S-au împlinit anul acesta, pe data de 13 februarie, 95 de ani de la naşterea unuia dintre eminenţii noştri mentori şi specialişti în domeniul dendrometriei şi auxologiei forestiere, dr.ing. G. T. Toma.

S-a stins din viaţă cu patru ani în urmă, modest şi tăcut, fără ca nimeni din foştii săi colegi sau discipoli să ştie de dispariţia sa. Este, de accea, momentul ca toţi cei care l-au cunoscut, care au beneficiat de dânsul în cercetarea şi proiectarea silvică sau care continuă să îi folosească lucrările, să îi închine un respectuos gând de mulţumire şi un pios moment de reculegere.

Personalitate de prestigiu a cercetării şi proiectării silvice din România, dr.ing. G.T. Toma provine dintr-o veche şi numeroasă familie de ţărani bucovineni, de la care a deprins disciplina muncii, buna cuviinţă, credinţa în Dumnezeu şi respectul pentru natură şi legile firii. Al treilea dintre cei nouă fraţi, G.T. Toma s-a născut la 13 februarie 1907 în comuna Vama (jud. Suceava), unde a urmat şcoala primară, de la care a trecut la liceul teoretic „Dragoş Vodă” din Câmpulung Moldovenesc. Influenţat, fără îndoială, de priveliştea statornică şi sobră a pădurilor din jur, de activitatea de bază a localnicilor şi, poate, de organizarea riguroasă a administraţiei forestiere din Bucovina, tânărul G.T. Toma s-a înscris apoi la cursurile Facultăţii de Silvicultură din cadrul Şcolii Politehnice din Bucureşti, pe care le-a absolvit cu „magna cum laude” în 1933.

Întrucât în acelaşi an lua fiinţă, în urma strădaniilor depuse de profesorii Marin Drăcea şi Vintilă Stinge, Institututl de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (I.C.E.F.), G.T. Toma se ataşează tânărului grup de entuziaşti silvicultori (Th. Bălănică, Val. Dinu, C. Chiriţă), care susţin acţiunea şi creează – în calitate de membri fondatori structura de bază a Institutului. Devenit şef al laboratorului de dendrometrie din cadrul secţiei de amenajarea pădurilor condusă pe atunci de prof. V. N. Stinghe, inginerul G. T. Toma, ajutat de doi destoinici brigaderi silvici (P. Ruse şi V. Ştefăniţă), începe cercetări de amploare pentru elaborarea unor tabele româneşti pentru cubajul arborilor în picioare şi a unor tabele de producţie proprii condiţiilor de dezvoltare a arboretelor din ţara noastră. Pe măsura acumulării datelor de teren, realizează mai întâi tabele de cubaj cu caracter local pentru salcâmul din Oltenia (apărute în Analele I.C.E.F., vol. III din 1937, sub semnătura Stinghe-Toma), iar apoi tabele de cubaj pentru stejarul din Muntenia şi pentru molidul din munţii Călimani (apărute în Analele I.C.E.F., vol. VI din 1940). În perioada 1938-1945, a desfăşurat, de asemenea, primele cercetări pentru stabilirea variaţiei greutăţii lemnului de foc, cercetări ale căror rezultate preliminare le-a publicat împreună cu A. Constantinescu în Analele I.C.E.F., vol. IV din 1938, iar cele obţinute în etapele următoare, în vol. X al aceloraşi anale, în anul 1944-1945.

Între timp, la îndemnul prof. M. Drăcea şi cu înlesnirea unui concediu de studii, îşi pregăteşte teza de doctorat la Şcoala Superioară de Silvicultură de la Eberswalde (Germania); pentru lucrarea realizată sub îndrumarea prof. E. Wiedemann şi intitulată „Kronenuntersuchungen in langfristigen Kieferndurchforstungfläche” (Cercetări asupra coroanelor din suprafeţele cu rărituri de lungă durată la pin), obţine, în 1939, titlul de „doctor în silvicultură”. Considerată de specialişti ca o lucrare de pionierat în materie, teza este citată până astăzi de majoritatea cercetărilor referitoare la coroanele arborilor de diferite specii (Z-schrift f.F.u.J, 10-12, 1940).

În 1941 este numit asistent la Catedra de amenajarea pădurilor şi dendrometrie, condusă de prof. V. N. Stinge care, în acea vreme, era şi decanul Facultăţii de Silvicultură. Îmbrăcând, concomitent, şi haina militară, dr.ing. G. T. Toma îşi împarte timpul între munca de cercetare, satisfacerea obligaţiilor militare – pentru care i s-a acordat insigna de veteran de război – şi activitatea didactică, atât la facultate, cât şi la Şcoala de brigaderi silvici de la Brăneşti, unde preda lecţiile de dendrometrie.

Din nefericire, şi din motive independente de voinţa sa, în 1944 a trebuit să întrerupă activitatea de învăţământ, iar în 1949 pe aceea din cadrul I.C.E.F.

Aceasta nu a însemnat, însă, şi întreruperea profesiunii de cercetător, deoarece în intervalul 1949-1954 s-a angajat la Institutul pentru Organizarea Teritoriului Agricol,

unde a contribuit la marea acţiune de cartare staţională agricolă, iar în intervalul 1950-1954 la colectivul forestier al Academiei Române, unde şi-a adus o importantă contribuţie la realizarea cercetărilor dendrometrice fundamentale pentru elaborarea tabelelor generale de cubaj şi a tabelelor de producţie, respectiv pentru arborii şi arboretele din România, după cum urmează: în anul 1950: „Cercetări privind determinarea coeficienţilor de formă ai arborilor din pădurile României şi întocmirea unor tabele generale de cubaj”, publicată în Analele Academiei R.P.R., Seria Geologie, Geografie, Biologie, Ştiinţe Tehnice şi Agricole, Tom III, memoriul 19 (Toma – Armăşescu), iar în anul 1951:

„Cercetări privind determinarea coeficienţilor de formă ai arborilor din pădurile României şi întocmirea unor tabele generale de cubaj”, publicată în Analele Academiei R.P.R., Seria Geologie, Geografie, Biologie, Ştiinţe Tehnice şi Agricole, Tom III, memoriul 18 (Toma – Armăşescu).

Autorul. Dr.ing. Radu Dissescu a activat în cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti. Poate fi contactat prin intermediul redacţiei.