Motto: „Pădurea e altarul sfânt al lui Dumnezeu, iar noi suntem preoţii ei.”

(Din revista „Codrii Bucovinei” nr. 3-6/1937)

După 50 de ani de întrerupere a activităţii sale, „Bucovina Forestieră”, revistă a pădurilor din Bucovina, îşi face din nou apariţia. Este un eveniment important în istoria pădurilor şi un prilej de bucurie pentru toţi cei care lucrează în acest domeniu de activitate.

Reapariţia acestei publicaţii a fost şi este determinată de mai mulţi factori. În primul rând, în Bucovina există o veche tradiţie forestieră, de peste 200 de ani. Aici a apărut„Orândueala de pădure pentru Bucovina”, cel mai vechi cod silvic românesc, după cel din Transilvania. Multe din prevederile acestui cod, care urmărea reglementarea lucrărilor de exploatare şi regenerare a pădurilor, apărarea şi conservarea lor, sunt perfect valabile şi astăzi. Pentru acele vremuri, acest cod a constituit o adevărată capodoperă, în care s-au sintetizat toate cunoştinţele silviculturale existente la acea vreme. Tot pe atunci s-au efectuat aici şi primele lucrări de amenajare a unor păduri din ocolul silvic Iacobeni, aplicându-se aşa numita metodă a parchetaţiei.

În 1875 s-a înfiinţat vestita secţie de amenajare a pădurilor, care a avut un rol important în gospodărirea superioară a acestor păduri. Începând cu anul 1887 ia fiinţă prima şcoală silvică la Frătăuţii Noi, iar în l887 Staţiunea de Experimentări Silvice. Între anii 1898-1914 se construieşte o reţea modernă de drumuri, şosele şi căi ferate forestiere, linii telefonice etc., unică prin concepţie şi mod ce realizare, care a transformat Administraţia acestor păduri într-o gospodărie model, recunoscută şi apreciată în toată Europa.

A existat o tradiţie în Administraţia Pădurilor Fondului de a publica, în anuare şi reviste diferite, idei şi opinii ale silvicultorilor de aici, vizând buna gospodărire a pădurilor.

Au apărut astfel, în anii antebelici, următoarele publicaţii: Ecou de Codru (1928-19230), Revista Pădurilor (1931), Codrii Bucovinei (1931-1337) Silvicultorul (1936-1938), Ocolul silvic (1936-1939) şi Bucovina Forestieră (1943).

Printre silvicultorii care au susţinut cu tot sufletul apariţia acestor reviste şi publicaţii au fost inginerii : N. Paşcovici, Şt, Gârbu, I. Dan, M. Prodan, A. Voloşciuc, Fr. Czech, T. Botezat, I. Ratan ş. a.

Parcurgând acum aceste publicaţii, ne dăm mai bine seama de problemele acelor vremuri, de greutăţile ce le aveau de înfruntat slujitorii pădurilor, care nu erau deloc uşoare.

Reapariţia revistei în această zonă este motivată şi de alţi factori. În primul rând, importanta şi ponderea ridicată a economiei forestiere din acest judeţ faţă de celelalte zone ale ţării, peste 52 % din suprafaţa judeţului fiind ocupată cu frumoase păduri de răşinoase, îndeosebi de molid şi amestecuri. Atât cultura pădurilor, cât şi industria de prelucrare a lemnului şi exploatarea acestuia deţin cea mai ridicată pondere, nu numai în economia generală a judeţului, dar şi a ţării.

În domeniul gospodăririi pădurilor există grele probleme de rezolvat, care trebuiesc cunoscute, analizate şi soluţionate.

Ne referim îndeosebi la regenerarea şi îngrijirea lor. Să nu uităm că problema centrală a gospodăririi acestor păduri este de natură ecologică şi priveşte în general sporirea stabilităţii lor, respectiv a rezistenţei la adversităţi de tot felul. Problema reconstrucţiei ecologice a pădurilor grav afectate de dăunători biotici şi abiotici, a gospodăririi pădurilor şi vânatului trebuie să stea în atenţia noastră.

Dar şi industria de prelucrare a lemnului, ca si exploatarea, care au o veche tradiţie în această zonă, se confruntă în această etapă cu probleme dificile. Ne referim, între altele, la trecerea de la sistemul centralizat la cel al economiei de piaţă, la tehnologiile, la utilajele şi mecanismele existente, care trebuiesc modernizate şi aliniate la cerinţele actuale ale gospodăriri pădurilor. Regândirea şi retehnologizarea acestui domeniu, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă, reprezintă după opinia noastră problema cea mai importantă a acestui sector. Ecologizarea. tehnologiilor în toate sectoarele forestiere de activitate trebuie să constituie o problemă primordială.

Toate acestea vor trebui prezentate, dezbătute şi analizate în această revistă, care în final nu vizează decât un singur obiectiv : gospodărirea superioară, apărarea şi conservarea acestor păduri.

În revistă se vor publica cele mai importante lucrări de cercetare şi experimentare efectuate în această zonă. Cercetarea silvică de aici, reorganizată în ultimele decenii, cunoscută şi apreciată nu numai pe plan naţional, va fi prezentă de acum în coloanele acestei reviste cu rezultatele obţinute, fiind un suport principal al ei.

Constituirea unui cerc de studii privind istoriografia pădurilor din Bucovina ar fi oportună. Tematica şi activitatea acestuia va trebui bine stabilită şi oglindită în această revistă. Se va duce o luptă susţinută pentru respectarea legalităţii în domeniul forestier, a posibilităţilor anuale de tăiere stabilite prin amenajament şi nu după alte criterii. Combaterea risipei de lemn care se mai manifestă în această zonă, ca şi tendinţa de a folosi la foc lemnul de lucru sau cu utilizări superioare, va trebui să stea în atenţia noastră.

Învăţământul silvic, care şi-a adus din plin aportul la buna gospodărire a pădurilor din Bucovina şi ale ţării, furnizând mereu cadre tehnice cu o bună pregătire profesională, îşi va expune şi el opiniile, ideile şi punctele de vedere în aceste probleme.

Într-un articol din revista Bucovina Forestieră (nr. 1/1943) fostul director al Şcolii de brigadieri silvici de la Rădăuţi, ing. Paşcovici Nicolae, foarte bine spunea că „o gospodărire raţională a pădurilor nu se poate face fără ajutorul brigaderilor silvici şi pădurarilor” deoarece „inginerul, şeful de unitate, oricâtă străduinţă ar depune nu este în măsură să conducă unitatea sa fără ajutorul unor agenţi bine pregătiţi. De la el pornesc îndrumările şi sugestiile, dar lucrările practice, pe teren, tot agentul silvic le execută”.

Revista este deschisă tuturor inginerilor şi tehnicienilor din toate sectoarele forestiere, pentru a permite prezentarea ţi confruntarea liberă opiniilor înnoitoare şi de progres, o adevărată tribună a ideilor înaintate.

Revista va trebui să fie un instrument de informare ştiinţifica şi de atitudine, atât în silvicultură, cât şi în exploatarea şi industrializarea lemnului.

Port drapel al tuturor forestierilor şi pădurarilor din Bucovina, revista va contribui şi la perfecţionarea profesională a cadrelor tehnice din economia forestieră.

Bucovina Forestieră va fi un cronicar fidel al vieţii pădurilor de aici, o punte de legătură între toţi slujitorii pădurilor din această zonă, care vor populariza şi prezenta toate manifestările tehnico-ştiinţifice organizate aici, tematica lor, obiectivele si opiniile exprimate. Revista va prezenta analize şi sinteze ale diferitelor acte normative, probleme de legislaţie şi economie forestieră, care vor trebui comentate.

Ţinând seama de faptul că în ultimă analiză, silvicultura, ca activitate centrală a întregii economii forestiere, nu este altceva decât ecologie aplicată, un factor generator de materii prime pentru industria de prelucrare a lemnului şi pentru nevoile populaţiei, în această revistă se va acorda atenţie deosebită problemelor de ocrotire a naturii, de protecţie a mediului ambiant şi de ecologie în general.

După unii, calitatea vieţii oamenilor se mai apreciază după numărul televizoarelor în culori, al automobilelor, maşinilor de spălat etc. pe cap de locuitor, dar noi credem că mai bine ar fi să se aprecieze după cântecul frumos al păsărilor, după murmurul liniştitor al pâraielor do munte sau coloritul şi foşnetul pădurilor prin căderea frunzelor de toamnă.

Cultul pădurii, respectul pentru arbori şi natură, formarea unei conştiinţe forestiere ca şi. constituirea de noi rezervaţii ştiinţifice din relicve ale fostelor păduri seculare din Bucovina care au mai rămas, sunt obiective pe care trebuie să le urmărim în coloanele acestei publicaţii

Să nu uităm faptul că de secole, poporul nostru a trăit înfrăţit cu natura, cu pădurile, cu apele şi râurile. Murmurul acestora şi foşnetul codrilor este vocea strămoşilor noştri, cerbii, căprioarele, florile parfumate din aceste păduri, râurile care ne potolesc setea sunt fraţii şi surorile noastre. Pădurile, în decursul istoriei lor zbuciumate au oferit poporului nostru scut şi adăpost împotriva hoardelor barbare.

Pentru început, revista va apare de două ori pe an, deci semestrial, fiecare exemplar cuprinzând cel puţin 2-3 articole de fond, unele studii şi documentări, comentarii, cronică, recenzii, informaţii etc.

Articolele care se vor prezenta vor trebui să fie clare, bine ilustrate, accesibile tuturor cititorilor.

Apelăm pe această cale la toţi forestierii din zonă să participe cu diferite lucrări, note, noutăţi, informaţii din raza lor de activitate, la conţinutul acestei reviste, care dorim să fie de înaltă ţinută tehnică şi ştiinţifică, o vie expresie a gândirii tuturor specialiştilor. Şi specialişti din alte zone ale tării sunt bineveniţi şi îşi vor putea publica opiniile în acest organ. Revista va trebui să marcheze în coloanele ei stadiul actual al cunoştinţelor şi realizărilor, gândurile şi grijile silvicultorilor din Bucovina, la sfârşitul secolului 20.

Ilustrul prof. dr. dr. h. c. M. Prodan de la Universitatea din Freiburg (Germania), care ca tânăr inginer silvic a lucrat în Administraţia pădurilor Fondului bisericesc, într-un articol din revista „Codrii Bucovinei” (1937) spunea că „toţi inginerii silvici de la centru şi de la ocoale să-şi scrie, făcând un efort în plus, însemnările experienţei lor zilnice şi tenace într-o revistă a silviculturii bucovinene” şi, în continuare, el spunea că revista, „în afară de chestiunile generale de serviciu pe care le cuprinde, să oglindească personalitatea ştiinţifică a silviculturii bucovinene”.

Să nu uităm aceste cuvinte ale prof. dr. dr. h. c. M. Prodan şi faptul că silvicultura naţională nu se întemeiază şi cimentează decât pe bazele silviculturii regionale, care diferă de la o zonă la alta a ţării.

Cu aceste gânduri şi îndemnuri, pornim la drum spre mileniul trei şi cu speranţa de a ne face datoria faţă de pădurile noastre, care constituie gloria şi faima munţilor Carpaţi.