La 10 noiembrie 1993 s-a stins din viaţă unul dintre marii silvicultori ai Bucovinei, inginerul Paşcovici Nicolai, fost inspector general silvic în Administraţia Fondului.

S-a născut la 26 mai 1895 în Mănăstirea Humorului, judeţul Suceava, o comună situată în mijlocul pădurilor de brazi şi de fagi din zona montană a Carpaţilor Orientali, din părinţi care se ocupau cu munca câmpului – puţin, care exista – şi cu cea de la pădure.

Între anii 1902-1907 urmează 5 ani de şcoală elementară în comuna natală, după care absolveşte gimnaziul şi liceul clasic de 8 ani din Suceava.

Serviciul militar îl face în armata austriacă între anii 1914-1918, deci în anii grei ai primului război mondial şi făcând şcoala de ofiţeri rezervă obţine gradul de locotenent. Participă Ia luptele din Galiţia, cu gradul de comandant de pluton, unde este rănit, înaintat în grad şi internat într-un spital. După vindecare, este transferat în Alpi, pe frontul italian, într-o unitate de pioneri alpini, unde a luptat în tranşee până în mai 1918, pe vârfurile Alpilor acoperite cu gheţari, la altitudini de până la 2950 m, unde se ajungea numai cu funicularul sau pe jos. Având o vechime de 2 ani pe frontul italian, obţine un concediu de 3 luni, timp în care se înscrie la Şcoala Superioară de Silvicultură din Viena, frecventând regulat cursurile între 15 septembrie-5 noiembrie 1918, când aflând de capitularea imperiului austro-ungar şi de terminarea războiului se întoarce în ţară în fruntea unui batalion de români participanţi la această conflagraţie

Între anii 1918 – 1921 urmează cursurile Şcolii Superioare de Silvicultură din Bucureşti, având ca profesori personalităţi renumite ale silviculturii române ca N. G. Popovici, Marin Drăcea, Petre Antonescu, V. N. Stinghe ş.a.

După terminarea Facultăţii lucrează în Administraţia Pădurilor, sub conducerea renumitului amenajist ing. Frantz Czech, devine inginer asistent la Ocolul silvic Frasin, iar din 1929 şi până în 1954 este director la renumita şcoală de brigadieri silvici din Rădăuţi.

Ca pensionar, între anii 1954-1958, este angajat profesor la grupul şcolar forestier din Câmpulung Moldovenesc, iar în perioada 1975-1976 ca cercetător ştiinţific la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc.

Activitatea inginerului Paşcovici Nicolai s-a desfăşurat, în principal în două direcţii :

– didactică, în cadrul Şcolii de brigadieri silvici din Rădăuţi şi mai apoi al Grupului Şcolar Forestier din Câmpulung Moldovenesc şi

– ştiinţifică, prin elaborarea diferitelor lucrări şi publicaţii.

Pe linie didactică a învăţat, instruit şi pregătit numeroase cadre silvice, pădurari şi brigadieri silvici, care au devenit, la locurile lor de muncă, oameni de bază ai gospodăririi pădurilor din Bucovina, ajutoare remarcabile ale inginerilor şi şefilor ocoalelor silvice din această zonă.

Activitatea ştiinţifică şi-a desfăşurat-o prin publicarea unor articole în diferite publicaţii de specialitate, ca Revista Pădurilor, Ocolul silvic şi Codrii Bucovinei, între anii 1930-1937, fiind redactor responsabil la ultimele două. Printre articolele publicate remarcăm următoarele: „Pregătirea personalului silvic inferior necesar administraţiei Fondului bisericesc”, „Contribuţiuni la studiul bradului” – Codrii Bucovinei, 1931, nr. 1-2 şi 5-6, „Despre arboretele noastre”, Codrii Bucovinei, 1933-1934, „Şcoala de brigadieri silvici”, Codrii Bucovinei, 1935-1936, „Recrutarea personalului silvic inferior”, Codrii Bucovinei, 1935-1936.

Între anii 1926-1929, ca inginer asistent la Ocolul silvic Frasin, studiază problema lemnului de rezonanţă, luând contact cu reprezentanţii Fabricii din localitate, care era profilată pe prelucrarea acestui sortiment preţios, ce se furniza unor firme din Viena şi Berlin, pentru construirea de instrumente muzicale. Pe baza acestor investigaţii, publică lucrarea: „Molidul ca lemn de rezonanţă din pădurile Fondului bisericesc ortodox român al Mitropoliei Bucovinene”, volumul I în 1938 şi volumul II în 1945. Este prima lucrare de acest gen în literatura noastră de specialitate. În anul 1931 editează un dicţionar german-român cu termeni tehnici din silvicultură. Această idee este reluată şi în anul 1983 publică împreună cu ing. R. V. Liteanu la Editura Tehnică un dicţionar german-român de silvicultură şi industria lemnului, care are meritul de a umple un mare gol în literatura noastră de specialitate. Acest dicţionar cuprinde aproximativ 10 mii de termeni în limba germană de mare circulaţie în acest domeniu.

În sfârşit, o lucrare capitală de mare importanţă pentru istoriografia Bucovinei este aceea care priveşte „Povestiri din viaţa mea (1895-1986)”, partea I şi II. Această lucrare nu s-a publicat încă, ea cuprinde 602 pagini, este dactilografiată la 2 rânduri, un exemplar aflându-se şi la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului.

Ea reprezintă o imagine sau o frescă fidelă a societăţii din Bucovina în ultimul secol. Cred că în literatura românească puţine lucrări de acest gen există. Toată viaţa autorului se regăseşte în această lucrare, de când a văzut lumina zilei, în anul 1895 şi până în 1985, deci aproape un secol. Şcoala, obiceiurile, tradiţiile, anii grei ai primului mondial, studiile superioare, Administraţia pădurilor Fondului bisericesc ortodox român etc., toate se regăsesc în această lucrare. Tot ce s-a scris aici este viaţă trăită, nu imaginaţie. Sperăm că odată se va publica şi această valoroasă lucrare de mare însemnătate pentru toţi cei care vor să cunoască istoria poporului nostru, îndeosebi a celor din Bucovina.

Prin tot ce a scris şi publicat a contribuit la formarea unei conştiinţe şi la ridicarea nivelului de pregătire profesională al tuturor celor care lucrează în acest sector de activitate.

Plin de modestie, studios, bun la suflet, cunoscător şi iubitor al pădurilor noastre, dascăl remarcabil şi om de ştiinţă, ing. Paşcovici Nicolai este o personalitate remarcabilă a silviculturii din Bucovina şi va rămâne în istoriografia acestor păduri ca o figură remarcabilă.

Prin tot ce a făcut şi realizat inspectorul general Paşcovici Nicolai, constituie un exemplu de conştiinciozitate şi dăruire profesională, de silvicultor care si-a închinat toată viaţa pădurilor din Bucovina.

Foştii săi elevi, colegii mai tineri şi toţi silvicultorii din Bucovina îi aduc un ultim omagiu şi exprimă familiei îndoliate toata compasiunea.