Prolegomenă pentru o silvicultură a Bucovinei

De ce o silvicultură a Bucovinei şi nu o silvicultură obişnuită, comună pentru tot spaţiul românesc? Dar dacă ne gândim la tendinţa tot mai accentuată din ultimul timp de a “regionaliza” modul de gospodărire a pădurilor, credem că ar trebui să admitem că Bucovina trebuie şi merită să aibă o silvicultură cu accente proprii. Dar mai este ceva, de care vrem să ne ocupăm în cele ce urmează.

Bucovina nu este pentru români un spaţiu oarecare. Ea este cunoscută şi s-a impus în istorie ca fiind “ţara fagilor”. S-a spus că această denumire provine din slavă. Incorect. Aria de răspândire a cuvântului “buc”, la fel ca şi semantica acestuia, sunt mai largi şi provin din sanscrită. Ea cuprinde întreg spaţiul european, ba chiar şi cel nord-american, cunoscute fiind derivatele sale din germanicul “Buche”: beech (în limbile anglo-saxone), bag, bok sau fog (în limbile nord-europene) şi b u k (în limbile slave, probabil nord tracice şi română). Să mai amintim că în germană b u k mai are şi semnificaţia de carte (das Buch), în afară de cea de arbore.

În mod firesc ne punem întrebarea: mai este Bucovina o ţară a fagilor? Răspunsul este negativ, având în vedere faptul că centrul de greutate al făgetelor din Bucovina era între fluviile Siret, Prut şi Nistru, zonă care după cum se ştie, astăzi nu mai este la noi. De altfel, şi denumirea de Bucovina, greu acceptată de statul moldovean, de aici îşi trage originea – “Bucovinele mari” şi “Bucovinele mici” de la est şi sud de Cernăuţi.

Două sunt caracteristicile care se mai adaugă la aceea de ţară a fagilor: frumuseţea peisagistică şi spiritualitatea, exprimată în arte (populare şi culte), obiceiuri, tradiţii, precum şi un anumit mod de comportare al ţăranului bucovinean. Despre frumosul şi frumuseţea Bucovinei nu avem prea multe de adăugat. Ea este unanim recunoscută şi constă în impresia de bine şi pace edenică, ce emană din pădurile şi cerul bucovinean, de o transparenţă şi o albăstrime nemaiîntâlnite în altă parte. Este spaţiul în care frumosul se contopeşte cu binele, la fel ca în filosofia platoniană, având ca rezultantă armonia, pacea şi fuga spre transcendent.

Cea de a treia componentă, spiritualitatea, poate fi văzută nu numai în arta construirii bisericilor şi mănăstirilor, sau în costume, locuinţe şi folclor, ci şi în sufletul oamenilor, ale căror trăsături pozitive aparte au făcut să se vorbească de un “homo bucovinensis” diferit de alţi locuitori din zonele limitrofe.

Credem că un asemenea spaţiu, o asemenea ţară merită o silvicultură pe măsură. Nu că aceasta nu ar exista, ci pentru că în ulti-mul timp, după decenii de închistare comunistă, se simte nevoia unei revigorări în sensul celor expuse anterior. Mai importante ni se par însă următoarele orientări…

De vreme ce Bucovina a fost o ţară a fagilor, datoria noastră este ca, în continuare, măcar parţial, să facem ca ea să devină ce a fost, adică o zonă cu mult mai mult fag decât în prezent. Promovarea fagului în proporţie mai mare are şi o raţiune ecologică, în afară de cea sentimentală. Să nu uităm că îndelungata politică austriacă de înrăşinare, continuată din păcate şi de silvicultura românească, a defavorizat fagul, adesea acestuia rezervându-i-se rolul de specie secundară. Ar fi greşită concluzia cum că milităm pentru reprimarea coniferelor; suntem pentru principiul devenit clasic în silvicultură: “specia potrivită, la locul potrivit”. Respectând acest vechi principiu, de evidentă coloratură ecologică, vom da şanse egale tuturor speciilor forestiere şi vom contribui la restaurarea pădurilor noastre de fag, atât de renumite odinioară
Pădurile Bucovinei trebuie să fie frumoase, la fel ca ţara care le adăposteşte. Dar aceasta înseamnă a aplica principiul estetic în mod conştient în toate fazele de gospo-dărire a pădurilor, de la amenajarea şi până la reciclarea acestora, trecând prin degajări, curăţiri, rărituri şi alte asemenea lucrări. Concepţia privind îngrijirea pădurilor trebuie lărgită cu o nouă dimensiune, aceea estetică.
Silvicultura bucovineană trebuie să exceleze printr-un plus de grijă ecologică. Numai astfel se vor evita numeroasele şi tot mai intensele catastrofe care se produc şi ameninţă existenţa pădurii, în principal frecventele doborâturi de vânt şi, astfel, se va ajunge la stabilitatea atât de necesară unei silviculturi pe termen lung. De aici rezultă mai multe cerinţe de ordin silvicultural şi organizatoric. Astfel, este necesară o mai atentă dirijare a compoziţiei specifice a arboretelor, precum şi promovarea pe scară largă a amestecului de specii, în acord cu exigenţele lor ecologice, mai ales în zonele montane medii şi superioare, unde în pre-zent predomină molidul.

De asemenea, este necesară realizarea unui echilibru optim între toate componentele ecosistemului, potrivit piramidei trofice: producători primari, producători secundari, consumatori de diferite ordine, descompunători. Trebuie evitată dezvoltarea exagerată a efectivelor de vânat, iar fauna ornitologică trebuie favorizată, lăsând în picioare un anumit număr de arbori scorburoşi, pentru cuibărit. Este necesară de asemenea multiplicarea coloniilor de furnici, aplicarea unor tehnologii de reciclare, care să asigure obţinerea unor structuri complexe, ondulate, de maximă eficienţă în lupta cu factorii de mediu defavorabili. Asemenea structuri sunt foarte indicate şi sub aspect estetic.

Este necesară generalizarea metodelor de combatere integrată a dăunătorilor fito- fagi, în toate pădurile Bucovinei şi extinderea reţelei de drumuri forestiere în pădurile deficitare din acest punct de vedere, până la nivelul cerut de o silvicultură raţională, pe baze ecologice.

Pentru o mai bună organizare şi conducere a lucrărilor silvice, credem utilă revenirea la unităţi teritoriale, respectiv ocoale silvice de suprafaţă mai mică, de 5.000-6.000 ha. Asemenea ocoale au mai existat şi au dat bune rezultate, iar în silvicultura central şi vest-europeană sunt aplicate pe scară largă, fiind singurele admise.

4. Nu putem încheia fără a face apel la spiritul de silvicultor bucovinean, cu care s-au mândrit generaţii şi generaţii de silvicultori. În prezent, acesta nu a murit ci numai trece printr-o eclipsare morală şi socială cauzată de actuala recesiune politico-economică.

Este de datoria noastră să-l reînviem!

Summary: Prolegomena for a Bucovina`s forestry

Bucovina is a Romanian region which has a long forestry tradition, also with influences from the German and Austrian silviculture. In this area were some reference points for the Romanian silvi- culture: the first published Romanian Forestry Law, and the Romanian Orthodox Religion Found from Bucovina – which managed around 200,000 ha of forest – the biggest compact forested area from the Austrian Monarchy managed, at that time, in a proper way. The paper proposes some tasks for the future ecological sustainable management of the forests from this area: reintroduction of the beech, according with the site natural fundamental typolo- gy (having as argument also the name of the region, which could be translated also as the Beech Country), forest management with a more devel- oped aesthetical and social component, and also taking into account the present approaches regarding the ecological silviculture.

Keywords: Bucovina, sustainable forest management, beech

Autorul: Dr. ing. Constantin Bândiu a activat în cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice. Poate fi contactat prin intermediul redacției

1012 vizualizări în total 1 vizualizări astăzi