În perioada 17-19 octombrie 2002, a avut loc la Kostrzyca, Polonia, cea de-a treia reuniune a membrilor reţelei conifere din cadrul programului european EUFORGEN (European Forest Genetic Resources Programme).

EUFORGEN este un program de colaborare între ţările europene, în scopul asigurării unei conservări efective şi a unei utilizări durabile a resurselor genetice în Europa. Programul este coordonat de I.P.G.R1. (The International Plant Genetic Resources Institute), în colaborare Departamentul Forestier al F.A.O.

EUFORGEN îşi desfăşoară activitatea prin intermediul a cinci reţele de cercetare, cuprinzând principalele specii de interes forestier din Europa. în cadrul acestora, geneticieni şi alţi specialişti din domeniul forestier lucrează împreună la perfecţionarea metodelor de inventariere a resurselor genetice, la actualizarea bazelor de date, la identificarea şi descrierea cercetărilor necesare în vederea adoptării unor strategii de conservare corespunzătoare.

“Conifers networks” (reţeaua de cercetare pentru conifere) a fost constituită în anul 1995 sub numele de reţeaua “Picea abies” în scopul de a promova menţinerea unei vaste varietăţi genetice a speciei, pentru asigurarea adaptabilităţii, în condiţiile unei schimbări accelerate a mediului. în anul 1998, în cadrul reuniunii comitetului de conducere EUFORGEN, s-a decis că scopul reţelei poate fi extins şi asupra altor specii de conifere cu largă distribuţie şi valoare comercială din Europa.

Întâlnirea din Polonia s-a bucurat de participarea a 25 de ţări membre ale reţelei ”Conifers networks”, reiterându-se importanţa obţinerii unor rezultate vizibile şi utilizabile nu numai pentru activitatea de conservare, cât şi pentru largi cercuri profesionale, factori de decizie şi public, în general.

Dezbaterile, desfăşurate în cadrul a patru grupuri de lucru, respectiv: grupul de lucru pentru Europa de Nord (Estonia, Finlanda, Lituania, Norvegia şi Suedia), grupul de lucru mediteranean (Bulgaria, Cipru, Franţa, Italia, Spania şi Turcia), grupul de lucru pentru Europa de Vest (Austria, Belgia, Germania, Irlanda, Suedia şi Marea Britanie), grupul de lucru pentru Europa Centrală şi de Est (Azerbaijan, Republica Cehă, Georgia, Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Iugoslavia).

Raportul prezentat de fiecare din ţările participante s-a concentrat asupra progreselor realizate în activitatea de inventariere, conservare şi utilizare şi cercetare şi legislaţie din domeniul resurselor genetice. Toate grupurile de lucru au accentuat importanţa participării şi implicării tuturor ţărilor europene în cadrul reţelelor EUFORGEN. Rapoartele prezentate de ţările participante sunt disponibile pe Web la adresa: http://www.ipgri.cgiar.org/networks/euforgen/default.asp.

De asemenea, s-a discutat asupra necesităţii implementării unor strategii comune de conservare şi a elaborării unui ghid tehnic, următoarele specii de conifere făcând obiectul elaborării acestuia: Picea abies, Pinus pinaster, Pinus halepensis, Taxus baccata, Pinus sylvestris, Pinus nigra, Pinus cembra, Larix decidua, Juniperus communis. Un prim set al ghidului va fi elaborat înainte de Conferinţa Ministerială asupra Protecţiei Pădurilor ce va avea loc la Viena, în aprilie 2003.

Urmând planul de lucru stabilit la ultima întâlnire a acestei reţelei reţele de cercetare ce a avut loc în Spania, s-a discutat asupra stadiului pregătirilor în vederea alcătuirii unor hărţi privitoare la localizarea surselor de conservare „in situ” din fiecare ţară. S-a ales ca specie pilot molidul (Picea abies), toate ţările membre fiind invitate să furnizeze harta distribuţiei şi informaţiile necesare desemnării unităţilor de conservare pentru specia pilot.

În ce priveşte stadiul cercetărilor, s-a accentuat ideea utilizării pe scară largă a mar-kerilor genetici (în special a markerilor moleculari), pentru conservarea resurselor genetice. în acest scop, s-a prezentat ca exemplu proiectul CYTOFOR, finanţat de Uniunea Europeană, în care 22 specii de arbori şi arbuşti a fost studiate utilizându-se markerii moleculari şi polenul fosil. Acest proiect a demonstrat necesitatea unor astfel de studii pentru înţelegerea importanţei modului de migrare a distribuţiei diversităţii genetice şi geografice în prezent, o abordare relevantă din perspectiva strategiilor de conservare.

În cadrul seminarului “Conservarea resurselor genetice şi programele de reconstrucţie în zonele afectate de poluare industrială”, s-au prezentat o serie de comunicări, dintre care se menţionează: “Conservarea genetică şi împădurirea zonelor distruse de poluarea industrială în munţii Sudety în Polonia”, “Dezastre ecologice: factori şi rezultate, studii şi acţiuni practice în împădurirea pădurilor distruse”, “Obiective şi operaţiuni în cadrul Băncii de Gene Forestiere Kos-trzyca”, “Restituirea populaţiilor de brad (Abies alba) în munţii Sudety”, „Programul de protecţie a tisei {Taxus baccata) în Polonia”, „Baze de seminţe pentru împăduriri şi rezerve de gene în regiunea Sudety”, “Inventarierea şi măsuri de conservare pentru tisă (Taxua baccata) în Republica Cehă”.

În încheierea întâlnirii, s-a stabilit ca raportul celei de a treia reuniuni a reţelei conifere să se concentreze asupra rolului conservării genetice în zonele afectate de poluare industrială, urmând a fi elaborat şi distribuit înainte de următoarea întâlnire, ce va avea loc în septembrie 2003.

Traducere: Maria Teodosiu