In birou este frig. Un reşou mic, prea mic pentru un frig aşa de mare, apare ca un obiect curios şi inutil pe podeaua curată. In vitrina din faţa mesei de lucru, cărţi. Pe birou, cărţi. Pe jos, în teancuri, cărţi. Feresc cu grijă mormanul de volume de pe fotoliul pe care am fost invitat să iau loc şi mă aşez pe o margine. Câteva teancuri de reviste nemţeşti îmi atrage atenţia cu fotografiile frumos colorate de pe coperţi.

Profesorul stă cu fularul la gât. Este profesorul tuturor celor care se află acum în birourile Staţiunii, modelând cu truda gândirii idei pentru şi despre pădure. EI este Decanul, chiar dacă s-a pensionat de câţiva ani. Aplecat peste coala de hârtie zămisleşte cuvinte şi fraze cu scrisul său larg şi inconfundabil. Este mulţumit, căci se află printre puţinii care văd lumea. Mă priveşte peste ramele groase ale ochelarilor. I-a slăbit vederea şi îmi cercetează faţa îndelung.

– Bine ai venit … Te aşteptam … te aşteptam.

Privesc ochii înceţoşaţi şi mă gândesc ce legătură poate fi între vârstă şi nemărginire. Dintr-un ibric îmi toarnă într-o ceşcuţă cafea.

– Bei o cafea ? Nu aşteaptă răspunsul, de parcă nici nu ar fi fost vreunul. Imi întinde ceaşca. Mâna îi tremură uşor. Un strop se prelinge peste margine. Preaplinul. Preaplinul …

– Uite cum arăta o pădure seculară acum peste o sută de ani …

Fotografia din cartea veche, pe care mi-o împinge peste masă impresionează. Un colos cu scoarţă netedă lângă care se află un bărbat de o statură impozantă, totuşi pitic faţă de trunchiul acela ca o coloană de templu antic. In plan îndepărtat, alte trunchiuri curate şi perfecte. Arborii nu au putut fi cuprinşi întregi în fotografie. Coroanele lor trebuie că se aflau sus, mult mai sus, la 10-15 staturi de om.

Doamne, ce pădure ! Om şi arbore s-au fotografiat împreună, ca doi prieteni, ca doi camarazi aflaţi în permisie.

– Aici este o fotografie şi mai veche. O cale de vagonet, pe grinzi de lemn. Incă nu existau şine metalice.

Imi vorbeşte despre rolul de document al fotografiei, despre fidelitatea imaginii şi despre calitatea ei.

– Aparatul de fotografiat nu trebuie să lipsească din rucsacul inginerului pe teren. Sunt imagini pe care nu le întâlneşti decât odată în viaţă. Este foarte important să le surprinzi …

Văd multe cărţi despre vânat şi vânătoare. Discuţia se abate către cinegetică.

– Lupul ? Lupul trebuie cruţat. Este cel care asigură sănătatea celorlalte animale, pentru că el scoate din teren exemplarele bolnave, cât şi hoiturile. Este greşit să fie combătut cu atâta stăruinţă.

Doctorul Radu Ichim vede lumea gândirea sa clară şi pătrunzătoare. Scrutează adâncimile pădurii şi problemele ei. Uneori se înverşunează şi se revoltă faţă de cei care conduc destinele silviculturii, fără să înţeleagă cum ar trebui pădurea. Silvicultura nu este o politică şi este vai de ea dacă ajungenge pe mâna politicienilor.

… Au trecut câţiva ani. Trec pe culoarul de la primul etaj al Staţiunii pentru Cultura Molidului din Câmpulungul Bucovinei şi, din obişnuinţă, privesc a doua uşă de pe partea stângă. Prin deschizătura ei iscodesc interiorul. Masa este goală şi scaunul simplu, din lemn, stă părăsit. Doctorul Radu Ichim a plecat să privească lumea de undeva de sus, de foarte sus. Locul lui îmi pare trist şi gol. Iar în birou e frig, teribil de frig …

Ing. Casian Balabasciuc, Ocolul silvic Moldoviţa, Direcţia Silvică Suceava