Pădurile ocolului silvic Putna, în suprafaţă de 12 mii hectare se află situate în una din cele mai pitoreşti zone ale ţării şi anume pe versantul nord-estic al Obcinii mari din Carpaţii Orientali. În aceste locuri cu rezonanţă deosebită în istoria ţării, se află mănăstirea Putna, sfânt lăcaş unde îşi doarme somnul de veci Ştefan cel Mare, unul din cei mai măreţi voievozi ai neamului românesc. De aceea, pentru noi este un privilegiu misiunea de a asigura buna gospodărire a acestor păduri.

Altitudinal, fondul forestier este cuprins între 530-1194 m, predominând însă zonele cu 700-800 m. Expoziţia generală este nordică, iar pantele în majoritate moderate spre repezi. Cursul principal este râul Putna, cu afluenţii Putnişoara şi Viţău, ceea ce asigură un regim hidrologic echilibrat.

Pădurile Ocolului silvic Putna sunt formate, în majoritate, din răşinoase (60 %), în care predomină molidul (42 %) şi bradul (18 %), iar dintre foioase (40 %) fagul ajunge la 38 %, alte specii nedepăşind 2 %.

Faptul că arboretele sunt în proporţie de 99 % în clasa I-a şi a II-a de producţie dovedeşte bonitatea ridicată a staţiunilor în care se dezvoltă, iar creşterea curentă de 9,1 m³/ha ilustrează potenţialul productiv al acestor esenţe. În bună parte, arboretele Ocolului silvic Putna sunt monoculturi unietajate, în majoritate tinere şi mijlocii, media de vârstă fiind 52 de ani. Această situaţie este consecinţa împăduririi atât în perioada dintre cele două războaie mondiale, cât mai ales după al doilea, pe întinse suprafeţe folosindu-se în special molidul, specie care se cultivă uşor. De fapt, molidişurile s-au extins destul de mult în dauna bradului, o esenţă pretenţioasă în regenerare.

Unii dăunători ai pădurilor din Ocolul silvic Putna şi mijloacele ele protecţie folosite pădurilor

Dănunătorii pădurilor din acest ocol sunt atât de natură biotică, cât şi abiotică.

Gândacii de scoarţă ai răşinoaselor din categoria celor biotici, sunt grupul cel mai reprezentativ, care an de an infestează arborii doborâţi, rupţi, răniţi, lâncezi. La molid ponderea o are Ips typagraphus, care în compoziţia scolitidelor din multe puncte poate ajunge până la 80% sau chiar mai mult. În asociaţie, frecvent depistăm speciile: Ips amitinus Eich. şi Pityogenes chalcographus I. Mai rar s-au identificat Cryphalus abietisRatz., Polygraphus polygraphus I., Dryocoete autographus Ratz. etc. Pe părţile cu umiditate sporită, prezenţa speciilor Hylurgos glabratus Zett., şi Hylurgops palliatus Gyll. a fost destul de frecventă. Cu toate că bradul, în pădurile noastre, participă în procent de 18 %, dăunătorii de tulpină specifici ai acestor esenţe se semnalează cu totul sporadic. Acest lucru, în bună parte se datorează lucrărilor silviculturale susţinute care se desfăşoară în arboretele respective, cât şi condiţiilor fitoclimatice destul de nefavorabile formării şi dezvoltării unor focare ale dăunătorilor. Infestări cu totul izolate au produs insectele Pityokteines curvidens Germ. şiCryphalus piceae Razr.

În scopul prevenirii înmulţirii în masă a ipidelor, eforturile noastre s-au îndreptat pentru a asigura exploatarea în termen a produselor accidentale şi de igienă. Altfel s-ar fi putut ajunge la formarea unor focare periculoase de dăunători, care ar fi pus în pericol arborii sănătoşi din zonă. În 1992, volumul de masă lemnoasă scos prin lucrări de igienă nu a fost decât 1041 m.c., ceea ce bineînţeles că nu a constituit o problemă pentru noi. Cu toate că în molidişurile oclului silvic Putna, în ultimul deceniu aproape an de an s-au produs doborâturi de vânt şi zăpadă, atacuri importante ale dăunătorilor de tulpină nu s-au înregistrat. Această situaţie o putem pune pe seama măsurilor de protecţie pe care le aplicăm cu toată promptitudinea. Între acestea, în prim plan evidenţiem contribuţia feromonilor. În acest fel pentru depistarea, prognoza, prevenirea şi combaterea gândaculuiIps typographus, de aproape 10 ani folosim feromonul Atratyp, condiţionat şi livrat de Institutul de Chimie Cluj Napoca. Pentru aceasta, instalăm diverse tipuri de curse, în majoritate fiind tuburile P.V.C., mai puţin cele de scoarţă de molid şi destul de puţin panourile şi cursele cu aripi.

În anii 1991 şi 1992, la care se referă analiza de faţă, nivelul populaţiilor capturate la o cursă feromonală fiind de 73 în 1991 şi 126 în 1992, adică o intensitate a infestării foarte slabă. În aceşti ani, din cele 168 curse, numai o cursă cu aripi în 1992 a prins 319 insecte.

În privinţa eficienţei diferitelor tipuri de cursă, se constată că cei mai mulţi gândaci s-au prins cu ajutorul curselor cu aripi, în medie pe an câte 243 insecte în 1991 şi 319 în 1992 şi a celor cu panou cu 156 insecte în 1911 şi 209 în 1932. Din păcate, asemenea curse nu se pot folosi în număr mai mare, întrucât sunt cele mai uşor deteriorate de către cetăţeni. Destul de eficiente s-au dovedit şi tuburile din scoarţă de molid, mai ales în 1992, când s-au prins 239 insecte. De fapt, în confecţionarea unor astfel de curse ne-am obişnuit, datorită cărui fapt I-am extins în ultimii ani.

Întrucât nivelul populaţiei de Ips typographus este relativ scăzut, s-a acţionat corespunzător şi cu tuburile P.V.C., folosite în proporţie de 80 %.

Faptul că numărul de arbori pe picior atacaţi este redus, de numai 86 în 1992, cu un volum de 175 m.c. răspândiţi cu totul izolat reflectă infestarea foarte slabă a dăunătorilor în aceşti ani.

Perioada de zbor a gândacului Ips typographus a fost între 3 mai şi 22 iulie 1991, cu maximul în 18 mai şi între 8 mai-25 iulie în 1992, cu maximul pe 24 mai. Aceasta a depins de condiţiile de climă din primăvara respectivă. De regulă, zborul s-a concentrat în luna mai, 31,4% în 1991 si 17,7% în 1992, scăzând mult în lunile următoare. În acest fel, rezultă că a avut loc un singur zbor, inclusiv cel al generaţiei soră.

În condiţiile ocolului nostru, al doilea zbor – dacă se înregistrează – este cu totul neînsemnat, nefiind pericol de infestare a arborilor sănătoşi.

Lymantria monacha L., este dăunătorul căruia în ultimul deceniu i s-a acordat importanţă deosebită, ţinând seama de pericolul pe care-l poate reprezenta în caz de înmulţire în masă. Având la dispoziţie feromonul Atralymon, suntem în măsură de a cunoaşte de la un an la altul tendinţele de evoluţie a nivelului populaţiilor acestui dăunător. Coeficientul de înmulţire al populaţiei în 1991 este de 0,8, iar în 1992 de 1,5, ceea ce indică fluctuaţii nesemnificative ale densităţii insectei. Faptul că în ultimii ani atât zborul cât şi densitatea populaţiei de Lymantria moncha se urmăreşte în sistem monitoring, respectiv nadele feromonale instalându-se în aceleaşi locuri şi chiar în aceeaşi arbori, ne dă certitudinea că datele obţinute reflectă destul de bine tendinţele reale ale populaţiei.

După cum s-a constatat, în aceşti ani au fost 250 de nade, care în perioada de zbor cuprinsă între 20 iulie – 15 septembrie 1992 şi 25 iulie – 2 septembrie 1992 au capturat 4705 insecte, respectiv 7056. Cu toate că media de fluturi pe nadă creşte de Ia 10 în 1991 la 28 în 1992, acest lucru arată evident că dăunătorul este în latenţă. Astfel, dacă în 1991 numărul de fluturi prinşi pe cursă feromonală între 1-50 au reprezentat 98%, cei între 51-100 fluturi pe panou nu au depăşit 2%, pentru ca în 1992 raportul să fie puţin schimbat.

Între 1-50 fluturi pe panou procentu1 este de 87%, între 51-100 fluturi/panou este de 11%, iar de la 101-120 fluturi/panou acest procent este doar de 2%. Creşterea relativă a populaţiei este ilustrată şi prin aceea că în 1992 s-au găsit pe tulpina arborilor de molid 91 fluturi de Lymantria monacha, din care 21 femele (23%). În acelaşi timp, la surse luminoase s-au prins 7 fluturi. Cu totul izolat, la câţiva arbori de molid s-au constatat depuneri de ouă, cât si un număr redus de larve şi pupe.

Aceste rezultate întăresc concluzia că defoliatorul Lymantria monacha se găseşte în latenţă, iar caracteristicile înmulţirii sale ne indică intrarea în gradaţie.

Infestările produse de Ochestes fagi L. în aceşti ani au fost foarte reduse, de 16% în anul 1991 şi 3% în anul 1992. Aceasta dovedeşte că gradaţia puternică produsă de acest dăunător în anii anteriori s-a stins şi dăunătorul a reintrat în latenţă. În tot cazul, efectul defolierilor cauzate de Orchestes fagi a influenţat producţia arboretelor de fag, urmând ca cercetările să stabilească nivelul acestei influenţe şi repercusiunile acestora în viitor. În privinţa intervenţiilor pe cale chimică asupra acestui dăunător, le considerăm inoportune din toate punctele de vedere. În primul rând, nu este cazul să poluăm o formaţiune forestieră care în decursul timpului a fost ferită de asemenea poluări. În al doilea rând, cunoscând biologia insectei, este dificil de găsit o tehnologie potrivită care să asigure eficienţa scontată.

În 1992 s-a depistat în întreaga zonă a făgetelor Mikiola fagi Htg. Dacă în anii trecuţi dăunătorul se găsea cu totul izolat, în anul respectiv s-au identificat atacuri pronunţate pe mai mult de jumătate din suprafaţă. Acest lucru arată câ s-au întrunit condiţii climatice deosebit de favorabile înmulţirii dăunătorului. Nu putem aprecia consecinţa atacului, dar considerăm că în mare măsură au fost perturbate procesele fiziologice ale arborilor, desigur cu efecte negative asupra vegetaţiei lor.

În anii trecuţi, Hylaobius abietis producea atacuri în plantaţiile de molid pe suprafeţe apreciabile, suprafeţe care în ultima vreme s-au restrâns mult, aşa că în anul 1992 trombarul puieţilor de molid s-a combătut doar pe 15 ha cu scoarţe toxice. Prin această măsură, vătămările cauzate de acest dăunător au fost prevenite.

Alte daune produse în pădurile ocolului silvic Putna sunt cele cauzate de cervide prin cojiri şi roaderi la arbori în picioare de molid şi brad îndeosebi şi în plantaţii.

În toamna anului 1992, pe suprafaţa de 200 ha plantaţii de molid am aplicat tratamente cu repelentul „Protelin”, pentru a evita pagubele ce le-ar produce cervidele. Acest preparat l-am pregătit folosind var nestins, nisip fin, argilă ş reziduuri de ulei auto. Omogenizarea tratamentelor respective se face într-o betonieră. Cu acest repelent lucrăm de mai mult timp şi putem spune că rezultatele obţinute sunt similare cu ale produsului Silvarom, fabricat de Întreprinderea Chimică Râşnov. Pentru cei interesaţi, arătăm că la prepararea a 80 kg Protelin folosim 24 kg argilă, 12 kg var nestins, 8 kg nisip fin, 6 kg reziduuri ulei auto şi 30 litri apă.

Dintre dăunătorii abiotici, vântul este principalul dăunător abiotic, care la viteze mari produce doborârea şi ruperea arborilor. Dacă în perioada trecută s-au înregistrat cantităţi mari de doborâturi şi rupturi de arbori pe suprafeţe însemnate, în 1992 acestea au fost mult restrânse, doar 2,4 mii m.c. pe 7 500 ha. Totuşi, la începutul anului 1993, s-au produs doborâturi de vânt în pădurile de răşinoase, în volum de 19,5 mii m.c. tot pe 7 500 ha. Întrucât aceste cantităţi nu depăşesc capacitatea de lucru a sectorului de exploatare, nu se pun probleme deosebite pe această linie. Urmărim ca exploatările să fie dirijate în funcţie de pericolul ce se poate datora apariţiei unor focare periculoase de ipide. De aceea, în situaţia că după producerea zborului depistăm în anumite puncte atacuri de insecte, de îndată dirijăm exploatările în aceste locuri. Arborii infestaţi îi considerăm şi tratăm ca arbori cursă, urmând ca atunci când se semnalează primele pupe să-i cojim.

Zăpada, alt dăunător abiotic a cauzat mari prejudicii în aceste păduri în aprilie 1977, când volumul acestora s-a ridicat la peste 181 mii m.c., cele mai însemnate din istoria ocolului nostru.

Uscarea bradului s-a semnalat în raza ocolului în 1987, pe 200 ha, de pe care s-au exploatat 100 m.c. (0,5 m.c./ha), iar în 1989 fenomenul a atins maximul, fiind depistat pe 265 ha, de pe care s-au scos 700 m.c. arbori uscaţi (2,6 m.c./h.a). După aceea, uscarea bradului se restrânge Ia 206 ha în 1990 cu 200 m.c. şi 100 ha în 1991 cu 100 m.c. arbori uscaţi. Cu toate că în 1992 acest fenomen s-a întins pe 2107 ha, volumul arborilor extraşi a fost numai de 150 m.c. (0,07 m.c./ha). Uscarea bradului s-a manifestat în primul rând în arboretele mature şi în procent mai scăzut în cele mijlocii şi cu totul izolat în unele tinere. Considerăm că acest fenomen se datorează condiţiilor pedoclimatice ale staţiunilor cu brad. Între acestea, remarcăm ca element predominant secetele din ultimul deceniu, destul de accentuate în anii trecuţi. Pentru noi, acest fenomen a devenit o problemă de prim ordin, întrucât în continuare necesită soluţii tehnice în privinţa reconstrucţiei ecologice a arboretelor în cauză. De aceea urmărim cu cea mai mare atenţie evoluţia fenomenului, pentru ca intervenţiile să se facă în momentele optime.

Concluzionând asupra celor de mai sus, rezultă că dăunătorii cei mai importanţi cu care se confruntă pădurile Ocolului silvic Putna sunt vântul, zăpada si fenomenul de uscare a bradului. Desigur că şi vânatul produce vătămări însemnate în plantaţii şi arboret.

Alţi dăunători a căror prezenţă s-a semnalat în aceste păduri sunt Lymantria monacha, ipidele şi Hylobius la molid şi Orchestes fagi la fag. Ocolul silvic a luat toate măsurile necesare de prevenire şi limitare a daunelor produse de aceşti dăunători, ca şi de reconstrucţie ecologică a arboretelor afectate. Accent deosebit în această acţiune se pune pe promovarea regenerării naturale a fagului şi bradului şi revenirea la vechile structuri pluriene ale acestor ecosisteme, care constituiau, peisajul specific al Mănăstirii Putna, conferindu-i o mare frumuseţe.

Summary: INTEGRATION OF THE METHODS FOR THE FOREST PROTECTION IN THE MANAGEMENT OF WOODS IN PUTNA FOREST DISTRICT (SUCEAVA DEPARTAMENT)

The main biotic and abiotic injuries factors for the woods of Putna district are presented. The predominance of resinous species in the district (sp uce 42%, fir 19%, beech 38%) gives some problems concerning the control of the pests.

The most important insects, which need control, are Lymantria monacha in spruce forests and Orchestes fagi in beech forests.

In young plantations Hylobius abietis and game populations (cervidae) affect the seedlings and trees gnawing the bark.

The wind and snow felling and breaking in this region give difficult problems especially in the dense stands and in the young stands damaged by the ame.

The disease of silver fir (Abies alba) is a phenomenon which in the last ten years was intensified, in old stands in some ecological and silvicultural conditions.