VRŠKA, T., HORT, L., ADAM, D., ODEHNALOVÁ, P., HORAL, D., 2002. Dynamika vývoje pralesovitých rezervací v Ceske Republice (I) / Ceskomoravská vrchovina – Polom, Žákova hora – Developmental dynamics of virgin forest reserves in the Czech Republic (I)/ Cesko-moravská vrchovina Upland – Polom, Žákova Mt. (Dinamica dezvoltării pădurilor virgine din Republica Cehă (I) / Rezervaţia Polom, Munţii Žákova, zona Ceskomoravská vrchovina). Academia Praha / Prague, 213 p., 67 fig., 65 tab., 54 ref. bibl.

În concordanţă cu interesul tot mai crescut pentru cercetarea şi cunoaşterea pădurilor naturale, în Republica Cehă a apărut lucrarea “Dinamica dezvoltării pădurilor virgine din Republica Cehă (I) / Rezervaţia Polom, Munţii Žákova, zona Ceskomoravská vrchovina” care se pare că este doar primul volum dintr-o serie dedicată pădurilor naturale din Cehia. Ideea de a publica lucrarea în ediţie bilingvă, în limbile cehă şi engleză, constituie o alegere bună, în sensul de a fi disponibilă unui cât mai mare număr de cititori, din acest punct de vedere putând constitui un model şi pentru lucrări de profil de la noi.

Lucrarea este structurată pe cinci capitole: introducere, metodologie, rezervaţia naturală Polom, rezervaţia naturală naţională Munţii Žákova hora şi concluzii.

În cuvântul înainte referitor la seria inaugurată de această carte se arată că “obiectivul autorilor este o prelucrare treptată a tuturor datelor colectate (este vorba de cele din anii ‘70, ale ing. Pruša, n.r.) şi publicarea rezultatelor pentru zone cu condiţii staţionale şi de creştere similare”.

Capitolul de metodologie începe cu o scurtă trecere în revistă a terminologiei utilizate, după care sunt prezentate modul de culegere a datelor – caracteristici inventariate, tipologie, structura spaţială a arboretelor – de prelucrare şi interpretare a acestora – utilizarea instrumentelor GIS, prelucrarea datelor pedologice, a releveelor fitocenologice, interpretarea structurii arboretului şi a texturii acestuia.

Capitolele trei şi patru fac prezentarea celor două rezervaţii naturale după acelaşi model, respectiv: localizare, istoric, condiţii naturale, dezvoltarea solurilor şi a stratului ierbos în raport cu tipurile de pădure, dezvoltarea populaţiilor de arbori şi a regenerării naturale, structura şi textura arboretelor, concluzii şi propuneri de management. Zonele cercetate includ întreaga rezervaţie Polom (19,34 ha) şi o parte din rezervaţia naturală naţională Munţii Žákova hora (17,46 ha), pentru care au fost făcute măsurători în anii 1973, respectiv 1974. O nouă inventariere, beneficiind de datele culese anterior – poziţiile arborilor în plan orizontal marcate pe o hartă la scara 1:1000, pentru arborii cu d1,>10 cm – a fost făcută în anul 1995, de data aceasta la o scară 1:500. În baza acestor date sunt prezentate hărţi GIS privind tipologia, regenerarea naturală (în 1973 şi 1995 pentru Polom, respectiv din 1974, 1987 şi 1995 pentru cealaltă zonă) şi textura arboretului, în raport cu stadiile de dezvoltare.

În finalul lucrării, capitolul de concluzii se doreşte o abordare retrospectivă a cărţii, probleme tratate în celelalte părţi fiind utilizate ca suport în încercarea de a răspunde unor întrebări precum: dinamica şi suprafaţa minimă a pădurilor naturale – metode de cartare a fazelor de dezvoltare şi mărimea minimă a suprafeţelor de probă – şi managementul ariilor protejate.

Beneficiind de suportul unor cercetări anterioare, lucrarea face o prezentare complexă a două rezervaţii naturale din Republica Cehă, fiind utilă, sub raportul metodologiilor, al modului de abordare a unor aspecte specifice acestui tip de cercetări, celor care sunt interesaţi de domeniul studierii pădurilor naturale.

KARJALAINEN, L., KUULUVAINEN, T., 2002. Amount and diversity of coarse woody debris within a boreal forest landscape dominated by Pinus sylvestris in Vienansalo wilderness, eastern Fenno-scandia (Volumul şi diversitatea lemnului mort la nivelul unui landşaft forestier dominat de Pinus sylvestris în Vienansalo, Karelia, Rusia). Silva Fennica 36(1): 147-167, 13 fig., 7 tab., 57 ref. bibl.

Articolul prezintă rezultate ale unor cercetări făcute în regiunea Karelia din Rusia, în zona Vienansalo, în păduri boreale de Pinus sylvestris L., cu privire la volumul, varibilitatea, calitatea şi distribuţia spaţială a lemnului mort. Datele au fost colectate din 27 suprafeţe de probă (20 m x 100 m), în timp ce cele referitoare la lemnul mort de mari dimensiuni au fost colectat e prin intermediul a patru transecte (40 m lăţime şi până la 1000 m lungime). Volumul mediu al lemnului mort (combinat, pe picior şi la sol), a fost de 69.5 m3ha-1, variind între 22.2 m3ha-1 şi 158.7 m³ha^-1 pe suprafaţă experimentală. În medie, 26.9 m³ha^-1 (39 %) din acest volum a fost reprezentat de arbori pe picior şi 42.7 m³ha^-1 (61 %) lemn mort la sol.

Lemnul mort prezintă un interval de variaţie mare în raport cu specia de arbori, mărime, stadiul de descompunere, tipul de arbore mort şi caracteristicile structurale, creând o ridicată diversitate a habitatelor de lemn mort pentru organisme saproxilice. Lemnul mort de mari dimensiuni a fost aproape tot timpul prezent la nivelul landşaftului, iar la acest nivel distribuţia spaţială a fost aproape de cea întâmplătoare, cu toate că un slab model de autocorelaţie a fost găsit pentru distanţe mai mici de 50 m.

La o scară spaţială mai mică, lemnul mort arată o variaţie largă până la o mărime a suprafeţei de probă de cca. 0,1 ha, dincolo de care aceasta se stabilizează. Variabilele suprafeţelor de probă legate de perturbările produse de incendii nu au fost în relaţie directă cu volumul lemnului mort. Acesta, împreună cu distribuţia spaţială a lemnului mort sugerează faptul că dinamica lemnuluimort, la nivelul landşaftului analizat, nu a fost determinată de către incendii ci, mai mult sau mai puţin întâmplător, mortalităţii arborilor datorită cauzelor autogenice ale morţii.

Cercetările referitoare la lemnul mort – un important indicator al biodiversităţii sunt, şi prin acesta, de actualitate, înregistrându- se un interes crescut în studierea acestui atribut structural al ecosistemelor forestiere naturale, lucrarea constituind un reper bibliografic util tuturor celor interesaţi de acest domeniu.

VELLAK, K., PAAL, J., LIIRA, J. 2003. Diversity and distribution pattern of Bryophytes and vascular plants in a boreal spruce forest (Diversitatea şi distribuţia briofitelor şi a plantelor vasculare într-o pădure boreală de molid). Silva Fe-nnica 37(1): 3-13, 3 fig., 5 tab., 70 ref. bibl.

Pentru pădurile boreale briofitele reprezintă o componentă structurală importantă, atât a vegetaţiei de la nivelul solului, cât şi al întregii comunităţi, fiind totodată unul dintre cele mai remarcabile surse de diversitate în aceste păduri, sărace altfel, în specii.

Studiile s-au desfăşurat în partea de sud-est a Estoniei, într-o pădure de molid cu o pătură erbacee de tip Oxalis- Vaccinium myrtillus, cu o structură simplă şi un strat abundent la nivelul solului. Dintre caracteristicile zonei studiate se menţionează: arborii dominanţi de Picea abies au o vârstă de cca. 100 de ani, compoziţia, completată de exemplare de Pinus sylvestris, fiind 9Mo1Pis; diametrul la 1,30 m al arborilor din arboretele studiate a fost peste 24 cm, gradul de acoperire a coronamentului de cca. 70 %, regenerarea naturală doar de molid, iar în subarboret exemplare de Sorbus aucuparia, Frangula alnus şi Salix cinerea. Datele au fost colectate prin instalarea unei reţele de 500 de suprafeţe de probă de 20 x 20 cm, în care s-au estimat gradul de acoperiere cu plante vasculare şi briofite şi apoi pe fiecare specie, în procente, de la 1 la 100.

Prin intermediul unor corelaţii şi al abordării unui model liniar general, au fost analizate relaţiile dintre briofite şi straturile superioare de vegetaţie, la fel ca şi răspunsul straturilor de vegetaţie la unii factori de mediu. Dintre factorii studiaţi, cea mai puternică influenţă asupra diversităţii şi a distribuţiei spaţiale la nivelul solului şi al straturilor de specii din teren a fost găsită pentru distanţa faţă de cel mai apropiat arbore. Speciile din diferite straturi reacţionează diferit la vecinătatea faţă de un arbore. Abundenţa de specii de briofite este ridicată mai departe de arbori, în timp ce multe specii de plante vasculare preferă să crească în vecinătatea trunchiurilor de arbori. Studiul aduce rezultate interesante referitoare la briofitele din pădurile de molid, încadrându-se, ca şi studiul lemnului mort, în aceeaşi direcţie a încercărilor de caracterizare pădurii sub raportul diversităţii.

Marius Teodosiu