şi până la stabilirea drepturilor, votarea statutelor, – pentru administrarea averii, – au fost numiţi trei administratori de către judecătorul de ocol în conformitate cu art. 39 şi 47 din cod. silv.

70. Composesoratele de sub categoria 1, nu se pot considera ca persoane morale juridice. Prin legea XIX.1898, după cum am arătat la punctul 38. s-a reglementat organizarea economică a composesoratelor numai în ce priveşte utilizarea foloaselor. Conform dispoziţiunilor cuprinse în art. 1. din legea pentru extinderea aplicaţiunilor dispoziţiunilor codului silvic român din 1910 în tot cuprinsul României, publicată în Monitorul Ofi cial Nr. 59 din 17 Iunie 1923, care spune: „Codul silvic din Vechiul Regat din 1910, precum şi modifi cările acestui cod, prin legea din 18 Sept. 1920. se vor aplica pe tot teritoriul României” – şi mai de parte „toate legile, regulamentele, instrucţiunile etc. existente în provinciile alipite, sunt şi rămân abrogate în întregul lor din ziua promulgării acestei legi”. Rezultă deci că această lege desfiinţează toate legile, regulamentele şi statutele de organizare a composesoratelor, cari însă conform art. 29 şi urm. din codul silvic, nu devin persoane morale juridice decât dacă se constituie conform acestor dispoziţiuni (…). Că deci aceste composesorate neputând fi guvernate nici de legile ungare (…) şi nici de codul silvic, – ele sunt supuse regimului de drept comun a comunităţii indivize de avere, prevăzută de codul civil austriac în consecinţă înstrăinările şi grevările se fac conform acestor dispoziţiuni, fiecare dintre coproprietari – fiind proprietari deplini ai părţii sale, poate dispune de ea aşa cum crede de cuviinţă neputând însă angaja decât numai cotitatea sa, însă din punct de vedere, al reprezentării în justiţie, trebue chemaţi în proces toţi composesorii – precum trebue să cheme toţi composesorii în proces pe terţiul care le-ar încălca un drept. De aici urmează că la acest fel de composesorate neconstituite încă, sentinţele date pe baza unor reprezentări făcute conform vechilor statute, sunt nule şi inexistente cari nu leagă composesoratele respective, şi persoana composesorului cari nu a luat parte la ele. Aplicarea acestor principii (…) în legătură cu art.7 din cod. silv. Acesta prevede: „persoanele juridice menţionate la art.1 alin. a), b) precum şi proprietarii pădurilor particulare supuse regimului silvic, când îşi exploatează pădurile lor, fără amenajament sau regulament de exploatare sau contra dispoziţiunilor ce cuprind, vor fi supuşi la amendă” – că deci legea înţelege să pedepsească „persoana morală juridică proprietară de pădure”. Rezultă că composesoratele organizate conform codului silvic vor putea fi pedepsite ele înşile, adică composesoratul ca persoană morală juridică, distinctă de persoana composesorilor, până când composesoratele neconstituite şi neorganizate, cari nu au o personalitate morală, care nu constituie entitate juridică aparte de persoana composesorilor, nu li se poate aplica această dispoziţiune, şi pedeapsa trebue aplicată tuturor composesorilor sau mai bine zis coproprietarilor, că o pedeapsă aplicată în acest din urmă caz, aşa numitului composesorat de pădure, este o pedeapsă aplicată unei persoane inexistentă, dispoziţiunea fiind caducă.

71. La composesoratele de sub 2. Preşedintele consiliului administratorilor reprezintă asociaţiunea pe lângă toate autorităţile publice. Împreună cu consiliul administratorilor are dreptul să intenteze acţiuni, să apere şi să susţină interesele composesoratului în justiţie.

72. La composesoratele de sub 3. administratorii numiţi reprezintă asociaţiunea faţă de cel de al treilea în justiţie. Cu totul altcum se face chemarea în judecată a composesoratului când este vorba de stabilirea drepturilor. Dacă dreptul unuia dintre membrii este contestat, face proces pentru recunoaşterea dreptului său. Pe cine dă însă în judecată ? Dacă composesoratul este organizat, fi reşte organele acestuia, dacă însă nu este organizat va trebui să cheme în judecată pe toţi coproprietarii – aceasta în ipoteza că dreptul său este contestat de întreaga comunitate, de composesoratul persoana juridică ca atare. Ce se întâmplă însă în ipoteza foarte frecventă că dreptul unui coproprietar este contestat de alt coproprietar, care a dobândit dreptul dela aceeaşi persoană sau dela persoane diferite ? Evident că în această ipoteză, va chema în judecată numai pe acela care contestă dreptul şi numai faţă de acesta îşi va opune titlurile de dobândire a proprietăţii.

73. Administratorii numiţi sau aleşi sunt solidari răspunzători de gestiunea lor şi a casierului, precum şi de orice daune ce ar rezulta din abaterile lor dela obligaţiunile impuse prin legi şi regulamente, fie că s-ar constata, că nu lucrează cu bună credinţă, că compromit interesele composesoratului, că fac acte ilegale, sau dau probă de o vădită neglijenţă. Conform art. 539 C.p. „acela care fiind însărcinat cu administrarea, îngrijirea sau supravegherea bunurilor altuia, şi în această calitate pricinuieşte cu rea credinţă daune materiale acelui ale cărui interese este obligat a le sprijini, comite delictul de gestiune frauduloasă şi se pedepseşte”.

74. Acţiunea penală se poate pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate (art. 541 C.p.) iar dacă delictul de gestiune frauduloasă a fost comis în exerciţiul mandatului de un membru în consiliul de administraţie sau direcţie, sau de vre-un administrator al unei societăţi pe acţiuni sau cooperative în general de orice persoană care are însărcinarea sau autorizarea dela o autoritate publică, – acţiunea penală se pune în mişcare din ofi ciu. Composesoratele de pădure din Transilvania, – deşi sunt asociaţiuni agrare de drept civil – dela data de 7 Aprilie 1933 – când s-a publicat în Mon. Of. 82 – legea pentru modifi cările şi complectările aduse legii cooperaţiei, până la 23 Iunie 1938 – când s-a publicat în M.Of. nr. 141 – legea privitoare la complectarea legii cooperaţiei, – au fost considerate ca cooperative şi atribuite controlului Organelor Ofi ciului Central al Cooperaţiei. Desigur că legiuitorul codului penal, nou (…) lipsa în cooperativele cuprinseîn art. menţionat mai sus a înţeles şi composesoratele de pădure. Ba chiar presupunem că dacă se cunoaşte caracterul composesoratelor diferit de cel al cooperativelor legiuitorul ar fi prevăzut în art. 541 C.p. şi composesoratele de pădure. Acelaşi interes, public îl are Statul şi la composesoratele de pădure pe care îl are la cooperative. Chiar se poate susţine că şi mai mult interes. În afară de faptul că Statul exercită prin organele Ministerului de Agricultură şi Domenii dreptul de control gestionar, – precum şi administraţia tehnică silvică că aprobă vânzările de lemne, de drepturi în competinţe – Statul îşi are rezervat dreptul de preemţiune la vânzarea drepturilor în competinţă. Pentru aceste considerente susţinem că şi la composesoratele de păduri, în cazul că administratorii se fac vinovaţi de delictul de gestiune frauduloasă – acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Astfel dacă autorităţile administrative sau judecătoreşti – sunt sesizate prin denunţul vreunui composesor, sau raport al notarului comunal sau pretor al plasei precum şi denunţ al prefectului de judeţ – acţiunea penală trebue pusă în mişcare din oficiu.

75. În foaia funduară a composesoratului de pădure respectiv trebuie făcută menţiunea dacă s-au organizat conform prevederilor codului silvic. Potrivit dispoziţiunilor cuprinse în art. 12 din ordonanţa Nr. 39900/1913 – autorităţile de carte funduară (de pe lângă judecătorii) trebue să comunice şi ocoalelor silvice hotărârile în care se dispun înscrieri în foile funduare ale pădurilor composesorale.

76. Conform Decretului lege pentru satisfacerea nevoilor populaţiunei cu lemne de foc, apărută în M.Of. 147 din 28 Iunie 1940 – Serviciul Pădurilor persoanelor juridice din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor – se transformă în Direcţia Pădurilor persoanelor juridice. De prezent această direcţiune exercită controlul gestionar asupra composesoratelor de pădure.

77. Composesoratele de pădure sunt asociaţiuni agrare de drept privat. Ca formaţiuni cu caracter privat, au autonomia lor exteriorizată prin dispoziţiunile organelor lor: administratori, adunarea generală. Această autonomie este restrânsă numai de controlul exercitat din partea Statului. La aceste două influenţe echilibrul este menţinut prin dreptul de reclamaţiune,apel şi întâmpinare al composesorilor. De altă parte composesorii (…) exercită un autocontrol asupra tuturor acţiunilor săvârşite în interiorul composesoratelor. Pentru aceste considerente toate chestiunile în ce priveşte administrarea averilor urmeasă a se rezolva de către adunarea composesorilor.

78. Ori-care composesor are dreptul de a înainta plângere în contra dispoziţiunilor administratorilor. Această plângere se rezolvă de către adunarea generală. În termen de 15 zile dela adunarea prin care s-a luat o hotărâre oricare va avea dreptul să ceară judecătorului de ocol anularea unei hotărâri luate în contra dispoziţiunilor statutelor şi în contra celor prevăzute în codul silvic. Deşi în art. 45. din codul silvic se prevede că, hotărârea judecătorului de ocol în această privinţă nu este supusă opoziţiei, apelului sau recursului, că e definitivă şi executorie, – totuşi hotărârea judecătorului de ocol e supusă recursului la Tribunal. Aceasta în baza art. 75 din Constituţiune, conform căruia dreptul de recurs în casare este de ordin constituţional. Tot în baza art. menţionat din Constituţiunea noastră, este admisibil recursul la Tribunal, – în contra deciziunilor pronunţate de către Ministerul de Agricultură şi Domenii Direcţia pădurilor persoanelor juridice – privitor la suspendarea administratorilor.

Nota

¹ Anumite pasaje din manuscrisul pe care l-am avut la dispoziţie au lipsit, locul acestora în text marcat cu (…).