Creator de şcoală briologică în România, preocupat de istoria botanicii, de ocrotirea naturii româneşti şi de popularizarea ştiinţelor botanicii, profesor al multor generaţii de studenţi timp de 33 de ani, Traian Ştefureac s-a născut la 18 aprilie 1908 în Câmpulungul Moldovenesc (jud. Suceava). Şcoala primară (1915-1920) şi liceul „Dragoş-Vodă” (1921-1930) le-a urmat în oraşul natal. A studiat apoi Facultatea de Ştiinţe, secţia Ştiinţe Naturale a Universităţii din Cernăuţi (1930-1934), obţinând licenţa cu calificativul „foarte bine”, având ca profesori pe: M. Guşuleac, C. Hurmuzachi, Fr. Netolyzky, E. Botezat, O. Marcu, A. Penecke, P. Ionescu-Bujor, N. Florescu, I. Prelipcean ş.a. A fost absolvent al Seminarului Pedagogic Universitar din Cernăuţi (1934). Pe 11 iunie 1940 şi-a susţinut doctoratul la Universitatea din Cernăuţi, cu teza: „Cercetări sinecologice şi sociologice asupra Briofitelor din Codrul secular Slătioara (Bucovina)”,sub conducerea prof. M. Guşuleac, obţinând menţiunea „foarte bine cu distincţie”, fiind prima lucrare de acest gen din ţară¹. Titlul de doctor docent l-a obţinut la Bucureşti în 1965.

A funcţionat mai întâi ca profesor de şcoală medie (1935-1940) pentru ştiinţele naturii, geografie, fizică-chimice, matematică, merceologie, productologie ş.a. la gimnazii, licee şi la şcoala normală de învăţători din Cernăuţi, lucrând în acelaşi timp voluntar la Institutul Botanic, iar din 1940-1973 în învăţământul universitar, fiind numit preparator (1940) la Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi, apoi la Facultatea de Ştiinţe şi la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti (1940-1973), trecând ierarhic prin toate gradele, până la profesor şef de catedră: preparator (1940), asistent (1941), şef de lucrări (1949), conferenţiar (1950), profesor (1963), profesor şef de catedră (1968), profesor universitar consultant, conducător ştiinţific de doctoranzi în botanică, promovând numeroşi doctori în specialitate (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Bacău ş.a.).

A fost membru în Comitetul de redacţie şi colaborator la „Flora R.S.R.”, membru în comitetul de redacţie al revistei „Studii” şi „Revue” de briologie vegetală a Academiei Române; a activat în comitetul de redacţie al „Analelor Universităţii Bucureşti” – Seria briologie; membru al consiliului profesoral al Facultăţii de Biologie; membru al consiliului ştiinţific al Staţiunii Zoologice de la Sinaia; membru al consiliului Grădinii Botanice din Bucureşti; membru al consiliului ştiinţific al Bibliotecii Centrale a Universităţii din Bucureşti; membru în consiliul redacţional al Editurii Didactice şi Pedagogice a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului.

A elaborat şi predat cursuri de botanică sistematică, botanică generală, geobotanică, iar dintre cele de specializare cursuri de evoluţia şi filogenia plantelor, capitole alese de botanică sistematică, de micologie (macromicete) ş.a. la Facultatea de Biologie, Facultatea de Chimie ş.a., cursuri de înaltă ţinută ştiinţifică. A organizat şi îndrumat, timp de 23 de ani, cercurile ştiinţifice studenţeşti din facultate. În calitate de cercetător ştiinţific şi de şef de sector, a activat 17 ani la Institutul „Traian Săvulescu”al Academiei Române (azi Institutul de Ştiinţe Biologice).

A fost membru al Societăţii Internaţionale de Briologie de la Utrecht (1978), membru al Societăţii de Cartare a Briofitelor din Europa şi colaborator, Liege (1979), recenzor al lucrărilor briologice la „Revue bryologique et lichenologique”Paris (din 1955), colaborator la diferite reviste de specialitate din ţară şi străinătate, participant (cu referate şi comunicări) la variate manifestări ştiinţifice (sesiuni, simpozioane, conferinţe ş.a.), în numeroase centre botanice ale ţării.

A participat la congrese şi simpozioane internaţionale şi călătorii de studii botanice în alte ţări: Mongolia (1967), Cehoslovacia (1968), Ungaria (1970) şi U.R.S.S. (1975).

A iniţiat evocarea, la nivelul Academiei Române, a unor personalităţi în botanică: C. Linné, D. Brândză, P. Enculescu ş. a., a ini-ţiat, de asemenea, organizarea unor expoziţii documentare ale mai multor botanişti români: Tr. Săvulescu, C. T. Popescu, A. Paucă, Al. Buia ş. a., a fost membru în comitetul de organizare a simpozionului „Flora Europaea” în România (1963), a participat la Congresul Internaţional de Istoria Ştiinţei, Bucureşti, 1981.

Pentru activitatea sa ştiinţifică, Traian Ştefureac a fost premiat de către Academia Română cu premiul „Gh. Doja” (1957), Or-dinul „Steaua R.IP.IR.”, cl. IV (1964) şi premiul „Em. C. Teodorescu” (1974).

În privinţa cercetărilor sale ştiinţifice, a importanţei, originalităţii, direcţiilor şi rezultatelor obţinute, Traian Ştefureac a susţinut aprofundarea – cu o tematică şi metodologie adecvată, actuală – intensificarea şi diversificarea studiilor briologice (teoretice, fundamentale şi aplicative) în România, precum şi a variatelor discipline ale biologiei vegetale: sub aspect ecologic, taxonomic (biosistematic), morfologic-anatomic, teratologic, citologic-cariologic, electronomicroscopic (de ultrastructură a sporodermei la briofite), briocenologic, fitocenologic, corologic, fitogeografic, arealologic, palinologic şi fitoistoric. A elaborat lucrări de nomenclatură şi terminologie privind rolul briofitelor în ecosistemele silvestre, turficole ş.a., privind componenţa şi structura stratului muscinal din variatele formaţii de vegetaţie, îndeosebi carpatice, studii de criptogamie (alge, ciuperci, licheni şi muşchi), lucrări apărute în serie (chara-cee, rodofite dulcicole, sfagnacee, splachna-cee ş.a.), cercetări briologice regionale (Bu-covina, Maramureş ş.a.), în diferite masive carpatice (Bucegi, Făgăraş, Parâng, Piatra Craiului, munţii Rodnei, Călimani, Giuma-lău, Pietrosu Rodnei, Valea Lotrului, Depre-siunea Bilborului etc.), studii asupra evolu-ţiei şi filogeniei plantelor (talofite şi cormofite), cercetări asupra relictelor (briofite, cormofite) şi endemite (cormofite), briofite de făgete, molidişuri, tinoave etc., studii asupra caracterului general al florei din Dobrogea, Maramureş şi Bucovina, de brio-geografie a Carpaţilor româneşti, lucrări de cartare a florei Carpaţilor, problema tundrei în Carpaţii României, cariologia la unele briofite (Polytrichum, Oligotrichum)şi cormofite (Cochlearia pyrenaica şi Cochlearia pirenaica var. borzeana), consideraţii asupra unor concepţii şi metode în briocenologie, de încadrare ecologică a asociaţiilor muscinale în brioceno-taxonomie, elemente pontosarmatice, boreal nordice ş.a. în flora ţării, cercetări speciale asupra unor specii relicte de muşchi: Sphagnum wulfianum, Helodium lanatum, Aulacomnium turgidum, Buxbaumia aphylla, Bucegia romanica, Moerckia flotoviana ş.a. şi cormofite (specii de Carex, Salix, Cochlearia cu variabilitatea sa în nordul ţării,Kobresia simpliciuscula, Trientalis europaea etc.), studii de biologie la briofite: polimorfism (Drepanocladus), variabilitate (Pohlia, Philonotis), poliploidie (Polytrichum norvegicum), aspecte de fiziologie privind germinarea seminţelor la plante segetale şi ruderale, concepţia speciei la alge şi briofite, botanica sistematică privită în actualitate, dezvoltarea ei şi rolul pe care îl are în învăţământ şi cercetare, studii asupra ecosistemelor silvestre şi turficole, cunoaşterea ecofondului şi genofondului lor, rolul ecologic al briofitelor în natură şi practic (turba) în economie (industrie, agricultură, silvicultură, medicină), editarea mai multor monografii.

În acest sens, Traian Ştefureac a publicat, singur sau în colaborare, numeroase lucrări ştiinţifice cu descrierea a noi taxoni (Hepaticae şi Musci) şi cenotaxoni dintre briofite, din vegetaţia României. El a luat iniţiativa elaborării şi editării, sub egida Academiei Române, a lucrării: „Flora Criptogamelor din România”,având calitatea de responsabil principal; a fost iniţiator şi colaborator la cartarea florei Carpaţilor ş.a.

Importanţa acestor lucrări constă în faptul că unele dintre rezultate sunt pentru pri-ma dată abordate în ştiinţa din ţara noastră, ca de exemplu acelea de ecologie şi cenologie la briofite, cercetări electrono-microscopice de ultrastructură a sporo-dermei la briofite, de citologie-cariologie la unele specii cu poliploidie, de evoluţie şi filogenie, studii asupra relictelor ş.a., care toto-dată sunt între primele în bibliografia universală de specialitate.

Studiile sale sunt frecvent citate în lucră-rile botanice din ţară şi străinătate². Din cele aproximativ 300 de studii şi articole, menţionăm: „Cercetări sinecologice şi sociologice asupra Briofitelor din Codrul secular Slătioara (Bucovina)” – Analele Academiei Române, memoriile secţiei ştiinţifice, s. III, t. 16, mem. 27, Bucureşti, 1941 (197 p.); „Păşunile alpine din Munţii Bucegi” (în colaborare cu D. Puşcaru, E. Puşcaru-Sorocean ş.a.) – Academia R. P. R., Institutul de Cercetări Agricole, Tratate, Monografii, nr. 4, 1956 (511 p.); „Studii briologice în unele formaţiuni de vegetaţie din România (sărături, sfagnete, păduri)”, Editura Academiei R. S. R., 1969 (163 p.); „Evoluţia plantelor oglindită în opere recente de botanică filoge-netică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, ed. I, 1970, (172 p.), ed.II, 1973 (218 p.); „Conspecte ale Briofitelor din România: Dobrogea”,Comunicări de botanică, S.S.B., 1970 (în colaborare cu Gh. Mihai, P. Pascal); „Conspecte ale Briofitelor din România: Moldova”, Studii şi comunicări, Muzeul de Ştiinţele Naturii, Bacău, 1973 (în colaborare cu Gh. Mihai, P. Pascal, V. Barabaş); „Conspecte ale Briofitelor din România: Bucovina”, Studii şi comunicări de ocrotirea naturii, Suceva (5), 1981 (în colaborare cu P. Pascal); „Einige Betrachtungen über die Entwicklung und Phylogenie der Grünalgen und ihre Bedeutung innerhalb des allgemeinen Pflanzensystems – Evolution in plants”,Akademia Kiado, Budapesta, 1972; „Noi contribuţii la ecolo-gia şi corologia sfagnaceelor din România”, Studii şi comunicări, Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău, p. 9-10, 1978; „Surface ultra-morphology of the spores of some species of Polytrichaceae” (în colaborare cu Gh. Ploaie, P. Ploaie), „Pollen et spores”, Mus. d’histoire naturelle, 21, 3, 1979; „Cytotaxonomical and chorological investigations of the endemic taxon Hiera-cium pojoritense„, vol. (în colaborare cu A. Tăcină), Revue Roumaine de Biologie 3, Revue Roumaine de Biologie Vegetale, 24, 2, 1979; „Flora şi vegetaţia de la Porţile de Fier”(coordonator) ş.a

Traian Ştefureac a fost preocupat de istoria botanicii româneşti, de analiza operelor botanice a numeroşi botanişti români, ca şi din alte ţări, de evocări şi aniversări, de ocrotirea³ şi conservarea naturii, a rezervaţiilor şi monumentelor naturii, îmbogăţind cunoaşterea ecofondului şi genofondului botanic al acestora, mai ales din Bucovina, Maramureş şi din numeroase masive carpatice. A luat iniţiativa, încă din 1953, a decretării ca monumente ale naturii a unor briofite rare, pe cale de dispariţie.

A fost, de asemenea, preocupat de lucrări de popularizare a ştiinţelor botanice, de folosirea raţională a resurselor naturale, de contribuţii ştiinţifice în muzeistică (herbarii, colecţii, exicate) şi etnografie, de cronici botanice, recenzii şi necroloage.

S-a stins din viaţă la 4 octombrie 1986 la Bucureşti şi a fost înmormântat în Câmpu-lungul Moldovenesc (jud. Suceava).

Creator de şcoală briologică românească, Traian Ştefureac aparţine şcolii botanice româneşti, formate în ţară de M. Guşuleac. Trebuie să subliniez metoda şi concepţia avansată în specialitatea sa, rolul ei rodnic în cercetare şi învăţământ pentru istoria botanicii şi pentru afirmarea ştiinţei româneşti pe plan internaţional.

Omul, ca şi profesorul sau savantul cercetător, era de-o afabilitate fără seamăn, îşi câştiga mulţi prieteni, era o inimă deschisă, îndatoritor şi de-o bunătate fără egal. A fost pentru studenţii şi colaboratorii săi un exemplu de muncă, cinste şi corectitudine, generos în promovarea tineretului studios. Iar mai presus de toate, Traian Ştefureac a fost un om adevărat, în cel mai înalt înţeles al cuvântului, cu inima deschisă şi plină de căldura sfântă a celor aleşi, esenţă a spiritualităţii perene a neamului nostru. I-am admirat deseori proiectele îndrăzneţe, bogăţia sufletească, convingerile democratice, patriotismul şi umanismul.

Note

¹ Publicată în Analele Academiei Române, memoriile secţiei ştiinţifice, s. III, t.16, mem. 27, 1941 (197 p)

² Cele cca. 300 de studii şi articole sunt citate de: F. Demaret, H. Gams, K. Müller, Al.Abramova şi I. I. Abramov, J. J. Barkman, G. C. S. Clarke şi J. C. Duckett, K. G. Hararas, A. Boros şi L. Vajda, J. Mickiewicz ş.a.

³ I. Pânzaru, Ştefureac Traian , în vol. „Ştiinţa în Bucovina. Ghid biobibliografic”, I, Suceava, 1982, p. 147-150; Venera Ionescu, Ioan Cristurean, „Cea de a 75-a aniversare a profesorului dr. docent Traian I. Ştefureac”, în volumul omagial Lucrările Grădinii Botanice din Bucureşti, Bucureşti, 1984, p. 339-345; Graţian Jucan, „Un om de ştiinţă: Traian Ştefureac”, în „Pagini bucovinene”, V., 1986, nr. 12 (60), (dec.), p. 4 şi vol. „Câmpulungul Moldovenesc. Repere spirituale”, Editura Muzeul Bucovinei, Suceava/Câmpulung Moldovenesc, 1991, p. 123-125; Ion Cristureanu, „Profesorul dr. docent Traian I. Ştefureac: 1908-1986”, în Acta Botanica Horti Bucurestiensis. Lucrările Grădinii Botanice din Bucureşti, 1985-1986; „Profesorul dr. doc. Traian Ştefureac”, în Academia R. S. R., Ocrotirea naturii şi mediului înconjurător, Natura, Terra, 1987, nr. 1; Gh. Dihoru, „In memoriam: Profesorul doctor docent Traian I. Ştefureac (18.IV.1908-4. X. 1986), în Studii şi cercetări biologice, seria biologie vegetală, 1987, tom. 39, nr. 1, p. 87-90 şi Revue Roumaine de Biologie. Serie de biologie vegetale, 1987, tom. 32, nr. 1 (Janvier-Juin); Gh. Mihai, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, (serie nouă), Secţiunea II a biologiei, 1986, tom. XXXII (Supliment); E. Plămădeală, „Contribuţia profesorului dr. doc. Traian I. Ştefureac la dezvoltarea briologiei: 1908-1986”, în Universitatea Cluj-Napoca – Grădina Botanică, Contribuţii botanice, Cluj – Napoca, 1987.