1. Despre ce-i vorba şi care-i raţiunea ?

Ce-i un certificat, se cam ştie. Posesorul unui astfel de document poate face dovada că, faţă de alţii, se bucură de calităţi deosebite; adică-i îndreptăţit la un post mai bine plătit … De unde ideea că materialul lemnos dintr-o pădure “certificată” are şanse de a fi mai căutat, deci mai bine plătit în economia de piaţă.

În ceea ce priveşte calităţile pe care ar trebui să le îndeplinescă o pădure spre a obţine un astfel de document, acestea au fost formulate cu ocazia Conferinţei de la Rio în 1992. Se ştie că la aceasta a partici­pat şi România, declarându-se solidară cu deciziile luate. În capitolul II din aşa-numi- ta “Agendă 21” s-au formulat o serie de principii referitoare la gospodărirea patri­moniului forestier de pe mapamond. Amă­nuntele au fost apoi precizate şi în cadrul altor conferinţe, de exemplu la Lisabona şi Helsinki.

O problemă de importanţă primordială, dat fiind că suprafaţa deţinută de pădurile naturale se micşorează în mod irecuperabil în fiecare an cu circa 17,3 milioane ha. Urmările se cunosc.

Să luăm numai România şi unele scene transmise la televiziune: în Maramureş, mi­nistrul pădurilor, confruntat, cu pâraie de munte, devenite torenţi turbaţi … Mai la vale, poduri luate de ape, case surpate … iar în alte părţi locuitori căutându-şi scăparea pe acoperişurile caselor … Ori se ştie, e dovedit că una dintre cauzele principale este despădurirea. Dar nu numai inundaţiile sunt urmările fatale. Lista e lungă. Începe cu inundaţiile şi se termină cu deşertificarea! Putea-vor duce aceste catastrofe la un pro­ces de conştiinţă în sânul maselor populare, în sensul de a aprecia, cruţa şi promova ve­getaţia forestieră ?!

Dar să revenim la certificare.

Nu se poate aborda această temă, fără a se menţiona încercarea de a stăvili declinul pădurilor tropicale prin boicotarea pro­duselor lemnoase din acele ţări, o soluţie preconizată de unele organizaţii care, în vestul Europei, militează pentru protecţia naturii. Rezultatul boicotului: preţul lemnu­lui scăzând în ţările tropicale, organele de decizie de acolo au dispus defrişarea pădurilor şi transformarea lor în terenuri agricole, păşuni şi alte ramuri mai rentabile! Cu alte cuvinte: unde dai şi unde crapă!

Învăţătura: fondului forestier îi revine un rol important în economia naţională a unei ţări şi iniţiativa cu certificarea ţine cont de acest fapt. Scopul urmărit este de a încuraja şi promova o gestionare durabilă, implicit pe baze ecologice. Se pleacă de la ipoteza că, proprietarul de pădure, care obţine un venit apreciabil şi totodată constant de pe urma ei pe baza unui certificat, are tot interesul să o cruţe. Căci cine-şi taie vaca, atăt timp cât e bună de lapte ?!

Mai rămâne însă un semn de întrebare: care-i autoritatea competentă, îndreptăţită de a elibera un astfel de document ?

Consiliul Forestier Mondial: o creaţie ad-hoc.

Numai un an după conferinţa din Rio, deci în 1993, s-a constituit în Toronto aşa numitul Forest Steward Council (FSC), deci un Consiliu Forestier Mondial. Printre membri figurează reprezentanţi guvena- mentali, industriaşi, comercianţi, sindica­lişti etc. Actualul sediu este în Oaxaca, Mexico. E vorba de un for care şi-a propus să transpună în practică principiile enunţate la conferinţa de la Rio, anume gestionarea durabilă a patrimoniului forestier la nivel mondial.

În acest scop, susnumita organizaţie a elaborat un catalog cu 10 criterii, conside­rate ca inerente unei gestiuni adecvate (con­form listei de mai jos).

Lista criteriilor FSC:

Lista de mai sus este susceptibilă de a fi adaptată împrejurărilor inerente fiecărei ţări.

Membru al organizaţiei poate deveni orice proprietar sau gestionar de pădure, orice comunitate etc., cu condiţia de a respecta criteriile menţionate mai sus şi de a fi de acord cu anumite controale.

Controale ? De către cine ?

Ridicările necesare pe teren în vederea clasificării obiectelor şi, apoi, controalele prevăzute urmează să fie executate de către experţii unor întreprinderi independente. Bineînţeles, numai în măsura în care acestea primesc binecuvântarea FSC-ului. Printre întreprinderile deja acreditate se numără The Soil Association şi SGS Qualifor (ambele din Anglia), precum şi Rainforest Alliance şi SCS (ambele din Statele Unite).

Organizaţia activează la nivel mondial şi se bucură pănă acuma de încrederea unor întreprinderi forestiere care girează o suprafaţă împădurită de peste 16 milioane ha. Dintre ţările tropicale, sunt de menţion­at în primul rând Zambia, Bolivia şi Africa de Sud. Printre obiectele certificate se gă­sesc atât plantaţii (800 000 ha), cât şi păduri naturale (2,1 milioane ha).

În fruntea listei europene figurează Suedia şi Polonia. Demn de reţinut şi intere­sul Băncii Mondiale şi a organizaţiei WWF de a promova această acţiune. Până în anul 2000 urmează ca 10 % din pădurile globului să fie destinate protecţiei mediului, urmând ca până în anul 2005 cifra pădurilor gestio­nate conform prescripţiilor FSC să se ridice la 200 milioane ha.

2. FSC-ul în Germania

La 1 octombrie 1997 a luat fiinţă o filială a susnumitei organizaţii şi în Germania, în cadrul unei festivităţi în Bonn. Au luat parte peste 100 de personalităţi, unele dintre ele ţinând şi alocuţiuni. Numărul şi natura primilor membri reiese din lista de mai jos.

Ţeluri propuse: stabilirea unui numitor comun – reamintim că în materie de silvi­cultură fiecare Land este independent – şi elaborarea unor norme adecvate particula­rităţilor germane. În acest scop s-au constituit două cercuri de lucru.

Lista membrilor fondatori ai fi­lialei FSC-Germania: Bundesverband Deutscher Heimwerker-Bau- und Gartenfachmärkte (BHB); Bundesverband Ökologischer Einrichtungshäuser; Bund für Umwelt und Naturschutz (BUND); Büro für angewandte Ökologie und Forstplanung (BOF); Ecotimber GmbH; ESPEN Handelsgesellschaft GmbH; Gerhard- Mercator-Universität Gesamthochschule Duisburg – Gewerkschaft Holz und Kunststoff (GHK); Greenpeace Deutschland; Hartstein, Dr. Liesel (MdB), SPD; Hazfeldt-Wildenburgsche

Forstverwaltung – Ideen für Wald und Natur (IWN); Industriegewerkschaft Bauen­AgrarUmwelt (IG BAU), Bundesvostand – Initiative für nachhaltige Waldbewirt­schaftung (IFW); Institut für Marktokologie (IMO); Institut für Ökologie und Aktions-Ethnologie (Infö); Internationale Holzborse GmbH (IHB); Lemke Steffi (MdB), Bündnis 90 / Die Grünen; Naturschutzbund Deutschland (NABU); OBI-Systemzentrale; Ökologi­scher Jagdverband (OJV); Pro Regenwald; Rettet den Regenwald; Robin Wood Gewaltfreie Aktionsgemeinschaft für Natur und Umwelt; SKAL-Forestry Certification (Olanda); Teusan & Zakrzewski GbR Forem inernational – Trees for people GmbH; Westdeutsche Forstinventur- und Technologie Service GmbH (WFTS); Wuppertal Institut für Klima, Umwelt, Energie; Frau Heidi Wright (MdB), SPD; WWF-Deutschland.

Din lista de mai sus rezultă că aderenţii provin din toate cercurile sociale.

3. FSC fată-n fată cu reactiunea

Se ştie că principiul unei silviculturi durabile este preconizat şi practicat de sil­vicultorii germani de aproape 200 de ani. Nu-i deci de mirare că în toate ţările s-a urmărit cu un interes deosebit reacţia sil­vicultorilor germani, confruntaţi cu ideia certificării.

“Noi nu nu avem nevoie de un certificat pentru produsele noastre, din păcate acesta este necesar” s-a exprimat şeful adminis­traţiei silvice din Landul Rheinland-Pfalz.

Cu aceasta au început discuţiile. Mulţi au fost de părere că procedeul FSC nu este soluţia optimală pentru micii proprietari de pădure din Germania, respectiv Europa. Afară de aceasta, s-a vorbit şi de un amestec din străinătate, ba chiar de şmecherii. Pe scurt: experţi în silvicultură şi industria lem­nului din Germania, Finlanda, Franţa, Austria, Norvegia şi Suedia s-au întrunit în anul 1998 la Viena cu scopul de a pune bazele unui sistem de certificare mai adec­vat situaţiei din ţările europene. În cursul anului, au mai aderat la aceast iniţiativă şi Belgia, Anglia, Irlanda, Danemarca, Luxemburg, Portugalia, Spania, Elveţia, Cehia şi Slovenia.

Bază de discuţie: criteriile enunţate la Helsinki şi apoi aprobate de 37 miniştri europeni cu ocazia conferinţei de la Lisabona. Toate aceste acţiuni preliminare au culminat cu constituirea unei organizaţii europene 1a 30 iunie 1999 la Paris. E vorba de “Pan European Forest Certification (PEFC). Spre deosebire de FSC, obiectul certificării nu-l reprezintă anumite între­prinderi sau proprietăţi, ci anumite regiuni, ceea ce în Germania ar coincide cu Landurile. Esenţialul: simplificare la ma- ximun. Numărul condiţiilor de îndeplinit a fost redus la şase, de unde se speră şi o reducere a costului certificării la aproape jumătate, în comparaţie cu procedeul FSC. Suma apreciată este de 0,60 DM/ha/an.

4. Controversele continuă

Un exemplu semnificativ: şeful adminis­traţiei silvice din Rheinland-Pfalz (vezi mai sus) înclină spre o certificare conform sis­temului PEFC. În schimb, comunitatea oraşelor şi comunelor din aceeaşi ţară (Rheinland-Pfalz) s-a hotărât pentru sis­temul FSC, motivând că acesta corespunde mai bine necesităţilor locale. Aceste stări de lucruri se oglindesc şi în publicaţiile ger­mane de specialitate. “Lupta în jurul certi­ficării continuă” – cam aşa se poate traduce titlul unui articol apărut anul trecut¹.

5. Speranţe îndreptăţite ?

După unele întreprinderi silvice, pro­dusele lemnoase din pădurile care au fost obiectul unei certificări şi sunt prevăzute cu un sigiliu demn de încredere, au din ce în ce mai mare căutare pe piaţă. Mai ales în cazul lemnului de construcţie, cererea ar depăşi oferta – la trunchiuri s-ar putea obţine până la 15 % câştig faţă de preţurile curente. În acest context, ni se pare demn de notat şi un sondaj pus la cale de către organizaţia WWF rezultatele fiind publicate în cotidianul Die Welt din 21 aprilie 1 999. Redăm căteva puncte: (1) peste jumătate (57 %) dintre diferitele întreprinderi germane (edituri, comercianţi de mobilă, construcţii de lemn) constată un interes crescând pentru produse certificate, (2) aproape 3/4 (74 %) sunt de părere că un sigiliu de bună calitate ar mări şansele de desfacere şi (5) cei mai mulţi (77 %) doresc să cunoască curriculum vitae al produselor oferite pe piaţă.

6. Pe lângă FSC şi PEFC şi alte iniţia­tive

E uşor de înţeles că problema certificării preocupă şi pe alţii, drept urmare s-au mai propus şi alte modele, de exemplu: International Standardization Organisation (ISO), preconizată în primul rând de către industria lemnului, accentul punându-se pe calitatea produselos lemnoase şi modelul Lubeck, socotit inacceptabil pentru un mic proprietar particular.

7. Care-i soluţia optimă pentru România ?

După cum reiese din cazul Germaniei, nu ar fi de mirare dacă s-ar merge pe două c ăr ări … De altel, se speră, ca cele două procedee principale să ajungă la un compro­mis.

Note

¹ Ripken, H.: Noch unentschieden: Der Kampf um die Zertifizierung. Forst und Holz, nr. 9-10/1999.

Autorul: dr. rer. nat. Aurel Teuşan a activat în cadrul firmei Forstchemie Gmbh din Ettenheim – Germania. Poate fi contactat prin intermediul redacţiei.