Începuturile şi evoluţia ideii unei Uniuni Europene au ceva vechime, între timp, majoritatea naţiunilor găsindu-şi locul şi rostul în sus-numita Comunitate. România, şi încă câteva, mai stau la uşă. După şeful guvernului, în anul 2007 urmează să intre şi România în arenă. Să-i împărtăşim optimismul, de unde şi întrebarea: ce-i de aşteptat în domeniul producţiei şi industriei lemnului? Le cuprindem pe amândouă, deoarece, din punctul de vedere al Uniunii Europene, ambele sectoare sunt împletite, deci privite ca un tot. Cazul Germaniei ni se pare deosebit de instructiv, în continuare spicuind câteva aspecte.

1. Ocoalele silvice, industria lemnului şi asociaţiile forestiere

În epoca interbelică, lumea universitară din România a fost dominată de două somităţi, anume de profesorii Nicolae Iorga şi A.C. Cuza. Este ştiut faptul că ambii foloseau orice ocazie spre a se înţepa reci­proc; spre exemplu, din cele relatate de un martor ocular, odată li s-au încrucişat dru­murile pe treptele Academiei din Bucureşti. “Ce faci domnule Cuza?”, întreabă Iorga cu interes prefăcut. “Ei, ce să fac…După cum vezi, eu urc, dum­neata cobori…”

Cam acestea sunt raporturile evolutive dintre ocoalele silvice şi asociaţiile forestiere germane (a se vedea şi Meridiane Forestiere nr. 4/2001, p. 24): în timp ce rândurile funcţionarilor de la ocoale se răresc, creşte numărul şi importanţa asociaţiilor forestiere. Actualmente sunt înregistrate 4.500 asociaţii, de diferite categorii şi mă-rimi, care includ 500.000 de proprietari de pădure, cam o treime din suprafaţa împădurită a Germaniei fiind gospodărită în modul acesta. După unii, ros­tul numeroaselor reforme în materie de administraţie silvică constă în promovarea iniţiativei private şi în marginalizarea instituţiilor publice.

Recoltarea şi desfacerea lemnului rotund mai este, în majoritatea cazurilor, încă, în mâinile administraţiei silvice de stat. Numai că ocolul silvic clasic a devenit o “quantité négligeable” pentru fabricile de cheresta. În sânul acestora a avut loc, în ultimele decenii, o creştere enormă a capacităţii de prelucrare: de la 3 milioane m în 1960 s-a ajuns la 19 milioane în zilele noastre. Concomitent, din cele 6.000 de fabrici de cherestea iniţiale, au supravieţuit mai puţin de 2.000 iar cele rămase întrevăd în anumite asociaţii forestiere un partener care le-ar putea uşura lupta pentru existenţă.

Din partea acestora se aşteaptă anumite servicii, de exemplu: asigurarea aprovizio­nării cu lemn rotund, promovarea comerţului cu produsele lemnoase, întreţinerea unui contact strâns cu clienţii, iscusinţă în tratativele cu administraţia silvică, cointeresarea altor cercuri, mai ales a celor de importanţă strategică.

După cum era de aşteptat, şi administraţia silvică a diferitelor landuri a reacţionat prompt şi a organizat centre de desfacere a lemnului rotund, mai la îndemâna clienţilor. O măsură care se bucură şi de sprijinul multor întreprinderi de prelucrare a lemnului, unele cu o capaci­tate de cca. 1 milion m anual. În Creuzburg şi Malchow (Thuringia) funcţioneză cele mai moderne instalaţii din Europa, special­izate în prelucrarea lemnului rotund de foioase.

2.Industria lemnului, între euforie şi exasperare

Grija de mâine a fost dezbătută în cadrul unui congres care a avut loc în Wurzburg la finele lunii noiembrie 2003. În centrul deliberărilor au stat următoarele teme: (i) situaţia actuală în funcţie de esenţă (răşinoase, foioase) şi perspectivele de viitor; (ii) consecinţele majorării numărului de membrii ai Comunităţii Europene cu începere din mai 2004; (iii) impactul evoluţiei din Rusia asupra silviculturii şi a industriei lemnului germane; (iv) cooperarea, ca şansă de supravieţuire.

Preşedintele congresului a subliniat că “noua” Uniune Europeană aduce cu sine o extindere a suprafeţei teritoriale cu 30 % şi o majorare a populaţiei cu 75 milioane de locuitori, de unde şi o piaţă europeană cu 500 milioane de consumători.

Motiv de bucurie sau de îngrijorare? Care va fi constelaţia din sectorul industriei lemnului în anul 2020? Un studiu efectuat în anul 2001 la Institutul pentru Economie şi Silvicultură al Universităţii din Hamburg prezintă următoarele date: 2293 întreprinderi erau axate pe răşinoase, 295 pe foioase şi 448 întreprinderi mixte.

După alte prognoze, viitorul aparţine marilor întreprinderi, deci unor tendinţe de monopolizare. În anul 2020 se va putea conta pe următoarea formulă: 10 întreprinderi pentru prelucrarea răşinoaselor, 5 întreprinderi pentru prelu­crarea foioaselor iar în completare, un anumit număr de instalaţii de importanţă locală. Pe scurt, un viitor cu multe semne de întrebare.

3. O iniţiativă guvernamentală: Charta Lemnului

În cadrul unei conferinţe ministeriale de presă, care a avut loc în Bonn pe 3 septembrie 2004, a fost făcut cunoscut un proiect de promovare a lemnului sub denu­mirea de mai sus. Elaboratul prevede mai multe activităţi convergente, menite să ducă la atingerea unui ţel comun şi anume majo­rarea consumului de lemn cu 20 % în decursul următorilor zece ani.

Între aspectele esenţiale discutate se menţionează: (i) promovarea interesului pentru sursele locale de lemn de către organele administrative publice (construcţii cu lemn, facilitarea acestora, cooperare cu mass-media); (ii) optimizarea conlucrării dintre producţia şi industria de materiale lemnoase regională; (iii) optimizarea certificării aşa numitului “lanţ custodic” (Chain of Custody Certification, CoC). În aceste context ţinem să menţionăm şi un program de factură ştiinţifică, anume Scientific Certification Systems, SCS); (iv) studiul posibilităţilor unui aşa numit “Cluster-Management” (vezi sub punctul următor); (v) cercetare, deschiderea de noi pieţe etc.

Este vorba de o actiune majoră, cu par­ticiparea institutelor de cercetări silvice şi din industria lemnului. Directorii acestora au subliniat că este timpul de a recurge la măsurile propuse, asigurând totodată că le vor susţine fără rezerve.

4. O soluţie cu viitor: modelul Cluster?

La origine găsim landul Nordrhein­Westfalen (NRW), o regiune cunoscută până de curând ca patria industriei metalurgice. Un aşa-numit “Cluster”- studiul 2 – a relevat o situaţie nebănuită şi a îndemnat factorii de decizie să acorde mai multă atenţie pădurii (27 %) şi industriei lemnului (fabricilor de mobilă). Ca atare, împreună cu Universitatea din Münster, s­au pus, în toamna anului 2003, bazele unui aşa numit “Waldzentrum”, adică Centru Silvic. În sânul acestuia funcţionează mai multe institute specializate în ecologie, silvicultură, geologie şi un institut internaţional de silvicultură şi industria lem­nului. Conducerea Centrului Silvic a fost încredinţată prof. dr. Andreas Schulte, însărcinat şi ducerea la bun sfârşit a sus-numitului studiu. În sensul strict al cuvântului, “cluster” înseamnă ciorchine, grămadă; la origine găsim ideea de a da mâna, de a se aduna, de a strânge rândurile.

Care cu care? În cazul de faţă, toţi aceia care contribuie – cu gândul şi cu fapta – la producţia şi punerea în valoare a materialului lemnos. O filieră care cuprinde personalul biroului de planificare, munci­torul cu toporul sau cu calul de scos la drum, organizaţiile de transport, fabricile de cherestea, de mobilă, de parchet, tâmplarii, constructorii de case, precum şi de termocentrale bazate pe arderea reziduurilor de lemn. Tot aici sunt incluse fabricile de celuloză, de hârtie de orice gen, precum şi tipografiile, împreună cu editurile.

Pe scurt, ţelul urmărit este de a integra, într-o acţiune comună, producătorii şi be­neficiarii materialelor de natură lemnoasă; lista ultimilor este aproape inepuizabilă. Studiile premergătoare au fost conduse de către universitatea Paderborn, în cooperare cu Institutul de Politică Forestieră din Freiburg, cu Societatea Jaakko POYRY Management Consulting GmbH, Freising, precum şi cu Organizaţia Centrală a Întreprinderilor – în număr de 14 specializate în prelucrarea lemnului şi a materialelor sintetice. În cadrul ultimelor, activează peste 300 de grupări, fiecare de sine stătătoare. Iniţiatorii proiectului întrevăd în acest procedeu, pe drept cuvânt, soluţia optimă, atât în vederea utilzării lemnului, cât şi a promovării spaţiului rural. Totodată, aceştia impută guvernului o politică forestieră “alături de drum” (vezi şi punctul 9).

5. Proiectul Stendal: problematica desfacerii produselor lemnoase, rezolvată?

În primele decenii de după terminarea războiului, chiar dacă industria celulozei a asigurat primele venituri proprietarilor de pădure, nu s-a bucurat de o evoluţie spectaculoasă. În anul 2003, producţia totală a celor cinci fabrici existente a atins 850.000 tone, la un necesar de 4,5 milioane tone. O discrepanţă care a incitat atât proprietarii de pădure, cât şi industriaşii la aşa numitul proiect “Zellstoff Stendal” în landul Sachsen-Anhalt din nordul Germaniei. La bază găsim o investiţie enormă, de ordinul unui miliard de euro. Lucrările au început în august 2002, inaugurarea fiind prevăzută pentru finele lunii octombrie 2004.

Iată datele de bază: (i) producţia anuală: cca 550.000 tone celuloză pentru hârtie şi carton; (ii) materie primă necesară: lemn industrial, cca. 2.000.000 m³, tocătură, cca. 1.000.000 m; (iii) personal în jur de 600 persoane. Întreprinderea este constituită din trei filiale, fiecare cu o atribuţie bine definită, anume: a) aproviozionarea cu materia primă (lemn, tocătură), adică exploatare şi transport; b) buna funcţionare a angrenajului intern; c) desfacerea produselor pe piaţă, deci marketing-ul.

Nu se poate vorbi de proiectul Stendal, fără a menţiona concernul suedezo-finlandez Stora Enso, fabricant de celuloză, ac­tualmente numărul doi pe plan mondial şi, totodată, mare proprietar de păduri. Faptul că în cercetare şi implementare sunt angajaţi peste 400 de experţi ştiinţifici denotă faptul că şi aceasta pregăteşte terenul spre a trece în capul listei, un obiectiv care, pentru nici un concern nu este “floare la ureche”. În ultimii 35 de ani, veniturile realizate din produsele lemnoase au scăzut în medie cu 2 %, de unde şi necesitatea de a contracara această evoluţie negativă. Pe ce cale? Sectorul cel mai costisitor până la 30 % din totalul cheltuielelor este transportul materialului de la cioată la locul de prelucrare, deci, şi aici sunt necesare îmbunătăţiri.

6. Zece ani de Forest Stewardship Council (FSC)

De această organizaţie neam ocupat şi în alte împrejurări, reamintim că este prima iniţiativă din lume, rezultat al Convenţiei internaţionale de la Rio (1992). Iniţial stabilită în Mexico, şia mutat sediul la Bonn în anul 2003. În anul următor, împlininduse 10 ani de activitate, a avut loc o conferinţă la înalt nivel, printre participanţi, fiind şefa ministerului de resort pentru păduri, Renate Kunast (în acest context, ţinem să accentuăm că termenul “pădure” a fost eliminat din titulatura min­isterului federal³). Aceasta a subliniat meritele acestui sistem de certificare în vederea aprovizionării durabile a pieţii cu produse lemnoase provenite dintro pădure gospodărită în conformitate cu convenţiile internaţionale.

Dar nu numai atât, certificarea a devenit, totodată, un instrument eficace şi în vederea stăvilirii tăierilor ilicite. Sistemul FSC se pretează în mod deosebit la controlul tăie­rilor, dat fiind că arboretele vizate sunt supravegheate în mod permanent. De altfel, lanţul custodic este în curs de optimizare, noile prescripţii urmând să intre în vigoare cu începere de la 1 ianuarie 2007.

7. Cinci ani de PEFC

Sistemul de Certificare Paneuropen (PEFC) poate fi interpretat ca o reacţie a vechiului continent la o iniţiativă venită de peste Oceanul Atlantic, o alternativă care sa bucurat de un succes remarcabil în 13 ţări, unde au fost certificate peste 50 mili­oane hectare. Cu toate acestea, sistemul nu a reuşit să câştige încrederea organizaţiilor pentru protecţia mediului, a comercianţilor şi a sindicatelor muncitoreşti. Demn de notat ni se pare şi faptul că şi unele ţări, din­tre cele numite de americani “Europa Nouă” (de ex. Polonia), nu au ezitat să se declare pentru sistemul PSC. Pe scurt, sistemul este susceptibil de a fi îmbunătăţit din mai multe puncte de vedere, astfel că, între 13 şi 15 iulie 2004, a avut loc o conferinţă la Wurzburg, cu care prilej sau specificat punctele vulnerabile şi contramăsurile de luat.

8. Uniunea Europeană: curaj şi la utopii?

In presa germană a apărut recent un arti­col închinat marelui economist Friedrich August von Hayek (18991992), protagonist al economiei de piaţă şi laureat al premiului Nobel în 1974. Autorul articolului ţine să sublinieze actualitatea tezelor formulate de Hayek în a doua jumătate a secolului trecut. “Ceeace ne lipseşte astăzi” sa exprimat Hayek pe timpuri, “este o utopie liberală. De ce nu ar avea şi liberalii curajul de care au dat dovadă socialiştii ?” O lipsă, pe care discipolii lui Hayek se străduiesc so înlăture; printre aceştia se numără şi Milton Friedmann, împreună cu grupa de economişti neoliberali, numiţi de Prodan “Chicago Boys” (vezi Meridiane Forestiere nr. 3/2003, p. 29). Ca dovadă că aceştia au succes este şi faptul că lui Milton i sa conferit premiul Nobel.

Incă nu se poate spune în ce măsură şi David Friedmann, fiul lui Milton, va fi onorat în acelaşi fel. Ar meritao. Acesta, împreună cu alţii, este protagonistul unei mişcări “anarhocapitaliste”, ţelul vizat fiind “un stat fără stat”, adică un stat fără legi, fără constrângeri, fără poliţie … In stat­ul aspirat nu se pune problema fărădelegilor, aceasta, datorită acelei com­ponente inerente omului, carel împiedică de a face rău semenilor săi. Aproape invol­untar, ne gândim la omenia românească.

Un punct de vedere care a stârnit interes nu numai în rândurile vedetelor de la Hollywood, ci şi în cercurile intelectualilor americani. Spre aşi putea răspândi ideile acestuia i sa acordat o catedră la o univer­sitate din California iar una dintre lucrările sale “The Machinery of Freedom” a fost recent tradusă în germană. Va fi oare în curând transpusă şi în practică ?

9. Politica forestieră federală germană “pe lângă drum”?

Studiul “Cluster”, iniţiat şi dus la bun sfârşit în cadrul universităţii Münster (a se vedea punctul 4), a scos la iveală o stare de lucruri care au uimit şi pe cei însărcinaţi cu cercetările.

Redăm în continuare esenţialul: astfel chiar şi întro ţară puternic industrializată ca Germania, silvicultura şi industria pro­duselor lemnoase sunt competitive, în raport cu celelalte branşe. În cazul că se ţine cont şi de producţia de hârtie de toate categoriile şi de tipărituri, cele două branşe numite mai sus trec în fruntea listei (tabelul 1).

Uneori, factorii de decizie iau hotărâri bazate pe statistici trunchiate. Numai un exemplu: în materie de fabrici de cherestea, statistica oficială sa limitat la întreprinderi cu un număr de peste 20 de angajaţi, în timp ce cercetările de teren au scos la iveală un număr de 283 întreprinderi active, o dife­renţă considerabilă faţă de cele 120 înregis­trate oficial.

În concluzie, hotărârea guvernului fede­ral de a elimina termenul “pădure” din titu­latura ministerului de resort (a se vedea şi 6) este calificată ca un “faux pas” cu urmări grave pentru viitorul silviculturii germane în cadrul Uniunii Europene. Explicaţia este simplă: pădurea şi industria lemnului se condiţionează reciproc, deci sunt promovate ca un tot (tab.1).

10. Care este concluzia ?

Revenim la modelul Cluster. Iniţiatorii l-au definit ca o concentrare a tuturor factorilor determinanţi întro anumită ramură de activitate omenească, în cazul de faţă este vorba de lemn şi pădure.

Mutatis mutandis. Nui nici o îndo­ială, principiul este aplicabil şi cazul unor regiuni, privite ca un tot. Ne gândim la programul Comunităţii Europene, cunoscut sub denumirea INTEREG III B (2000­2006) şi axat pe anumite regiuni din Europa, între altele şi din România.

Note

1. Adrian Nästase: interviu acordat jumalului magazin FOCUS 18/2004.

2ClusterStudie Forst und Holz NRW.

3. Bundesministerium für Verbraucherschutz, Ernährung und Landwirtschaft.

4. Paneuropäische Forstzertifizierung.

5. Die Welt, 14. 10. 2004.

Bibliografie

Rettenmeier, J., 2004. Sägewerkskongres in Würzburg stellt sich neuen Herausforderungen. BDF Aktuell, 2/2004.

Neue Großabnehmer, neue Holzmark-tbedingun- gen-neue Forstwirtschaft. AFZ-Der Wald 22/2003.

Itzenplitz, Chr. von: Das Projekt Zellstoff Stendal. AFZ-Der Wald 17/2004.

Beck, 0.: Cluster-Studie Forst und Holz in Nordrhein-Westfalen. Forst und Holz, nr. 6/2002.

Holzforschung heute- Charta für Holz. AFZ-Der Wald 19/2004.

Jahrestage de Zertifizierung. AFZ-Der Wald 20/2004, p. 1089 – 1095.

Scientific Certification Systems (SCS)-Richtlinien.

Summary: European Union, a chance for the Romanian wood industry?

The present state of the wood processing industry from Germany is presented, as a possible marker for the Romanian situation. In paper are reviewed some initiatives related to the wood industry – the Wood Charta – a German governmental one, the Cluster Model – an experience from Nordrhein-Westfalen and the Stendhal project – from the Sachsen-Anhalt land. Also, the Forest Stewardship Council (FSC) and Pan-European Forest Council (PEFC) is presented too. Some modern economical orientations – including the Friendman`s – and opinions regarding the German forest policy, with its strong and weak points could serve as experience for the Romanian forestry.

Keywords: Germany, European Union, wood industry, forest policy, FSC, PEFC

Autorii. Dr. rer. nat. Aurel Teuşan este expert silvic şi locuieşte în Ettenhein, Germania. Poate fi contactat la email: teusan@t-online.de.

Ing. silvic Ştefan M. Teuşan, locuieşte în Karlsruke, Germania şi poate fi contactat la adresa de email: forem@forem.de.