Regenerarea pădurilor, respectiv trecerea arboretelor de la o generaţie la alta prin aplicarea unor tratamente eficiente, constituie un obiectiv primordial în activitatea de gospodărire intensivă, raţională şi multifuncţională a fondului forestier.

Fondul forestier productiv al judeţului Suceava, care ocupă 51,8 % din suprfaţa totală a judeţului, este constituit din păduri în a căror compoziţie intră specii valoroase, în arealul lor de vegetaţie, în condiţiile unui potenţial staţional ridicat.

Pădurile administrate de Filiala Silvică Suceava însumează o suprafaţă totală de 419.593 ha, repartizarea pe grupe de specii prezentându-se după cum urmează: răşinoase 79 % (molid 66 %, brad 12 %), fag 14,6 %, cvercinee (gorun şi stejar) 1,2 %, diverse foioase tari 4,1 %, diverse foioase moi 1,1 %. Proporţia arboretelor din clasele I-a şi a II-a de producţie reprezintă 66 % din suprafaţa ocupată cu vegetaţie forestieră. Arboretele gospodărite în regimul codrului ocupă peste 99 % din suprafaţa pădurilor, excepţie făcând câteva păduri de luncă, la care se aplică regimul crângului.

Conform prevederilor anenajamentelor în vigoare, sunt aplicate cu prioritate tratamente bazate pe regenerare naturală sub masiv. Astfel în perioada 1984-1993, în curs de 10 ani suprafaţa totală de 47.672 ha parcursă cu tăieri de regenerare se repartizează pe tratamente, după cum urmează : tăieri succesive şi progresive – 23.955 ha … 50 % din suprafaţa totală; tăieri de transformare în codru grădinărit, tăieri cvasigrădinărite şi tăieri de conservare – 17.531 ha … 37 % din suprafaţa totală; tăieri rase (inclusiv tăieri rase de substituire şi refacere) – 6.186 ha … 13 % din suprafaţa totală. Se remarcă suprafaţa mare parcursă cu tratamente de codru neregulat, tăieri de transformare în grădinărit şi tăieri cvasigrădinărite.

Ca urmare a aplicării tăierilor de produse principale, cea mai mare parte a arboretelor cuprinse în planul decenal de recoltare a masei lemnoase, în care s-au executat tăieri, sau seminţişuri naturale asigurate din specii corespunzătoare tipurilor fundamentale de pădure.

Astfel, în perioada anilor 1990-1993, din suprafaţa totală de 950 ha parcursă cu tăieri de regenerare sub masiv (ultima tăiere), s-a asigurat după tăierea definitivă 614 ha de regnerări naturale, cu seminţişuri utilizabile, ceea ce reprezintă în medie 65 % din suprafaţa totală a tăierilor definitive. Având în vedere că pierderile în seminţiş – la exploatarea parchetelor – se încadrează între 10 şi 12 % din suprafaţă, rezultă că înaintea aplicării ultimilor tăieri (de evacuare a arboretelor materne), se înregistrează în medie 75 % regenerare naturală.

In intervalul anilor 1986-1990 pe baza instrucţiunilor fostului Minister al Silviculturii – a “Normelor tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor”, ediţia 1986, s-au aplicat prioritar tăieri de transformare în codru grădinărit, tăieri cvasigrădinărite şi tratamente de codru regulat cu regenerare sub masiv (tăieri progresive şi tăieri succesive) cu perioadă lungă de regenerare, care adesea nu au corespuns decât parţial cerinţelor silviculturale privind punerea în lumină şi utilizarea seminţişurilor naturale, pentru viitoarele arborete.

Totodată, în ultimii ani, datorită producerii doborâturilor şi rupturilor de vânt, cea mai mare parte a produselor principale a fost precomptată cu produse accidentale I, astfel încât, în perioada aplicării amenajamentelor, cu toate că posibilitatea a fost depăşită pe total cu +33 %, recoltarea produselor principale propriu-zise s-a realizat numai în proporţie de 61% din volumul programat (vezi anexa 1).

Datorită realităţilor menţionate mai sus, s-au produs unele dereglări în ceea ce priveşte rezultatele activităţii de conducerea şi regenerarea arboretelor din cadrul Filialei Silvice, existând seminţişuri naturale sub masiv, care nepuse în lumină, sunt în pericol de a deveni neutilizabile.

Faţa de această situaţie în activitatea de gospodărire a pădurilor judeţului Suceava există două alternative:

1. Echilibrarea depăşirii posibilităţii datorată exploatării produselor accidentale I, prin reducerea treptată a recoltării produselor principale, ceea ce va conduce la pierderea unor seminţişuri viabile care nepuse în lumină ar deveni neutilizabile, şi la declasări de masă lemnoasă din cauza neexploatării arboretelor cu vârsta exploatabilităţii depăşită (peste 130-140 ani).

2. Amânarea reglării recoltării masei lemnoase funcţie de posibilitate, cu câţiva ani şi aplicarea tăierilor de produse principale prin apmplasarea la exploatare a tuturor u.a.-urilor care prezintă urgenţă pentru dezvoltarea seminţişurilor naturale, sau cu vârsta exploatabilităţii depăşită.

Motivat de considerente silviculturale se optează pentru a doua alternativă.

In scopul stabilirii urgenţelor intervenţiilor silviculturale cu efecte benefice asupra rezultatelor aplicării tratamentelor, s-a analizat la nivelul fiecărui ocol silvic situaţia arboretelor exploatabile neparcurse la timp cu tăieri de regenerare şi amânate mai mulţi ani de la tăiere (anexa 1).

Din suprafaţa totală rămasă de parcurs cu tăieri de regenerare cuprinsă în deceniul I de 17.890 ha s-a apreciat că prezintă urgenţă maximă pentru amplasarea la exploatare în următorii 2-3 ani de la aplicarea amenajamentului suprafaţa de 5.341 ha – situaţie redată pe ocoale silvice în anexa 2.

Pentru stabilirea urgenţelor la amplasarea u.a.-urilor neparcurse la timp cu tăieri, s-au avut în vedere următoarele considerente :

1. Urgenţa I-a: arborete amânate de la tăiere, cuprinse în deceniul I cu regenerare peste 50 % din suprafaţă şi consistenţă 0,3-0,6, cu un seminţiş care necesită să fie pus cât mai repede în lumină, cu o suprafaţă totală de 2.473 ha.

2. Urgenţa a II-a: arborete prevăzute în deceniul I a fi parcurse cu tăieri rase de substituiri şi refaceri cu consistenţă redusă (0,2 – 0,4); pentru care nu se mai justifică menţinerea arborilor pe picior, cu o suprafaţă de 307 ha.

3. Urgenţa a III-a: arborete neparcurse cu tăieri, cu vârsta exploatabilităţii depăşită, peste 130 – 140 ani, a căror menţinere este neindicată din punct de vedere silvicultural şi economic din cauza declasării calitative progresive a lemnului pe picior şi a pierderii treptate a capacităţii de regenerare, cu o suprafaţă totală de 2.561 ha.

In scopul efectuării tăierilor de regenerare, în arboretele la care s-a întârziat aplicarea corespunzătoare a tratamentelor se impune necesitatea amplasării parchetelor pentru perioada 1996- 1998 de către fiecare ocol silvic, funcţie de urgenţa stabilită pentru executarea tăierilor de regenerare, concomitent cu exploatarea produselor accidentale, în situaţia menţinerii temporare a depăşirii posibilităţii de produse principale, la nivele care vor fi aprobate de Romsilva R.A.

Reglarea recoltării masei lemnoase de produse principale, funcţie de posibilitate se va realiza după această perioadă, cu respectarea prevederilor din amenajamente şi asigurarea continuităţii producţiei de lemn.

Astfel, se preconizează soluţionarea dereglărilor înregistrate în ceea ce priveşte concordanţa dintre aplicarea tratamentelor cu asigurarea şi utilizarea regenerării naturale a pădurii, în condiţiile în care crearea şi conducerea arboretelor sunt prioritare în activitatea de gospodărire a fondului forestier.

Resume

Cette travail presente quelques aspects practiques qui se trouve dans la Filiale Silvicole Suceava en probleme de la regeneration naturelle des peuplements dans les conditions que la possibilite des produits principeaux est il suramme.

Il se plaidoye por l’encadrement des peuplements mettre en valeur, qui n’ete pas parcours an temp aves des coupes aux categories d’urgence.

En fonction de cette urgence toutes les circonscriptions silvicoles emplace leur parquets d’exploatation pour la periode 1996 – 1998. Apres cette periode la masse ligneuse des prodits pricipeaux se regularise en fonction de possibilite.