Cu o jumătate de secol în urmă, la poalele Rarăului, cu elanul specific unui început, lua fiinţă în Câmpulung Moldovenesc Facultatea de Silvicultură, cu studenţi care, cu mult curaj, se avântau pe drumul sacru al slujirii pădurii româneşti, educaţi în spirit civic şi profesional de o echipă de profesori renumiţi în rândul silvicultorilor: D. D. Ionescu, Iuliu Moraru, Dan Hulubei, Octav Ştefănescu, Traian Popovici. Prima promoţie a acestei facultăţi (1948-1953) îl găseşte pe tânărul aspirant la titlul de inginer silvic, Ioan Milescu, într-o poziţie meritorie, ce-i va marca întreaga existenţă şi carieră profesională.

După patruzeci de ani, ca o continuare a spiritului silvic al Bucovinei modelat la Câmpulung, ia naştere la Suceava Facultatea de Silvicultură, ce se poate mândri, la cumpăna dintre milenii, cu un deceniu de existenţă şi cu faptul că în aula Universităţii „Ştefan cel Mare” s-a auzit, în acest an pentru a cincea oară, cântându-se „Gaudeamus”.

Pentru înfiinţarea Facultăţii de Silvicultură, pentru formarea şi dezvoltarea acesteia ca instituţie forestieră de învăţământ superior, profesorul doctor inginer Ioan Milescu s-a implicat sub toate aspectele. Experienţa de viaţă şi profesională, diplomaţia domniei sale reprezintă puternice atu-uri pentru punerea în operă a cvasitotalităţii principiilor etico-profesionale ce stau la baza oricărei instituţii universitare cu renume, principii menite să asigure alinierea silviculturii naţionale la lumea forestieră europeană şi mondială.

Absolvirea Facultăţii de Silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc ca şef de promoţie i-a permis obţinerea unei burse pentru doctorat la Sankt-Petersburg, astfel că în 1956 i se acordă titlul de doctor, cu lucrarea: „Gospodărirea pădurilor de munte din regiunea Suceava, în legătură cu exploatarea lor raţională”, lucrare în domeniul amenajării pădurilor, care cercetează şi stabileşte măsuri tehnice, cu caracter novator la acea vreme şi care stau şi astăzi la baza amenajării pădurilor româneşti. Perfecţionarea cunoştinţelor biometrice şi amenajistice are loc prin încorporarea sa în echipa profesorului doctor docent Ioan Popescu-Zeletin, care se ocupa în acea perioadă de cercetări ştiinţifice privind determinarea capacităţii de producţie a fondului forestier şi a potenţialului productiv al speciilor lemnoase.

Activităţile profesorului Ioan Milescu acoperă cercetarea silvică, dar şi învăţământul şi producţia în egală măsură, de numelui domniei sale fiind legate realizări remarcabile ale ultimelor decenii din domeniul amenajării pădurilor, gestionării durabile a pădurilor româneşti şi al cuantificării resurselor lemnoase.

În învăţământul silvic a activat ca preparator şi asistent universitar la Câmpulung Moldovenesc (1951-1953), Institutul Agronomic Bucureşti (1956-1962) şi conferenţiar la Centrul de Perfecţionare Buşteni şi la cursurile post-universitare de la Facultatea de Silvicultură din Braşov (1962-1990).

După 1990 devine, prin concurs, profesor la Facultatea de Silvicultură din Suceava. Aici predă mai multe discipline, precum silvicultură, amenajarea pădurilor, economie forestieră, ecologie forestieră, pe care le împărtăşeşte studenţilor uzitând de toate cunoştinţele acumulate într-o carieră semicentenară. Imprimând un spirit academic elevat, disciplinele de specialitate sunt ridicate la rang de artă universitară, pledând deseori în virtutea existenţialismului filozofic al pădurii, sensibilizată de intrarea deloc discretă a omului în viaţa şi mecanismele-i necunoscute. Pe lângă disciplinele tradiţionale, iniţiază noi domenii de investigaţie didactică şi ştiinţifică, ce surprind multiplele faţete ale învăţământului silvic superior, cum ar fi: istoria pădurilor şi a silviculturii, management şi marketing forestier, reconstrucţia ecologică a arboretelor, metodica cercetării şi proiectării silvice. Acestea demonstrează spiritul tânăr şi deschiderea sa pentru ceea ce înseamnă nou şi competitiv în lumea europeană, ceea ce, în ultimă instanţă, se traduce prin progres şi printr-o evoluţie calitativă a învăţământului silvic superior, definitoriu pentru gospodărirea durabilă a resurselor forestiere ale ţării. Totodată, ţinând cont de particularităţile acestui domeniu cu ciclu secular de producţie, conservatorismul necesar este promovat în dizertaţiile profesorului Ioan Milescu ca o condiţie sine-qua-non în vederea asigurării continuităţii intervenţiilor omului, ce au ca principal obiectiv perenitatea pădurii.

În cercetarea ştiinţifică, prin exprimarea dezideratelor sale de ordin profesional, profesorul Ioan Milescu s-a impus ca un forestier de elită, rezultatele obţinute aducând importante contribuţii la cunoaşterea capacităţii silvoproductive a pădurilor, la perfecţionarea sistemului de amenajare, la fundamentarea economică a activităţii din silvicultură, la cunoaşterea mărimii resurse-lor forestiere pe plan regional şi mondial. Ca o determinantă a muncii asidue depuse în cercetare, a avansat succesiv de la cercetător la şef de laborator şi, respectiv şef de secţie la Institutul de Cercetări Silvice între 1956-1960, pentru ca apoi, între anii 1971 şi 1974 să fie avansat cercetător principal I şi director al institutului.

În 1969 este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, unde a desfăşurat timp de peste două decenii o intensă activitate în cadrul Secţiei de Silvicultură. În 1991 este ales membru al acestui înalt for academic.

A adus şi în producţie o contribuţie im-portantă, prin crearea unor plantaţii în raza Ocoalelor silvice Ilişeşti şi Broşteni, prin introducerea procedeelor actuale de ampla-sare şi punere în valoare a masei lemnoase, prin elaborarea şi perfecţionarea instrucţiunilor şi a sistemului de amenajare a pădurilor, prin elaborarea actelor legislative cu caracter forestier, la fundamentarea taxelor forestiere şi a normelor tehnice de lucru ce se practică în silvicultura română. Datorită profesionalismului de care a dat dovadă, timp de 15 ani (1976-1990) a ocupat funcţia de inspector general şi director tehnic în Ministerul Silviculturii.

După 1990, profesorul Ioan Milescu vine la Suceava, dedicându-şi întreaga activitate Facultăţii de Silvicultură unde, potrivit gândirii sale, în Cetatea de Scaun a lui Ştefan cel Mare şi într-o regiune în care mai mult de jumătate din întinderea judeţului este ocupată de pădure, trebuie să se contureze un puternic centru de învăţământ silvic superior. Într-un corp profesoral în care s-au regăsit mari nume ale silviculturii româneşti, ca prof. dr. ing Ioan Milescu, prof. dr. docent V. Giurgiu, prof. dr. ing. D. Parascan, prof. dr. ing. V. Stănescu, prof. dr. ing. N. Boş, prof. dr. ing. R. Bereziuc, prof. dr. ing. I. Popescu, conf. dr. ing. C. Roşu, s-a dat dovadă de un excepţional profesionalism şi de o mare bogăţie sufletească, contribuind, în echipă, la formarea în spirit etic, academic şi silvicultural a promoţiilor de silvicultori suceveni, cinci dintre ele demonstrând deja în practică temeinicia cunoştinţelor inoculate de magiştrii lor.

În jumătate de secol de carieră silvică, ideile sale, cercetările şi munca sa au fost fidel oglindite în peste 180 de lucrări şi articole ştiinţifice publicate, din care 19 sunt lucrări de mare amploare şi complexitate, care aduc la suprafaţă subiecte vitale pentru mai buna gestionare a pădurilor României.

Monografia „Fagul”, ca lucrare de referinţă pentru literatura silvică de specialitate, realizare remarcabilă a unei echipe apreciate de forestieri români – A. Alexe, H. Nicovescu, P. Suciu – în frunte cu profesorul Ioan Milescu, a fost distinsă cu premiul „Traian Săvulescu” al Academiei Române.

Profesionalismul său, coroborat cu participarea la numeroase congrese forestiere mondiale (Madrid, Buenos Aires, Djakarta, Ciudad de Mexico, Antalya) au dus la includerea sa în Comitetul Executiv al IUFRO, ca membru regional pentru Europa de Est după Congresele de la München şi Gainesville, la numirea sa ca vicepreşedinte al sesiunii plenare a lucrărilor Congresului Forestier Mondial de la Madrid şi ca preşedinte al grupei permanente de lucru C.A.E.R. pentru silvicultură. Acest fapt a contribuit în mod pozitiv la cunoaşterea silviculturii naţionale în lume, astfel explicându-se implicarea în anii din urmă a Facultăţii de Silvicultură din Suceava în numeroase manifestări, colaborări şi schimburi de studenţi şi cadre didactice cu institute similare din lume: Nancy, Freiburg, Upsala, Joensuu, Sopron, Corvallis.

În calitate de decan şi dascăl a sute de viitori slujbaşi ai pădurii, a promovat cu stăruinţă principiile eticii profesiunii noastre, imprimând, în virtutea acestei nobile meserii, o ţinută sobră, academică, de fair-play şi un spirit constructiv, de colaborare, între specialiştii din instituţiile silvice de cerce-tare, învăţământ, proiectare şi producţie.

Prin personalitatea, competenţa şi verticalitatea profesională, prin acurateţea şi eleganţa cu care şi-a exprimat întotdeauna înfăptuirile şi dezideratele, profesorul doctor inginer Ioan Milescu constituie o pildă demnă de urmat pentru generaţiile ce-i urmează, generaţii ce-şi pun existenţa sub semnul chemării lăuntrice pentru pădure.