1. Un sfârşit de mileniu furtunos în apusul Europei

În ultimul deceniu al secolului trecut, Germania a fost măturată de trei uragane, care pe lângă că au doborât şi rupt arborete întregi, au făcut victime şi în rândurile populaţiei. Prima problemă care s-a pus a fost aceea a botezului acestor cataclisme: nume masculine sau feminine ? Ca de obicei în caz de conflicte, s-a ajuns la un compromis. Adică şi una, şi alta. Prin urmare, Vivian şi Wiebke în 1990, Lothar în 1999. Ultimul a atins în Pădurea Neagră viteze de peste 200 km/h, ca atare în ocolul silvic Lahr i s-a ridicat şi un monument, cu menţiunea că în raza comunei respective a culcat la pământ posibilitatea pe şapte ani! Natural, în majoritatea cazurilor, victimele au fost molidişuri.

În căutarea unui ţap ispăşitor, primii învinovăţiţi au fost slujitorii pădurii. Un episod care a avut loc în Pădurea Neagră, imediat după Lothar, o dovedeşte: în timp ce şeful unui ocol silvic, însoţit de un coleg, stăteau înmărmuriţi în faţa unui molidiş culcat la pământ în totalitatea lui, se apropie o maşină, cu proprietarul unei păduri particulare. Văzându-i pe cei doi în uniformă, se opreşte brusc şi li se adresează furios: “Iată, acesta-i rezultatul activităţii voastre!”.

Într-adevăr, se ştie că silvicultorii germani au promovat de sute de ani molidişurile echiene, cunoscute nu numai ca rentabile, ci şi ca vulnerabile.

În zadar au argumentat slujitorii pădurii că, la viteze în jur de 200 km/h, nu rezistă nici bradul, nici fagul şi nici stejarul, în zadar au fost invocate ravagiile făcute de Lothar în Franţa, ţara fagului şi a stejarului. Opinia publică, în primul rând tineretul, şi-a făcut de mult o părere despre silvicultori. În cadrul unei anchete organizată de universitatea din Marburg, s-a sondat starea de spirit a şcolarilor faţa de pădure şi slujitorii ei. Redăm câteva amănunte:

– numai o minoritate (9 %) din cei întrebaţi au fost de părere că rostul silviculturii constă în a produce material lemnos şi că sectorului silvic îi revine un rol important în economia naţională;

– întrebaţi dacă ar fi interesaţi la o excursie în pădure sub conducerea personalului silvic, majoritatea au răspuns negativ;

– pentru o bună parte (60 %), pădurea înseamnă recreere, destindere, aventură;

– pentru marea majoritate (79 %), pădurea reprezintă un bun care trebue protejat. Faţa de cine ? Natural, faţă de silvicultori! Aceştia şi-au făcut o misiune din a “măcelări” orice vegetaţie forestieră, care nu aduce imediat arginţi. Cu alte cuvinte, prin activităţile lor, împuţinează flora şi fauna, o învinuire nu chiar lipsită de temei. Unul dintre autorii acestor rânduri a fost însărcinat – acum vreo 40 de ani – de şeful unui ocol silvic să combată regenerarea naturală a fagului, pe motiv că lemnul de fag nu are căutare pe piaţă: “… fagul este pentru noi o buruiană nefolositoare; nici ca lemn de foc nu aduce un câştig”.

Nu-i deci de mirare că o parte din tineret s-a constituit într-un partid care militează pentru protecţia unei naturi pe cât se poate… fără silvicultori, fapt care reiese şi din noua versiune a legii federale germane pentru protecţia naturii, concepută în spiritul partidului numit mai sus. Noile prescripţii au intrat în vigoare la 4 aprilie 2002, ţelul urmărit fiind extinderea rezervaţiilor naturale până la 10 % din teritoriul naţional. La consfătuirile prealabile, silvicultorii nu au avut acces. “Va veni timpul când noi, silvicultorii, nu vom putea intra în pădure decât cu autorizaţie…”, aşa spunea un şef de ocol, fost student al profesorului Prodan.

Demn de notat că şi din Franţa vin păreri asemănătoare, anume că silvicultura în apusul Europei este cam “alături de drum”. Cităm: “L’ouragane du 26 décembre 1999… une aubaine pour la foret. Il nous donne l’occasion de revoir et d’améliorer certaines pratiques sylvicoles”.

2. Silvicultorii reiau iniţiativa

Ideia unei silviculturi fără tăieri rase, adică a unei păduri perene, polietajată, multi-funcţională, îşi are de zeci de ani adepţi în cercurile silvice. Pe plan internaţional, a dus la înfiinţarea bine cunoscutei asociaţii “Pro Silva Europa”, de unde şi hotărârea administraţiilor silvice din diferitele ţări de a profita de golurile rămas în urma uraganelor Vivian şi Wiebke, spre a face primii paşi în direcţia unei silviculturi de factură ecologică.

Directivele din Baden-Württemberg prevăd:

– promovarea regenerărilor naturale;

– reducerea, pe cât posibil chiar elimi- narea molidului de pe terenurile improprii,

– prioritatea foioaselor, până la 70% în noile plantaţii;

– restabilirea, respectiv menţinerea e- chilibrului silvo-cinegetic;

– evitarea monoculturilor “dintr-o bucată”;

– plantaţii sub etaj (brad, fag) în arboretele mai puţin afectate;

– refacerea arboretelor cu specii mai valoroase are prioritate;

– utilizarea speciilor pioniere (scoruş, mesteacăn) ca scut de protecţie pentru regenerarea naturală sau plantaţii;

– favorizarea speciilor de acompaniament la lizierele arboretelor sau de-a lungul drumurilor forestiere;

– încorporarea unui anumit procent de masă lemnoasă moartă;

– delimitarea unor zone adecvate ca rezervaţii ştiinţifice, urmând ca evoluţia lor să fie urmărită în mod sistematic de către institutele de cercetări forestiere;

– reforme administrative în vederea promovării unei silviculturi pe baze ecologice (de ex. programul LÖWE în Niedersa- chsen);

– un program de cercetări, axat pe uni- versităţile din Freiburg, Hohenheim, Tübin- gen şi Ulm. Obiectiv: determinarea asoci- aţiilor floristice de succesiune pe suprafeţele afectate de furtuni. Prima fază a cercetărilor a fost încheiată în 1998.

Rezultate:

– pe suprafeţele sinistrate şi lăsate “în plata Domnului” se instalează o floră şi o faună mult mai bogată decât pe cele îngri- jite de mâna omului. Cu alte cuvinte, o modalitate de a promova biodiversitatea. Reversul medaliei: o suprapopulaţie de mistreţi, cu urmările bine cunoscute.

– în multe cazuri, flora de succesiune nu corespunde ţelurilor urmărite, de unde necesitatea unor intervenţii;

– silvicultorii sunt sfătuiţi să nu se grăbească cu replantarea; în primul rând, trebuie desluşite perspectivele unei regenerări naturale, la care primii doi ani sunt hotărâtori.

3. Regenerarea naturală – rezultatul unei parcele experimentale

Masivul păduros Weihershof din Ocolul silvic Schlüchtern (Hessen) este cartografiat ca rezervaţie naturală, specia dominantă fiind fagul. Furtunile au culcat la pamânt un arboret cu o suprafaţă de 23 ha, o ocazie bine-venită de a pune baza unei parcele experimentale, cu scopul de a determina şansele unei regenerări pe cale naturală. Observaţiile au avut loc pe 10 subparcele reprezentative, lăsate “în plata Domnului”. Ca obiect de referinţă a servit un arboret de fag, în vârstă de 112-114 ani, în care regenerarea naturală a paltinului era, în medie, de 1 %. Ridicările pe teren s-au făcut anual.

Rezultatele după cinci perioade de vegetaţie:

– o bogată regenerare naturală în golurile rămase în urma furtunii;

– repartizare neomogenă, numărul puieţilor variind între 3.200 şi 91.200/ha, în medie 27.120/ha;

pe specii:

– Fraxinus excelsior …………46 %

– Acer platanoides ……………35 %

– Fagus silvatica ………………10 %

– Acer pseudoplatanus ……….4 %

– Alte foioase ……………………3 %

– Picea abies …………………….2 %.

Din cifrele de mai sus rezultă că frasinul şi paltinul au profitat enorm de pe urma înlăturării fagului.

4. Uraganul Lothar în lumina unor cifre

4.1 Un „tour d’horizon” european

Pornit de pe coasta Alanticului, uraganul a traversat Franţa şi Germania la 26 decembrie 1999, deci a doua zi de Crăciun. Afectate au fost şi alte ţări vecine, în urma lui rămânând, dezrădăcinaţi sau rupţi:

– în Franţa: 144 milioane m3;

– în Germania: 30 milioane m3;

– în Elveţia: 11,4 milioane m3;

– în Suedia: 5,0 milioane m3;

– în Austria: 0,4 milioane m3;

– în Ţările Baltice: 0,6 milioane m3 masă lemnoasă.

4.2 Bilanţul după 2 ani în Baden- Württemberg

În cadrul unei festivităţi care a avut loc la 11 octombrie 2001 la Stuttgart, s-a făcut bilanţul activităţilor şi eforturilor determinate de sus-numitul uragan. Redăm esenţialul:

– alocaţii financiare din partea guvernului, câte 80 milioane DM în anii 2000 şi 2001;

– subvenţii din partea Uniunii Europene pentru reîmpădurirea suprafeţelor afectate, în funcţie de împrejurări;

– personal mobilizat: 4600 muncitori specializaţi în silvicultură, 2000 funcţionari, 4000 proprietari de pădure, 200 între- prinderi. O parte din personalul de mai sus provenea din alte ţări ale Federalei, anume 1000 muncitori şi 100 tehnicieni silvici;

– masa lemnoasă rezultată din căzături s-a ridicat la 30 milioane m3 şi a fost prelucrată într-un timp record; reversul medaliei: 4500 accidente, dintre care 25 mortale;

– comercializarea mai întâmpină greutăţi, lemnul rotund de calitate este conservat în primul rând prin stropire. Numai în una din instalaţiile respective sunt depozitaţi 300 000 m3;

reîmpădurirea golurilor – apreciate la 40.000 ha – va necesita încă mult timp.

5. Reîmpădurirea: câmp de experimentare pentru viitorii ingineri silvici

Ocolul silvic Oberndorf am Neckar a pus la dispoziţia studenţilor de la aşa-numita “Forstliche Fachhoschule” Weihenstephan din Freising (Bavaria) un areal de vreo 10 hectare, spre a servi ca model de recultivare a suprafeţelor despădurite. Este vorba de o cooperare între practicienii de pe teren, centrele de formaţie profesională, administraţia comunală şi vânătorii responsabili de echilibrul silvo-cinegetic. În această constelaţie, sus-numita instituţie de învăţământ a preluat rolul de “naş”. Studenţii au participat la plantaţii, la lucrările de protecţie contra daunelor cauzate de vânat şi urmează să monitorizeze mai departe evoluţia acestor culturilor de amestec (brad, paltin, tei, fag, cireş, stejar).

6. Experienţele germane: un îndreptar şi pentru România ?

Problematica rupurilor şi a doborâturilor de vânt preocupă de zeci de ani şi silvicultorii români, la fel şi perspectivele unei silviculturi de factură ecologică, cu alte cuvinte, preocupări care pot servi drept numitor comun în cursul dezbaterile inerente în vederea reîntegrării României în Europa. Ne gândim la următoarea conferinţa ministerială pentru protecţia pădurilor europene (după Strasbourg, Helsinki şi Lisabona), care urmează să aibă loc în 2003 la Viena. Un program silvic naţional, axat pe temele expuse mai sus, ar fi cea mai adecvată carte de vizită.

Bibliografie

Anonymous, 2000. Soforthilfeprogramm des Landes Baden-Württemberg zur Bewältigung der Orkanschäden. Der Waldwirt: 3.

Lässig, R., 2000. Die natürliche Dynamik nach Sturmwürfen nutzen. AFZ/Der Wald: 3.

Mahler, G., 2000. Bewältigung von Orkanschäden: Lebendlagerung muss ein Teil der Strategie werden! AFZ/Der Wald 9.

Schröter, H. und Th. Becker, 2000. Hinweise zur Borkenkäferprophylaxe im Jahr 2000 in den Hauptschadengebieten nach Lothar. AFZ/Der Wald 5.

Nörr, R., 2000. Stabilität beginnt bei der Wurzel. AFZ/Der Wald 8.

Autorii. Dr. rer. nat. Aurel Teuşan, Forst-Chemie, D-7822 Ettenheim.

Ing. silvic Ştefan M. Teuşan, Forest and Resources Management International, D-76137 Karlsruhe.