În condiţiile actuale de permanentă modernizare a tehnologiilor şi utilajelor, devine tot mai necesară şi utilă folosirea unor instrumente auxiliare, care să permită o selecţionare cât mai judicioasă a personalului, în concordantă cu aptitudinile sale native, cu îndemnările dobândite pe parcursul pregătirii sale profesionale şi a muncii efectiv prestate.

In acest scop, pentru sectorul construcţiilor forestiere s-au făcut observaţii cu privire la activitatea buldozeriştilor, mecanicilor de pe cilindrii compactori, excavatoriştilor şi deservanţilor de foreze. Determinările s-au efectuat în sezonul cald (lunile iunie, iulie) pe şantierele forestiere Repedea Obârşie şi Cerna Sohodol din raza fostului I.F.E.T. Râmnicu Vâlcea şi Valea Oprii-prelungire din raza fostului I.F.E.T. Piteşti şi au vizat mecanicii care acţionau buldozere de tipul S-1500 şi cilindrii compactori Nicolina-Iaşi, de 10-12 t. Au mai fost întreprinse observaţii şi determinări şi pe şantierele de construcţii forestiere din zonele Haţeg, Arpaş, Ucea, Sercăiţa, aici fiind observaţi în special deservanţii forezelor tip NKR-100 MA, de producţie sovietică, precum şi a mecanicilor deservanţi ai excavatoarelor de tipull S-1202.

În ansamblu, au fost investigaţi 16 mecanici între 21 şi 43 ani, cu o vechime în meserie între 2 şi 24 de ani. Observaţiile cu privire la activitatea mecanicilor angajaţi în construcţia drumurilor forestiere au evidenţiat o serie de elemente specifice.

Activitatea buldozeristului implică, în general, o muncă manual-mecanizată, constând în manevrarea şi întreţinerea utilajului folosit la execuţia terasamentelor. În principal, activitatea presupune:

– deplasarea la locul de muncă, în cadrul căreia muncitorii parcurg pe jos distanţe variabile, pe terenuri în pantă, uneori chiar peste 10 %;

– pornirea motorului, care implică un complex de manevre – pompări do motorină, trageri la maneta de pornire a motorului auxiliar, deplasări în cabină şi la motor, executate în ritm alert, manevre ce impun solicitări fizice cu componente dinamice şi statice, efort postural;

– conducerea utilajului, care se realizează prin acordarea comenzilor, ciclul de lucru al buldozerului cuprinzând: mersul în gol spre locul de săpare, cu lama ridicată, coborârea lamei şi fixarea ei în poziţie de lucru, săparea şi împingerea pământului spre locul de aşezare, depunerea şi ridicarea lamei şi mersul înapoi.

– activităţile auxiliare, care presupun operaţii de întreţinere, depanare şi pregătirea utilajului pentru lucru. Dintre aceste activităţi, unele se execută zilnic (controlul lubrifianţilor, al carburanţilor, al ambreiajului, etc.) în circa 10 minute, înainte de începerea lucrului, iar altele la diverse intervale de timp, în funcţie de particularităţile terenului şi de cerinţele execuţiei, spre exemplu schimbarea poziţiei lamei.

Întrucât conducerea utilajului reprezintă activitatea principală pe parcursul zilei de muncă, se poate afirma că solicitările profesionale ale buldozeristului sunt, în principal, de tip psihosenzorial, dar conţin şi o componentă fizică cu caracter preponderent static (poziţie şezând şi mişcări efectuate cu mâinile şi picioarele pentru acţionarea comenzilor. Mişcările pe care le execută buldozeristul sunt asemănătoare cu cele de la conducerea autovehiculelor, în plus intervenind acţionarea manetelor inversorului şi de manevrare a lamei. În consecinţă, în plan senzorial, se evidenţiază solicitările specifice conducerii autovehiculelor şi anume: coordonarea mişcărilor conjugate mână-picior în stenotipul de conducere, concentrarea de durată ţi stabilitatea atenţiei. Viteza redusă de deplasare şi mai ales terenul accidentat fac ca specificul solicitărilor psihosenzoriale să fie marcat mai mult de multitudinea manevrelor şi de sincronizarea lor, decât de rapiditatea şi fineţea acestora, acest fapt având consecinţe de primă importanţă, atât pentru menţinerea capacităţii de muncă, cât şi pentru evitarea scăpării de sub control a utilajului.

Activitatea mecanicului pe cilindrul compactor implică o muncă manual-mecanizată, constând în manevrarea şi întreţinerea utilajului folosit la compactarea platformei terasamentelor realizate în urma lucrărilor cu buldozerul. Elementele componente ale activităţii sunt:

– deplasarea la locul de muncă, care în cazul când se face pe jos, pe drumuri forestiere, constituie zilnic un factor suplimentar de solicitare;

– pornirea motorului cu întregul său complex de manevrare;

– conducerea utilajului, care constituie componenta de bază a activităţii şi constă din manevrarea şi urmărirea organelor şi dispozitivelor de comandă, lucrul cilindrului constând din executarea pe platforma terasamentelor, pe lungimea frontului de lucru, a unor treceri prin mers înainte şi înapoi, care progresează de la margini spre patul căii şi al căror număr, pe aceeaşi urmă, depinde de natura pământului şi gradul de compactare ce trebuie realizat;

– activităţi auxiliare de întreţinere, depanare şi pregătire a utilajului, dintre care unele se execută zilnic, iar altele numai atunci când este cazul.

La conducerea utilajului, care reprezintă principala componentă a activităţii mecanicului, manevrele pe care acesta le execută sunt relativ asemănătoare cu cele de la conducerea unui autovehicul. In timpul lucrului, cilindrul se deplasează cu viteze reduse (1,42-4,00 km/h), care sporesc numai la deplasarea utilajului de la un loc de muncă la altul (9-l0 km/h).

Solicitările profesionale sunt de tip psihosenzorial şi necesită în special coordonare psihomotorie şi atenţie distributivă. Observaţiile la care este supus organismul deservantului sunt, în general, de natură posturală, fiind determinate de mişcările de tors pe care le efectuează acesta pentru supravegherea căii de rulare la mersul înapoi şi de nerespectarea, 1a amplasarea comenzilor, a distanţelor optime pentru evoluţia comodă a membrelor superioare. De asemenea, deplasarea cilindrului cu viteză mică şi caracterul repetitiv al muncii creează o stare de monotonie.

Activitatea excavatoristului implică o muncă manual-mecanizată, de intensitate medie, ce se caracterizează prin ritmicitate. Astfel, manevre necesare se produc la intervale aproape egale şi fără variaţii deosebite pentru deservanţi; ca urmare se formează cu mai multă uşurinţă un stereotip dinamic de muncă, cu repercusiuni favorabile atât asupra solicitărilor fizice (mase musculare mai antrenate), cât şi asupra activităţii neuropsihice a subiectului (de exemplu, instalarea mai tardivă a oboselii).

Periculozitatea pentru deservant este minimă, dar există o probabilitate crescută de accidentare pentru muncitorii cu activităţi auxiliare muncii de excavare (pericol de lovire, de cădere bruscă a cupei, a braţului, de schimbări de poziţie neprevăzute pentru întregul utilaj, etc.). Ca urmare, excavatoristul calificat pentru această profesie trebuie să aibă în vedere pericolele menţionate şi să acţioneze cu atenţie şi deplină răspundere utilajul.

Activitatea mecanicului deservant la foreză(minierului) presupune forarea unor găuri de sondă de circa 6 m lungime şi 100-150 mm diametru. Spre deosebire de ceilalţi mecanici observaţi, poziţia de lucru a minierului se deserveşte foreza este ortostatică, iar munca în sine, deşi de intensitate medie, impune folosirea forţei fizice şi a abilităţii mecanice a operatorului. Elementele componente ale activităţii sunt:

– aşezarea frezei în poziţia de lucru;

– montarea burghiului;

– alimentarea cu ulei a buteliei forezei şi ungerea carotei-faţă;

– conectarea forezei la grupul electrogen;

– dirijarea carotei de forare;

– montarea ţevilor prelungitoare;

– montarea – demontarea capului final.

Aşezarea forezei în poziţia de lucru este una din cele mai dificile operaţii, necesitând participarea simultană a mai multor muncitori pentru deplasarea utilajului de la un loc la altul.

Se efectuează cu răngile, prin ridicare şi împingere, până la locul stabilit. Operaţia se repetă de 4-5 ori în cursu1 unui schimb de lucru. Observaţiile şi investigaţiile întreprinse în teren au evidenţiat faptul că activităţile auxiliare de alimentare cu ulei şi de realizare a legăturilor la motocompresor şi la grupul electrogen au presupus un efort fizic moderat (10,4-19,2 KJ/min), în timp ce montarea ţevilor prelungitoare a necesitat un efort fizic evident mai mare (13,8-25,9 KJ/min), cu componente statice, înfiletarea şi desfiletarea necesitând mişcări rapide cu braţele şi mâinile pentru manipularea patentului. În continuare, aducerea forezei la poziţia de lucru prezintă importante componente statice, implicând musculatura întregului corp (braţe, trunchi, membre inferioare), efortul fizic menţinându-se încă la valori mari (17,6-25,5 KJ/min). Pentru a evidenţia solicitările psihoprofesionale, pe lângă observaţiile şi discuţiile directe cu mecanicii s-au urmărit performanţele fiecărui subiect, în parte, 1a aparatul MRK pentru timpul de latenţă al răspunsurilor, la fuziometru, pentru acuitate vizuală, la dinamometru pentru forţa musculară şi numeroase teste creion-hârtie, cum ar fi: DM pentru dexteritate manuală, TA pentru iuţeala acţiunii etc. Funcţie de rezultatele înregistrate, s-au întocmit biopsihoprofesiograme (tabelul 1) pentru fiecare meserie în parte (buldozerist, mecanic cilindru compactor, excavatorist şi minier foreză). Conform precizărilor din psihologia muncii, biopsihoprofesiograma reprezintă instrumentul de 1ucru care stabileşte matematic nivelul şi ponderea aptitudinilor şi trăsăturilor pe care trebuie să le posede individul pentru practicarea unei anumite meserii. Ea se prezintă sub formă de tabel, în care caz atitudini1e şi trăsăturile specifice unei activităţi productive, definită prin componentele sale, sunt evaluate în cifre. Evaluarea fiecărei componente se face printr-un grup de două cifre: prima cifră reprezintă coeficientul de pondere, respectiv procentul din durata zilei de lucru în care componenta este solicitată, iar a doua cifră reprezintă quartierul, adică nivelul necesar de dezvoltare al aptitudinilor sau trăsăturilor solicitate de meseria analizată.

Valorile pe care le poate primi prima cifră sunt cuprinse între 1 şi 3, având următoarele semnificaţii:

1 – aptitudinea sau trăsătura este solicitată un interval scurt de timp în durata zilei de muncă;

2 – solicitarea se extinde pe un interval de durată medie;

3 – aptitudinea sau trăsătura sunt solicitate pe toată durata zilei de muncă.

Valorile pe care le poate avea a doua cifră sunt cuprinse între 1 şi 4, astfel:

1 – aptitudinea sau trăsătura foarte slab dezvoltată;

2 – aptitudinea sau trăsătura necesită o dezvoltare satisfăcătoare;

3 – aptitudinea sau trăsătura necesită o dezvoltare medie;

4 – aptitudinea sau trăsătura necesită o dezvoltare bună.

Din biopsihoprofesiogramele obţinute se observă că practicarea, cu cele mai bune rezultate, a acestor meserii solicită din partea deservantului anumite trăsături şi aptitudini.

Buldozeristul trebuie să dispună de: acuitate vizuală, acuitate cromatică, acuitate auditivă, coordonare şi dexteritate manuală, reactivitate, atenţie concentrată şi distributivă, curaj, simţul răspunderii, disciplină şi conştiinciozitate. Aceste componente ale personalităţii umane sunt solicitate buldozeristului pe parcursul întregii zile de muncă (cifra 3 în poziţia 1 din biopsihoprofesiogramă), iar nivelul de dezvoltare al acestor componente trebuie să fie ridicat (cifra 4 în poziţia 2 din biopsihoprofesiogramă). Tot la un nivel superior de dezvoltare, buldozeristul trebuie să mai posede: inteligenţă generală, percepţie spaţială şi putere de observare, componente care îi sunt însă solicitate numai la efectuarea anumitor operaţii, care nu se desfăşoară pe parcursul întregii zile de munca (din biopsihoprofesiogramă apar notate cu cifrele 2-4).

Mecanicul deseravant pe cilindrul compresor trebuie să fie înzestrat cu: acuitate vizuală, acuitate auditivă, atenţie concentrată şi distributivă, spirit de observaţie, coordonare şi precizie manuală, inteligenţă generală. Aceste componente sunt solicitate pe tot parcursul zilei de muncă, dar la un nivel mediu de dezvoltare (în biopsihoprofesiogramă apar notate cu cifrele 3-3). Din grupa componentelor solicitate pe tot parcursul zilei, dar la un nivel ridicat fac parte: rezistenţa la monotonie, disciplina muncii, conştiinciozitatea şi stabilitatea emotivă (notate cu cifrele 3-4 în biopsihoprofesiogramă).

Excavatoristul, de asemenea, va demonstra însuşiri privind acuitatea vizuală, acuitatea cromatică, acuitatea auditivă, dexteritatea manuală în sensul de rapiditate, coordonarea mâinilor, coordonarea mână-picior, timp de reacţie, spirit de observaţie, atenţie distributivă şi concentrată, disciplină şi conştiinciozitate în muncă, curaj, sănătate biologică, rezistenţă la zgomot şi vibraţii. Toate aceste componente definitorii sunt solicitate pe tot parcursul zilei de muncă şi necesită un nivel de dezvoltare foarte ridicat.

Minierul deservant de la foreză este indicat să dovedească aptitudini privind percepţia spaţială, disciplină în muncă, cooperativitate, sănătate biologică, rezistenţă la munca în picioare, rezistenţă la agenţii fizici, intemperii, zgomot, vibraţii şi aer poluat. După cum rezultă din biopsihoprofesiograma întocmită, toate aceste componente sunt necesare pe tot parcursul muncii şi la un nivel de dezvoltare ridicat.

Ţinând seama de evaluările din biopsihoproiesiograme se recomandă ca pentru meseriile de buldozerist, mecanic cilindru compactor, excavatorist minier foreză verificarea şi selecţionarea deservanţilor în vederea angajării să se facă în baza bateriilor de teste înscrise în tabelul 2.

Tabelul 2

Baterii de teste recomandate pentru selecţionarea, la angajare, a buldozeriştilor, mecanicilor deservanţi pe cilindru compactor, a excavatoriştilor şi minierilor deservanţi pe foreze

Cu excepţia testului Piorkovscki, care solicită aparatură specială, celelalte teste menţionate uzează de formulare speciale corespunzătoare unor metode clasice din psihologie, fiind uşor de aplicat şi interpretat.

In consecinţă, se apreciază că biopsihoprofesiogramele propuse sunt deosebit de utile şantierelor de construcţii forestiere întrucât evidenţiază cu claritate aptitudinile şi trăsăturile a căror verificare, prin teste adecvate, se impune la angajare. Prin aplicarea lor în activitatea de producţie se înlătură angajările întâmplătoare cu repercusiuni negative asupra productivităţii şi calităţii muncii.

Alexandru, V., 1994. Biopsihoprofesiogramă pentru selecţionarea mecanicilor buldozerişti în lucrările de execuţie a drumurilor forestiere – sesiunea ştiinţifică jubiliară „45 de ani de cercetare şi proiectare silvică în Staţiunea I.C.A.S. Braşov”.

Bereziuc, R., Alexandru, V., Olteanu, N., 1987. Cercetări ergonomice privind îmbunătăţirea relaţiei om-maşină la execuţia terasamentelor drumurilor forestiere – contract nr. 10.

Moraru, I., Iosif, Gh., 1976. Psihologia muncii industriale. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Peteanu, N., 1971. Monografii profesionale. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Summary: Bio-psicho-professional sketches for selection the mechanics employed in building of forest roads

On the basis of the observations and watschings made in „field”, on different execution building sites of forest roads, it had the occasion to draw some bio-psycho-professional sketsches and diagrams for some jobs like a bull-dozer driver, a mechanic of compacter cylinder, an excavator mechanic and a drilling driver man.

Having in view that all these bio-psycho-professional sketsches, it suggests and advises specificly, for each professional jobs and works mentioned above, an cutfit of tests suitable to verify and check up by selecting the mechanics workers who will be engaged in the building of the forest roads.