Fără îndoială, un nume care nu spune prea multe majorităţii slujitorilor pădurii din România. Ceea ce nu-i de mirare, căci profesorul Prodan şi-a început activitatea în ţară încă înainte de ultimul război mondial.

Născut la 22 octombrie 1912 la Cernăuţi, şi-a terminat studiile la Politehnica din Bucureşti, devenind apoi, în 1937, şeful Ocolului silvic Frasin din Bucovina.

După patru ani şi-a văzut îndeplinit visul de a-şi perfecţiona pregătirea profesională în Germania, ţara silviculturii clasice. Aici nu a călcat mult pe cărări deja bătătorite. După un scurt stagiu pe teren, şi-a formulat unele idei în două lucrări, pe care le-a prezentat profesorului Anton Röhrl de la Facultatea de Silvicultură a Universităţii din Freiburg. Presupunem că susnumitul dascăl nu a înţeles prea mult din cele scrise, dat fiind că erau redactate în … româneşte. Cele expuse în text erau însă susţinute şi prin câteva formule. După ce le-a examinat fugitiv, profesorul a exclamat: „Dumneata eşti omul meu”!¹

Că profesorul Röhrl nu s-a înşelat în alegerea „omului” o dovedesc rezultatele carierei universitare care a urmat, anume :

– 1951 : Inventarierea arboretelor – tratat;

– 1954 : Profesor extraordinar la Universitatea din Freiburg;

– 1961 : Biometrie forestieră – tratat;

– 1962 : Consilier ştiinţific;

– 1962 : Prelegeri (ca invitat) la Universitea din Istambul;

– 1965 : Ofertă (refuzată) la Universitea din Viena;

– 1965 : Holzmesslehre (Dendrometrie) – tratat;

– 1967 : Medalia de onoare a Universităţii din Brno;

– 1968 : Dr. h. c. al Universităţii din Göttingen;

– 1969 : Membru de onoare al Societăţii Forestiere din Finlanda;

– 1974 : Membru corespondent al Academiei Italiene de Studii Forestiere din Florenţa;

– 1977 : Invitaţie în Brazilia şi conferinţe la diferite universităţi;

– 1981 : Premiul de onoare al Fundaţiei pentru Biometria Forestieră, Göttingen;

– 1983 : Medalia de merit clasa I a Republicii Federale Germania;

– 1992 : Membru de onoare al Societăţii „Progresul Silvic” din România;

– 1993 : Premiul G.L. Hartig al Fundaţiei Hartig, Wiesbaden;

– 1993 : Invitaţie în Chile şi conferinţe la Santiago de Chile şi Valdivia de Chile;

– 1994 : Membru de onoare al Academiei pentru Ştiinţe Agricole şi Silvice din România.

Concludent pentru modul atotcuprinzător de gândire al profesorului Prodan este o alocuţiune² rostită în 1975 la Freiburg. Nu putem schiţa aici decât esenţialul.

Baza de plecare este un principiu din termodinamică, anume legea entropiei. Aceasta poate fi definită şi ca legea ireversibilităţii proceselor naturale. Din sus-numitul principiu se poate deduce şi imperativul unei silviculturi durabile, folosindu-se numai creşterile anuale. Omul trebuie să fie totodată conştient că orice activitate silviculturală dezlănţuie o serie de procese ireversibile şi imprevizibile. De altfel, principiul ireversibilităţii este de importanţă determinantă şi în ecologie, economie, stări sociale etc. Toate aceste discipline se întrepătrund, se împletesc, se condiţionează reciproc, formând un tot indivizibil. Silviculturii îi revine meritul de a fi sesizat la timp interdependenţa dintre ecologie şi economie şi de a fi stabilit bazele unei gospodăriri adecvate, folosindu-se de statistică, de calculul probabilităţilor, apoi de biometrie.

In concluzie, se poate afirma că principiile şi metodele pe care se bazează o silvicultură durabilă pot servi de îndreptar şi celor preocupaţi de soarta omenirii de pe aeronava „Pământ”. De unde şi datoria slujitorilor pădurii de a se împotrivi la orice „crimă ecologică”3.

Nu-i deci de mirare că profesorul Prodan a urmărit cu un interes deosebit controversele duse pe tema privatizării, atât în Germania, cât şi în România.

Tabloul „omului” Prodan ar rămânea însă numai pe jumătate isprăvit, dacă ne-am mărgini numai la meritele sale în domeniul silviculturii, merite pe care dânsul le contestă categoric: „…prelegerile mele, vai de ele!”. Dacă ar fi să-l credem, am ajunge la concluzia că toţi acei care i-au acordat titluri, premii, medalii au făcut-o în necunoştinţă de cauză !

Totodată este adevărat că profesorul Prodan a împărtăşit studenţilor săi nu numai formule şi ecuaţii. Căci cum se poate explica ropotul de aplauze din aula Universităţii4, când i s-a pronunţat numele, pe când „omul” Prodan stătea modest într-un colţ al sălii ?

Semnificativ este şi un episod pe care l-a trăit autorul acestor rânduri. Auzind de Prodan, şeful Ocolului silvic Kandern din Pădurea Neagră a reacţionat ca şi cum ar fi fost electrizat:

„Cum, ai fost şi dumneata student de-al lui Prodan ? Cum îi merge ? Ce ştii despre el ? Spune-mi cu ce te pot ajuta ? Pentru Prodan fac orice !”

Să nu mai vorbim că numele lui Prodan mi-a netezit drumuri şi în Turcia …

Confruntat cu aceste fapte, Prodan rămâne … tot Prodan. Adică se „desvinovăţeşte” : „Nu am făcut nimic altceva, decât să mă comport cu studenţii mei aşa cum ar fi făcut-o şi profesorii mei”. Şi numeşte pe V. N. Stinghe, pe Marin Drăcea, pe D. A. Sburlan pe Dem. Drâmbă, pe Const. C. Chiriţă, pe C. C. Georgescu, pe Gr. Eliescu. Nu uită nici pe Marin Rădulescu („Mărinică”), omul terenului.

Note

¹Episod reletat de însuşi Prof. Prodan, cu ocazia unei festivităţi publice.

²„Verpflichtung der Forstwirtschaft und der Forstwissenschaften” – cuvântare ţinută în octombrie 1975, cu ocazia aşa-numitei „Săptămâni Universitare”.

³Directorul Direcţiei Silvice Suceava, Gh. Flutur, referitor la legea 18 (cf. Monitorul de Suceava, 11 august 1997)

⁴Cu ocazia unei festivităţi, la 17 iunie 1997