1. Introducere

După o relativă stagnare, de peste un deceniu, dotarea pădurilor cu drumuri este pe cale să capete un important reviriment, aceasta în virtutea prevederilor din “Strategia de dezvoltare a silviculturii româneşti în perioada 2000-2020”, elaborată în anul 1999, de către Departamentul Silviculturii şi Regia Naţională a Pădurilor, subordonate pe atunci fostului Minister al Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Conform acestor prevederi, în perioada 2005-2020, reţelele de transport existente se vor extinde, anual, cu 750-800 km de drumuri forestiere noi. Deşi acest ritm de dotare este mult inferior celui înregistrat în anii de avânt ai dezvoltării reţelelor de drumuri forestiere (anii 1963-1965), când se executau peste 1600 km pe an, totuşi el reprezintă un salt important faţă de ultimele decenii ale secolului trecut.

Realizarea unui asemenea ritm presupune, pe de o parte, un important efort financiar şi organizatoric, iar pe de altă parte aduce în prim plan aspectele legate de eficienţa economică a dotării pădurilor cu drumuri (ca aspect general), precum şi cele ale realizării obiectivelor în condiţii de economicitate şi la nivel calitativ corespunzător (ca aspect specific şantierelor de execuţie). Astfel, dotarea în continuare a pădurilor cu drumuri presupune eficienţă atât în stabilirea soluţiilor tehnice, cât şi în transpunerea pe teren a acestora şi în mânuirea fondurilor.

Problemele legate de eficienţa economică a investiţiilor şi de reducerea cheltuielilor de execuţie nu sunt noi pentru activitatea de construcţie a drumurilor forestiere. În trecut ele s-au rezolvat în special prin folosirea materialelor locale, extinderea mecanizării lucrărilor, extinderea prefabricatelor etc. O pârghie importantă a constituit-o, de asemenea, şi scurtarea duratei de execuţie a obiectivelor printr-o eşalonare cât mai judicioasă a lucrărilor şi urmărirea respectării termenelor, ceea ce de fapt se traduce printr-o cât mai bună organizare a şantierului. Astfel, în acest sens, se elaborau de către unităţile de construcţii forestiere proiecte de organizare de şantier, ca documente de planificare şi coordonare a lucrărilor de execuţie, având drept scop armonizarea mişcării formaţiilor de muncitori, a utilajelor şi materialelor, astfel încât acestea să se găsească pe frontul de lucru în momentul oportun, reducându-se în acest mod la minimum duratele de stagnare a echipelor şi utilajelor, de stocare a materialelor şi de neocupare a fronturilor de lucru. Ca metode de planificare şi coordonare s-au utilizat, de regulă, metoda drumului critic (M.D.C.) pentru lucrările de execuţie a infrastructurii drumului, caracterizate în general printr-o dispunere neuniformă a volumelor de muncă în lungul traseului, precum şi “metoda în lanţ” pentru execuţia suprastructurii drumului, unde volumele de lucrări aferente aveau, de obicei, o distribuţie liniară şi uniformă.

Odată cu profilarea întreprinderilor de construcţii forestiere pe construcţii industriale şi reducerea la minimum a activităţii de dotare a pădurilor cu drumuri, elaborarea proiectelor de organizare de şantier pentru drumuri forestiere a fost abandonată. La aceasta a contribuit, de altfel, şi faptul că întreprinderile constructoare nu erau dotate, la acea dată, cu mijloace moderne de calcul, iar metodele de planificare şi coordonare, în special metoda drumului critic, bazată pe folosirea grafurilor, erau laborioase. De asemenea, tot datorită volumului de muncă prea mare, proiectele de organizare de şantier, în marea majoritate a cazurilor, nu erau actualizate în conformitate cu schimbările ce apăreau pe parcursul execuţiei, pierzând astfel din valoare.

În prezent, în condiţiile socio-economice existente, construcţia drumurilor forestiere revine întreprinderilor specializate, de stat sau particulare, pe bază de licitaţie sau negociere. În acest scop, titularul investiţiei, înainte de a declanşa procedura legală de organizare a licitaţiei, stabileşte şi comunică, într-un fel sau altul, conţinutul documentaţiei de ofertare. Aceasta, conform metodologiei standard, conţine instrucţiuni pentru ofertanţi, fişa de date a obiectivului ce urmează să fie li-citat, caietul de sarcini, proiectul tehnic cu detalii de execuţie, contractul general, formularele şi modelele tip. La rândul lor, unităţile ofertante trebuie să dovedească, pe de o parte, prin acte, legalitatea participării lor la licitaţie, precum şi competenţa şi capacitatea tehnică şi economico-financiară de a realiza obiectivul licitat, iar pe de altă parte, săşi fundamenteze propunerea tehnică prin devize-ofertă, grafice de execuţie a lucrărilor, liste de consumuri de materiale, forţă de muncă, ore-utilaj, transporturi.

După cum se constată, legislaţia în vigoare privind lansarea, organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor nu impune elaborarea unor proiecte de organizare de şantier propriu-zise, iar întreprinderile ofertante menţionează, în cadrul propunerii tehnice, doar unele elemente organizatorice.

În condiţiile actuale ale dezvoltării tehnicii de calcul, organizarea şi urmărirea execuţiei drumurilor forestiere sunt mult mai facile, astfel că elaborarea proiectului de organizare a şantierului poate fi considerată obligatorie. De altfel, de aproape zece ani, în toate ţările dezvoltate din lume proiectul de organizare este nu numai instrumentul utilizat pentru management, dar şi documentul pe baza căruia se asigură finanţarea lucrării. Totodată, pe plan mondial se tinde către constituirea unor organisme specializate, care să certifice eficacitatea managementului în cadrul firmelor, potrivit modelelor de evaluare cunoscute sub numele de Capability Maturity Model, care au în vedere cinci trepte de calitate a managementului: (1) ad-hoc, când managementul este dezorganizat, cu depăşiri de termene şi de buget financiar; (2) definit, când există un proiect de organizare, care însă nu se aplică, cu aceleaşi consecinţe ca şi în cazul precedent; (3) organizat, când se practică monitorizarea bugetului de timp şi a costurilor, astfel încât eventualele depăşiri ale acestora pot fi controlate; (4) condus, când procesul este monitorizat eficient, fără depăşiri ale termenelor de execuţie şi ale costurilor şi (5) optimizat, când are loc o perfecţionare continuă a managementului, în conformitate cu situaţiile noi care apar, realizând o reducere a costurilor şi o scurtare a termenelor de execuţie.

De aici se desprinde ideea că îmbunătăţirea modului de organizare a lucrărilor de execuţie pe şantier, scurtarea duratei de execuţie şi reducerea efortului economic se pot realiza prin introducerea unui management modern, optimizat, în care procedurile de planificare şi urmărire sunt permanent perfecţionate pe baza rezultatelor obţinute şi a prelucrării automate a informaţiilor.

În condiţiile prelucrării automate a datelor cu ajutorul computerului, în activitatea de planificare şi urmărire se pot deosebi două etape: crearea bazei de date – planificarea şi actualizarea bazei de date – urmărirea.

Pentru pregătirea bazei de date este nevoie de următoarele informaţii: (1) lista activităţilor, respectiv a operaţiilor sau a proceselor parţiale ce alcătuiesc procesul de producţie, precum şi a acţiunilor adiacente (determinări de laborator, formalităţi administrative etc.) necesare a fi luate în considerare la planificarea desfăşurării lucrărilor; (2) duratele activităţilor, stabilite în funcţie de cantităţile de lucrări, normele de lucru şi efectivele de muncitori şi utilaje; (3) lista de precedenţe, respectiv condiţio-nările tehnologice şi organizatorice în succesiunea activităţilor, ţinânduse seama şi de condiţiile locale; (4) calendarul de lucru (timpul ca resursă); (5) resursele disponibile (materiale, oameni, utilaje, fonduri băneşti etc.).

Primele trei categorii de informaţii pot fi preluate din baza de date a proiectului de execuţie, aceste informaţii fiind prezentate în foi electronice de calcul. Acolo unde documentaţia nu face obiectul unei baze de date, este necesar ca proiectul de organizare de şantier să conţină un capitol care să reunească într-un tabel cele trei grupe de informaţii.

Calendarul de lucru se stabileşte respectând normele cu privire la sărbătorile legale şi la programul zilnic, iar resursele disponibile sunt introduse cu oarecare aproximaţie. Ulterior, se poate proceda la corec-tarea lor în funcţie de scopul urmărit şi de condiţiile de lucru.

Introducerea acestor informaţii în baza de date a mijlocului electronic de planificare constă în simple manevre, de foarte scurtă durată, în urma cărora se obţine automat termenul final al lucrării, termenele de început şi de sfârşit ale tuturor activităţilor, graficele Gantt1 şi Pert2, cu indicarea drumului critic, rezervele de timp, utilizarea resurselor, costurile pe activităţi şi totale.

Pe măsură ce se îndeplinesc parţial sau total activităţile prevăzute, planificarea realizată la calculator trebuie actualizată astfel încât să se poată cunoaşte în orice moment procentul de îndeplinire a diferitelor activităţi şi eventualele decalaje faţă de planul iniţial.Urmărirea realizărilor se concretizează la calculator prin două acţiuni, care, de asemenea, presupun manevre foarte simple şi se referă la introducerea procentului de îndeplinire a activităţilor şi la vizualizarea simultană a variantei iniţiale, a nivelului de îndeplinire a activităţilor şi a eventualelor decalaje.

Eficienţa economică a programării şi urmăririi automate a lucrărilor de execuţie a drumurilor forestiere a fost studiată şi cercetată, la noi în ţară, de Ionescu (2003)3.

2. Materiale şi metodă

Cercetările întreprinse, pe lângă unele consideraţii şi precizări teoretice, au vizat, pentru exemplificare, lucrările desfăşurate pe drumul forestier “Valea Rea”, în lungime de 1,83 km, din Ocolul silvic Valea Sadului, judeţul Sibiu, ales pe bază de eşantionaj ca fiind cel mai reprezentativ, prin prisma soluţiilor tehnice şi a volumelor de lucrări, pentru categoriile de drumuri forestiere ce urmează să se execute în perspectiva apropiată. A fost ales un drum gata executat, pentru a se putea compara rezultatele obţinute prin modul de organizare a execuţiei practicat azi pe şantierele de drumuri forestiere (foarte apropiat de managementul ad-hoc) şi cele ce s-ar fi putut obţine prin programare şi urmărire auto-mată. Drumul a fost executat în anii 2001-2002, în deplină concordanţă cu proiectul de execuţie, costurile înregistrate fiind actualizate la nivelul celor de azi.

De asemenea, beneficiarul lucrării a păstrat şi a pus la dispoziţie toate înregistrările de consumuri (materiale, manoperă şi utilaje). Pontajele existente au arătat că la execuţia drumului s-a lucrat efectiv un număr de 285 zile, cifră reţinută ca durată de execuţie a lucrării în varianta “ad-hoc” de management, totalul cheltuielilor cu forţa de muncă şi utilajele fiind de aproximativ 2061 miliarde lei.

Pentru a ilustra avantajele managementului automat faţă de varianta tradiţională s-a procedat la simularea managementului automat, pentru acelaşi obiectiv, în trei ipoteze de lucru (variante), care diferă între ele prin ordinea de execuţie a activităţilor, respectiv a condiţiilor de precedenţă.

Lista activităţilor, cu duratele şi precedenţele lor, pentru fiecare din cele trei variante, sunt redate în tabelul 1.

Spre deosebire de primele două variante, varianta a treia conţine şi legături speciale între activităţi de tipul “lag time “ (9FS+20 days) şi “lead time” (9FS-30 days), care au permis obţinerea unor soluţii mai eficiente sub raportul gestiunii timpului de execuţie a lucrării, utilizând aceeaşi listă de activităţi, cu aceleaşi durate.

Pentru o mai uşoară înţelegere a modului de aplicare a metodei s-a recurs la elaborarea listei, la un grad redus de detaliere a activităţilor (spre exemplu “executarea derocărilor” în loc de “forarea găurilor de mină”, “producerea exploziilor” şi “îndepărtarea materialelor derocate”). Defalcarea “lucrărilor pregătitoare” în Lp1 şi Lp2 se datorează condiţiilor de teren şi necesităţii de a nu prelungi nejustificat termenul de execuţie. Acelaşi lucru s-a urmărit şi prin defalcarea activităţilor legate de “executarea săpăturilor mecanizate” în SM1, SM2 şi SM3, situaţie întâlnită frecvent pe şantierele unde zonele de pământ se interferează cu cele de stâncă şi derocările pot începe imediat ce săpăturile mecanizate au ajuns la primele stânci.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că podeţele tubulare pot începe imediat ce săpăturile mecanizate au depăşit punctul de pe traseu unde urmează să se execute primul podeţ tubular, iar zidurile de sprijin şi anrocamentele se pot executa abia după terminarea săpăturilor cu buldozerul.

Menţionarea celor de mai sus are scopul de a sublinia faptul că la întocmirea listei activităţilor este necesară o foarte bună cunoaştere a realităţilor de pe teren (Bereziuc et al., 1967).

3. Rezultate

În urma introducerii activităţilor, duratelor şi precedenţelor stabilite în mijlocul de planificare s-au obţinut graficele reţea pentru fiecare din cele trei variante în parte, în figurile 1, 2 şi 3 fiind redate graficele Pert. Din lipsă de spaţiu, în figurile menţionate apar numai părţile de început şi de sfârşit ale fiecărui grafic.

Pentru fiecare din activităţi s-au înscris în chenar denumirea şi simbolul activităţii, identificatorul activităţii (numărul curent din tabel), durata în zile şi datele calendaristice de început şi de sfârşit.

Precedenţele sunt redate prin săgeţi, iar drumul critic este trasat prin linii îngroşate şi de culoare diferită.

Rezultatele simulării sunt redate în tabelul 2. Pentru compararea costurilor s-a apreciat că este suficient să se considere doar cheltuielile cu manopera şi utilajele, întrucât materialele influenţează în mod egal toate variantele. Se poate constata că atât durata execuţiei lucrării, cât şi costurile acesteia sunt mai mici în variantele planificării automate, comparativ cu varianta tradiţională. În varianta a treia, utilizând facilităţile “lead time” şi “lag time”, s-au obţinut cele mai bune rezultate.

4. Discuţii şi concluzii

Cifrele obţinute, chiar dacă au rezultat dintr-o simulare sunt, în mod evident, mai mult decât edificatoare.

Pe de altă parte, se poate face şi o comparaţie între consumul de timp al specialistului, în ipoteza managementului tradiţional şi a celui automat. Pentru simplificare, s-a considerat că activitatea de conducere şi coordonare a lucrărilor revine unui singur om, un specialist cu calificare superioară.

Timpul necesar estimat pentru întocmirea şi calculul graficului reţea, pentru un proiect ca cel din exemplul luat în considerare (cu o foarte mică detaliere a activităţilor), poate fi cuprins între 12 şi 16 ore în varianta tradiţională şi între 10 şi 15 minute în variantele automate. Astfel, raportul de timp estimat pentru o planificare este, în medie, de 70:1.

În cazul urmăririi, fiecare schimbare din teren obligă la recalcularea elementelor proiectului de organizare; se poate accepta acelaşi raport de timp.

Pe măsură ce nivelul de detaliere a activităţilor creşte, raportul creşte tot mai mult, întrucât timpul afectat pentru planificare şi urmărire în varianta automată creşte foarte puţin. De exemplu, dacă în loc de 14 activităţi ar fi existat 140, timpul necesar pentru întocmirea şi calculul graficului reţea ar fi crescut de 10 ori în varianta tradiţională, în timp ce în variantele propuse ar fi rămas acelaşi. Să admitem însă că detalierea propusă este acceptabilă şi că se face maximum o actualizare pe săptămână, pentru care calculul în varianta tradiţională luată în studiu durează 12 ore. Considerând salariul specialistului de 35.000 lei/oră se ajunge la o cheltuială anuală pentru planificare şi urmărire de 20.160 mii lei, ceea ce reprezintă costul unui calculator de bună calitate, ce poate fi folosit pentru toate nevoile unui punct de lucru: evidenţa personalului şi calculul salariilor, gestiunea materialelor şi a pieselor de schimb, rapoarte de activitate etc. Dacă mai admitem faptul că un calculator este suficient pentru un şantier cu mai multe puncte de lucru, atunci eficienţa, exprimată strict cantitativ, devine şi mai evidentă.

În varianta tradiţională, alocarea resurselor reprezintă rezultatul unui calcul bazat pe cantităţile deduse din proiectul de execuţie şi normele de lucru prestabilite. Soluţia propusă are în vedere complexitatea problemei şi oferă coordonatorului lucrării posibilitatea de a opta pentru una din cele trei variante de planificare: durata activităţilor constantă, cu variaţia normei de lucru şi a numărului de resurse alocate (durata = norma de lucru x numărul de resurse), numărul resurselor alocate activităţilor constant, cu norma de lucru şi durata activităţilor variabile (numărul de resurse = durata activităţii : norma de lucru) şi norma de lucru constantă, variind durata şi numărul resurselor (norma de lucru = durata activităţii : numărul de resurse).

În aceste condiţii, planificarea poate satisface oricare dintre constrângerile de management posibile.

Precizia calculului din variantele automate pledează în favoarea utilizării acestora. În varianta tradiţională, prin volumul şi complexitatea lor foarte ridicate calculele, chiar ajutate de un calculator electronic, pot fi afectate de erori, care conduc la luarea unor decizii neadecvate. Având în vedere consumul mic de timp şi efortul redus, coordonatorul lucrării poate crea mai multe variante, diferite din punct de vedere tehnologic, economic sau organizatoric, din care se poate selecta cea convenabilă. De asemenea, el poate schimba în orice moment întreaga soluţie de realizare a obiectivului.

De foarte mare importanţă este faptul că, în condiţiile utilizării programelor specializate de planificare şi urmărire, personalul de specialitate cu înaltă calificare este degrevat de munca de rutină şi poate să-şi concentreze atenţia către căutarea şi aplicarea unor soluţii tehnice, care să contribuie la creşterea calităţii lucrării în ansamblu.

Un argument, deloc neglijabil, îl constituie şi faptul că managementul, acum şi în viitor, este de neconceput fără utilizarea instrumentelor moderne de lucru. Subliniem faptul că pregătirea din ultimii 10-15 ani a absolvenţilor facultăţilor de silvicultură le permite acestora să utilizeze cu uşurinţă mijloacele moderne de calcul, în lumina metodologiei propuse.

Note

1 Graficul Gantt conţine timpul pe orizontală, iar pe verticală activităţile reprezentate sub formă de bare, de lungimi proporţionale cu duratele lor.

Bibliografie

Anonymous, 2000. Microsoft Project – concentrated programme for management, ICL Millenium Training Centre, Old Windsor, 354 p.

Anonymous, 2002. Primavera Enterprise Project Management, http://www.primavera.com, 134 p.

Alexandru, V., 2000. Construcţia şi întreţinerea drumurilor forestiere. Ed. Infomarket, Braşov, 397 p.

Bereziuc, R., 1963. Construcţia, exploatarea şi întreţinerea drumurilor forestiere. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 436 p.

Bereziuc, R., Mihăilescu, M., Opriţa, V., 1967. Drumuri forestiere. Ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 543 p.

Burke Rory, 1992. Project Management Planning and Control, Dublin, 390 p.

Costea, C., 1989. Economia şi conducerea întreprinderilor forestiere. Ed. Ceres, Bucureşti, 336 p.

Ionescu, M., 2003. Contribuţii la stabilirea căilor de creştere a eficienţei economice prin optimizarea programării şi urmăririi lucrărilor de execuţie pe şantierele de construcţie a drumurilor forestiere. Teză de doctorat, 152 p.

Radu, V., Curteanu, D., 2000. Managementul proiectelor de construcţii. Ed. Economică, Bucureşti, 480 p.

Tamaş, Şt., 1983. Optimizări în silvicultură şi exploatări forestiere. Ed. Ceres, Bucureşti, 320 p.

Summary: Economic efficiency of automatic planning and control of works in the execution of forest roads.

The paper presents the prospect of forest roads network system development and examines the actual management of theirs execution. We suggest the extension of automatic planning and control with addition of specific charts. The research showed that, in contrast with actual methods, automatic planning may guides to economic efficiency, regarding manual and mechanized labour – with 30 % reduction in execution time and a 35 % cut in costs.

Keywords: forestry roads, automatic planning, execution

Autorii.

Prof. dr. ing. Rotislav Bereziuc activează ca profesor asociat în cadrul Facultăţii de Silvicultură a Universităţii “Transilvania” Braşov.Prof. dr. ing. Valeria Alexandru activează în cadrul Facultăţii de Silvicultură a Universităţii “Transilvania” Braşov.Dr. ing. Maximilian Ionescu este cadru didactic asociat la Facultatea de Silvicultură a Universităţii “Transilvania” Braşov. Poate fi contactat la telefon 0268-477965, interior 107 (109)