BARBU, ION, BARBU, CĂTĂLINA, 2005: Silver fir (Abies alba Mill.) in Romania. Editura Tehnică Silvică, Sta- ţiunea Experimentală de Cultura Moli- dului, 220 p.

După cum se arată încă din prefaţă, scopul principal al cărţii a fost acela de a introduce participanţii la simpozionul bradului organizat în România în anul 2005 de către grupul de lucru IUFRO “Ecologia şi silvicultura bradului”, în complexitatea păduri-lor de brad din România. Lucrarea s-a constituit în instrumentul de bază pentru cunoaşterea ecosistemelor forestiere ce au bradul în compoziţie din Carpaţii româneşti. Tot din prefaţă cititorul este avizat că: “această carte reprezintă o invitaţie adresată studenţilor, cercetătorilor şi iubitorilor de natură de a descoperi Carpaţii şi renumitele rezervaţii de păduri seculare în care arbori cu înălţimi mai mari de 50 de metri, 1-2 metri în diametru şi 40 m³ în volum, sunt frecvenţi.”

Structura lucrării cuprinde opt capitole, şi urmăreşte a informa cititorul specialist despre universul pădurilor de brad din România. Într-un prim capitol, sunt creionate principalele coordonate ecologice şi economico-sociale ale cadrului silvestru românesc cu evidenţierea unor particularităţi referitoare la: biodiversitate, relaţia dintre dezvoltarea economică şi pădure, factorii ce induc instabilitatea în pădure, concepţii şi tradiţii în silvicultura românească, starea actuală a pădurii româneşti.

După o scurtă trecere în revistă a poziţiei bradului în diferite regiuni europene, al treilea capitol referitor la pădurile de brad din România prezintă o dezvoltare pe cinci subcapitole a următoarelor aspecte: particularităţi ecologice ale bradului; zonarea ecologică a pădurilor de brad cu caracterizarea principalelor regiuni ecologice; distribuţia pădurilor de brad în raport cu complexul condiţiilor ecologice; încadrarea tipologică pădurilor de brad; conservarea biodiversităţii în ecosistemele forestiere cu brad. În acest capitol o notă distinctă prin originalitate şi prin volumul de informaţie transmis, o dau prezentările celor nouă transecte prin diferite zone areal- istice carpatine, care cuprind secţiuni geomorfologice, date referitoare la sol, climă şi vegetaţie precum şi la frecvenţa pădurilor de brad în raport cu clasa de producţie. Aceste informaţii sunt prezentate sintetic, pe câte o singură pagină, (62-69) sub formă de schiţe, grafice, hărţi şi fotografii, fapt care pune la dispoziţia cititorului un mare volum de informaţie concentrată într-un spaţiu tipografic foarte redus. Alte elemente ilustrative pentru concepţia autorilor privind prezentarea sintetică informaţiei, sunt constituite de schemele logice pentru determinarea tipurilor de pădure (pag. 72-75), precum şi de modifi- carea graficelor din tabelele de producţie pentru brad cu încadrarea productologică tipurilor de pădure.

În lucrare, cea mai mare extensie o are al patrulea capitol, care prezintă ecosistemele naturale cu brad. În concepţia şcolii româneşti de tipologie a ecosistemelor forestiere (Doniţă et al. 1990) sunt descrise 20 de tipuri de ecosisteme cu brad pur sau în amestec. Aceste prezentări sunt completate de contribuţii originale ale autorilor, precum ecogramele, diagramele climatice, hărţile, profilele verticale şi fotografiile, care contribuie la o imagine completă şi diferenţiată a ecosistemelor. Capitolul al cincilea, referitor la producţia şi productivitatea arboretelor de brad, prezintă principalele reali-zări româneşti referitoare la tabelele de producţie pentru specia brad, precum şi la cercetările privind structura şi dinamica biomasei lemnoase.

Următorul capitol are drept obiectiv prezentarea condiţiilor regenerării naturale ecosistemele forestiere cu brad. Este descris indicele complex VID şi posibilităţile de utilizare la determinarea potenţialului de regenerare, mai ales în regiuni în care structura compoziţională pădurilor a fost modificată antropic. De asemenea au fost trecute în revistă unele rezultate ale cercetărilor privind regenerarea naturală în arborete afectate de factori perturbatori în Carpaţii Orientali, în care bradul, ca specie de restaurare ecologică, joacă un rol de primă importanţă. Un extins studiu de caz, privind evoluţia ecosistemelor de brad din Bucovina ultimelor două secole se prezintă în cuprinsul capitolului şapte. Rezultatele cercetărilor de ecologie şi de istoriografie forestieră fac referire la condiţiile ecologice ale regiunii, la amploarea transformărilor structurale a pădurilor primare, la diminuarea suprafeţei ocupate de către brad precum şi la fenomenele de declin ale acestei specii.

Ultimul capitol, intitulat “Recomandări pentru gestionarea durabilă a pădurilor de brad” grupează 10 obiective pentru realizarea cărora sunt formulate măsuri specifice. Aceste obiective se referă la: promovarea îmbunătăţirea vegetaţiei structurii tehnici silviculturale naturale; pădurilor; gestionare cinegetică adaptată ecosistemului, adaptate ecosistemului; utilizarea speciilor şi provenienţelor locale; protecţia integrată a plantelor; asigurarea producţiei şi a utilizării produselor forestiere; îmbunătăţirea calităţii pădurilor prin tehnici de monitorizare; promovarea silviculturii intensive pentru prevenirea degradării arborilor; formarea silvicultorilor şi a proprietarilor de păduri pentru o mai bună gestionare a acestora:

O listă bibliografică cu peste 120 de titluri se regăsesşte la finalul cărţii. Aceasta cuprinde contribuţiile româneşti la literatura ştiinţifică a bradului, o sinteză foarte utilă menită a înfăţişa cititorului evoluţia şi bogăţia preocupărilor din ţara noastră, privind cercetarea şi silvicultura acestei specii.

Redactată în limba engleză, având o extrem de variată şi de bogată iconografie (174 figuri) şi lansată la simpozionul bradului de la Poiana Braşov din 5-9 septembrie 2005, cartea a fost obiectul aprecierii tuturor participanţilor, fiind foarte bine primită. Întrucât la noi există încă o gamă restrânsă de cărţi silvice redactată în limbi de mare circulaţie, lucrarea în discuţie completează.

MELTZLER, B., ThUMh, h., SChAM, J., 2005. Tratarea cioatelor de molid în rărituri reduce riscul infecţiei cu putregai. A.F.Z. 60(2): 52-55.

În articol se analizează o nouă metodă de prevenire a putregaiului de rădăcină produs de cunoscuta ciupercă Fomes annosus. Aceasta colonizează cioatele proaspete rămase în urma tăierii arborilor. Viteza de propagare în trunchiul arborilor este de circa 50 cm/an şi este influenţată de următorii factori: rărituri în arborete tinere (în care nu există suficienţi spori din ciupercile antagonice) făcute toamna, când corpii fructiferi elimină sporii; soluri bogate, cu pH ridicat; plantaţiile la scheme dese şi arboretele prea dese (favorizează concreşterea rădăcinilor şi transmiterea ciupercii la arbori aparent sănătoşi – fără răni.

Colonizarea rănilor şi a cioatelor cu sporii ciupercii se face cu primele 3-4 săptămâni după tăiere. Riscul minim al infecţiilor se realizează în cazul aplicării răriturilor în timpul iernii şi în verile uscate şi calde.

Pentru reducerea riscului de infecţie se recomandă următoarele: plantarea la scheme rare; plantarea molidului cu amestec cu alte specii; rărituri în timpul iernii pe zăpadă şi ger; tratarea cioatelor proaspete. În Germania pierderile economice provocate de Fomes annosus sunt estimate la circa 50 milioane euro/an. În arboretele infectate mijlociu-puternic cu putregai pierderile la exploatabilitate sunt de 10.000-13.000 euro/ha.

Diferenţa de preţ între lemnul de molid calitatea D şi B este în medie de 30-32 euro/m3. La un ocol din Germania (Gammertingen) la care posibilitatea este de 25.000 m3 m3/an se recoltează în medie 3500 arbori cu putregai (calitatea D). Pagubele sunt estimate la cca. 112.000 euro/an.

Pagubele produse de alte specii de ciuperci (Armilaria sp.) producătoare de putregai, au o pondere mult mai redusă.

Experimentele de până acum au evidenţiat efectele pozitive ale nitritului de sodiu NaNO2. Deşi aplicarea manuală este destul de costisitoare, frecvenţa infestă-rilor s-a redus cu cca. 70 % în arboretele tratate comparativ cu cele netratate. Datorită toxicităţii sale utilizarea nitritului de sodiu tinde să fie limitată în Europa. În Scvandinavia se tratează circa 116.000 ha/an în păduri de molid şi circa 93.000 ha alte specii; 56% din aceste suprafeţe sunt tratate cu spori ai ciupercii antagoniste Phlebiopsis gigantea, 42 % sunt tratate cu nitrit de sodiu şi 2 % cu o soluţie cu bor (DOT).

Ciuperca Phlebiopsis gigantea este cunoscută de multă vreme ca antagonistă pentru Fomes annosus, iar pentru tratare s-a realizat în Europa (Elveţia) (firma Verdera) produsul ROTSTOP. Frecvenţa cioatelor infestate a scăzut cu 81,4 % la 12 luni de la tratare. Produsul ROTSTOP conţine spori de ciupercă şi se aplică după ce se dizolvă în apă (25 g/25 l apă). Pentru controlul aplicării pe cioate soluţia se colorează cu un colorant alimentar care dă o culoare violet cioatelor tratate. Costul tratamentului aplicat de către un dispozitiv montat pe procesor, la care s-au folosit 600 g de produs comercial pentru tratarea cioatelor rezultate a fost de 26 euro/ha recoltat adică aproximativ 20.000 lei/m3 recoltat.

Costul/ha al tratamentului se stabileşte în funcţie de numărul de cioate şi de diametrul mediu. Reducerea de la 20 % la 10 % a volumului lemnului cu putregai la o răritură de 50 m3 /ha ridică costurile la 160 euro/ha (6,4 mil. lei/ha). Produsul se poate aplica şi manual.

SChMIdT, M., Kolb, M., SChELER, B., PAAR, U., EIChhORN, J., 2005. Seceta din anul 2003 – efecte asupra ecosistemelor forestiere din hessen (Germania). AFZ der Wald 60(1): 22-24.

Pentru ţările din Europa Centrală, anul 2003 a fost unul dintre cei mai secetoşi ani din ultimul secol. Efectul combinat al deficitului de precipitaţii cu valul de căldură excesivă care a durat tot sezonul de vegetaţie a determinat pagube importante în ecosistemele forestiere.

Analiza tendinţelor de evoluţie a precipitaţiilor şi temperaturilor în ultimele trei decenii evidenţiază pentru zona centrală a Germaniei o creştere a temperaturii şi o scădere a precipitaţiilor. Astfel precipitaţiile înregistrate în perioada mai-august a anului au scăzut cu cca. 50 mm^-100mm iar temperaturile în sezonul de vegetaţie au crescut cu 1-1,2⁰ C faţă de media multianuală a perioadei (mai-august).

Vara anului 2003 a fost cu 3⁰ C mai caldă decât media multianuală, iar precipitaţiile în perioada mai-august au totalizat numai 170 mm, reprezentând doar 60 % din media perioadei. Este evident că acest deficit de precipitaţii, cuplat cu o evapotranspiraţie crescută, datorită temperaturilor ridicate au determinat deficite importante de umiditate în solurile forestiere, în special pe versanţii însoriţi şi cu soluri superficiale. Evaluarea stării hidrice a ecosistemelor prin intermedi- ul indicelui de umiditate climatică – calculat ca raport între precipitaţiile şi temperaturile înregistrate în sezonul de vegetaţie – pe perioada 1949-2004 la staţia meteorologică Frankfurt arată că media are valoarea de 11,6 (mijlociu subcontinental) iar anul 2003 doar 5,4, fiind comparabil doar cu cel înregistrat în 1964 şi 1976.

DEGENAARDT, A., 2005. Monitoringul vătămărilor produse de vânat în regenerările din Brandenburg. AFZ der Wald 60(1): 39-41.

Ciupirea vârfurilor şi lujerilor laterali de către vânat reprezintă vătămări frecvente cu impacte negative asupra succesului silviculturii. Estimarea frecvenţei şi intensităţii vătămărilor trebuie făcută metodic cu scopul de a evidenţia dinamica spaţio-temporală a vătămărilor şi a fundamenta soluţiile de management cinegetic.

O grupă de lucru interdisciplinară, reunind reprezentanţi din Ministerul Administraţiei teritoriului, Ministerului Mediului şi Protecţia consumatorului, cercetători ştiinţifici şi practicieni din administraţia silvică a landului Brandenburg au dezvoltat o metodă ştiinţifică de evaluare a vătămărilor produse de vânat în regenerări.

Metoda propusă face parte din grupa metodelor de inventariere statistică. În funcţie de precizia dorită se stabileşte mărimea eşantionului (nr. puieţi) şi numărul sondajelor.

Pe baza calculului erorilor de estimare a procentului de puieţi vătămaţi şi a numărului de puieţi regeneraţi la hectar s-a stabilit mărimea eşantionului. Astfel, se consideră că o eroare de estimare a procentului puieţilor vătămaţi de 8 % şi de 16 % pentru N/ha este mulţumitor. Aceasta presupune inventarierea unui număr de 150 puieţi/ha. În funcţie de distribuţia în teren a puieţilor regeneraţi se recomandă folosirea a două tipuri de sondaje: inventarieri în benzi, în regenerări uniforme şi artificiale şi inventarieri în cercuri în regenerări neuniforme.

În sondajele liniare se analizează câte 15 puieţi în fiecare sondaj se măsoară distanţa de la puietul 1 la puietul 15. În sondajele circulare se analizează de asemenea 15 puieţi/sondaj şi se măsoară raza la al 15-lea puiet. Numărul de puieţi/ha se calculează ca raportul 150/A, în care A este suma suprafeţelor de probă. Procentul puieţilor vătămaţi este Nv/150, în care Nv este numărul de puieţi vătămaţi de vânat din totalul puieţilor inventariaţi (150).

Analiza anuală a rezultatelor şi compararea acestora cu valorile din anii anteriori stă la baza fundamentării măsurilor silviculturale şi a cifrelor de recoltă la vânat în landul Brandenburg. Utilizarea unei metode similare sau integrarea în controlul regenerărilor a unor evaluări similare ar oferi o serie de date credibile despre impactul vânatului asupra regenerărilor din ţara noastră. Extinderea evaluărilor şi diferenţierea vătămărilor produse de vânat, exploatare, păşunat etc. ar produce o mai bună obiectivizare a deciziilor în gospodărirea durabilă a pădurilor.

Ion Barbu