Redacţia face precizarea că prezenta cronică nu se doreşte a fi un comentariu răutăcios la adresa unor personalităţi sau instituţii din lumea silvică românească. Ca orice cronică, aceasta are intenţia de a consemna evenimentul luat în discuţie numai din raţiuni care să înfăţişeze cititorilor faptul că nu este uşor să se editeze o revistă şi să i se asigure apariţia regulată şi, ca în orice fenomen cultural, pe parcursul evoluţiei există suişuri şi coborâşuri, perioade mai liniştite sau mai agitate.

Revista în cauză este “Bucovina Forestieră”, a cărei publicare a fost reluată în anul 1993; este greu de crezut că, în acel moment, s-ar fi putut gândi cineva că va exista un moment în viitor în care apariţia acesteia va fi pusă sub semnul întrebării. Scopul revistei, onorat de-a lungul celor 11 ani de apariţie, a fost conform cu cel prezentat încă în urmă cu 61 de ani, definit astfel: “nu este de ajuns cadrul rigid şi rece al uni serviciu organizat cu ierarhii, ce împietresc şi nu stimulează, ci este mai mult decât necesar o revistă în care să se oglindească toate opiniile, toate frământările şi grija pentru pădurile noastre, pentru ca astfel să putem păşi pe calea cea bună”.

Cu dificultăţile inerente revista a marcat în primul număr pe anul 2003 aniversarea a 10 ani de la reluarea seriei noi perioadă în care a înregistrat apariţii anuale şi a 60 de ani de la prima apariţie. Într-o rememorare a principalelor realizări din articolul retrospectiv aniversar, se evidenţia deschiderea de care s-a dat dovadă, în această perioadă, în publicarea de articole aparţinând nu numai silvicultorilor din Bucovina şi de preocuparea permanentă pentru ridicarea nivelului calitativ al conţinutului şi formei revistei. Anul 2003 a însemnat şi anul în care revista a intrat sub coordonarea I.C.A.S., fiind recunoscută ca publicaţie de specialitate de către C.N.C.S.I.S., articolele publicate în revistă fiind recunoscute în comunitatea ştiinţifică, de exemplu la promovarea profesională. De asemenea, publicarea şi în format electronic, pe Internet, a arhivei revistei, a materializat încă o dorinţă de a face accesibile materialele unui număr cât mai mare de cititori interesaţi, precum şi încercarea de ridicare la nivelul unor publicaţii similare din străinătate. Aşadar, într-un mod absolut îndreptăţit, se considera, în finalul articolului, că aceasta va continua să apară şi în viitor.

La adresa revistei nu s-a atentat în primii ani de funcţionare a acesteia, ci mult mai aproape de prezent, respectiv în 2004, odată cu manifestarea intenţiei R.N.P. Romsilva de a încerca o revitalizare a activităţii “Revistei Pădurilor” şi construirea unei reviste puternice la nivel naţional, comunicată comitetelor de redacţie ale celor trei reviste de specialitate “Revista Pădurilor”, “Revista de Silvicultură şi Cinegetică” (Braşov) şi “Bucovina Forestieră”. Întâlnirea a fost organizată la sediul Direcţiei Silvice Bucureşti, şi dacă ar fi să judecăm după rangul persoanelor prezente, am fi tentaţi să credem în buna credinţă a iniţiatorilor ideii: în afara celor menţionaţi a participat directorul general al R.N.P. ROMSILVA, dr.ing. Ion Dumitru, secretarul de stat M.A.A.P. pe probleme de silvicultură, ing. Adam Crăciunescu, deputatul PSD prof. univ. Marian Ianculescu şi alte câteva persoane din structura centrală a Regiei. Din partea redacţiei “Bucovina Forestieră” au participat dr. ing. Nicolai Olenici redactor şef, ing. Marius Teodosiu secretar de redacţie şi dr.ing. Ion Barbu, dr.ing. Radu Vlad şi ing. Valerian Solovăstru membri ai comitetului de redacţie.

Trecerea la tematica întâlnirii a lăsat să se întrevadă miezul de fapt al problemei: identificarea de argumente prin care să se obstrucţioneze apariţia unor alte publicaţii decât “Revista Pădurilor”, fără nici un fel de analiză a calităţii celorlalte reviste. Dintre luările de cuvânt, argumentele folosite în cele mai multe s-au referit la unitate, resurse financiare, însă a fost exprimată în mod explicit şi împotrivirea pentru apariţia altor reviste. Menţionăm în acest sens pe dr.ing. Dinu Gavrilescu preşedintele Societăţii“Progresul Silvic”, care consideră că “în condiţiile actuale, trebuie să ne unim forţele pentru a deveni mai puternici, folosind resursele pentru o singură revistă”, argumentul editării unei singure reviste fiind utilizat şi de către prof. univ. Marian Ianculescu şi prof. univ. Ştefan Tamaş. Unul din criticii cei mai vehemenţi a fost acad. Victor Giurgiu: “sunt adversar al revistelor satelit”, care a fost considerată o expresie jignitoare având în vedere faptul că, în cazul revistei “Bucovina Forestieră”, aceasta nu a fost niciodată satelitul unei alte publicaţii. Această schimbarea de atitudine este curioasă, aparent, având în vedere că “Bucovina Forestieră” l-a găzduit pe dl. academician ca autor în paginile sale (nr. 1-2/2002).

De altfel, considerăm că argumentele formulate nu au fost fundamentate: sub aspect financiar, spre exemplu, “Bucovina Forestieră” a beneficiat de finanţare, din partea I.C.A.S., într-un singur an din cei 11 de apariţie, o situaţie relativ similară cunoscând a fi şi cea de la “Revista de Silvicultură şi Cinegetică”. Pentru o imagine mai clară a acestei situaţii, trebuie arătat că, în afară de cele trei reviste, există şi alte publicaţii pe acest segment: de exemplu, Analele I.C.A.S. şi ale universităţilor din Braşov, Oradea şi Suceava, care de asemenea pot reprezenta “concurenţa” pentru “Revista Pădurilor” şi care, totuşi, nu au fost amintite în cadrul discuţiilor. Menţionăm faptul că “Bucovina Forestieră” a respectat întotdeauna celelalte publicaţii din spectrul silvic românesc, salutând apariţia acestora (nr. 1-2/1999) sau menţinând relaţii de colaborare (membri ai comitetului de redacţie au publicat şi publică în mod constant în “Revista Pădurilor”).

De asemenea, argumentul unităţii nu este, în mod neapărat, şi un garant al calităţii; dimpotrivă, este cunoscut numărul mare de reviste cu profil forestier care apar în străinătate şi competiţia dintre acestea: în noile realităţi în care trăim aceasta este de fapt starea de normalitate şi suportul pentru încurajarea calităţii, exemple precum cele din România dinainte de 1947 şi Germania de azi, cu mai multe publicaţii în domeniu, fiind elocvente în acest sens. În plus, rezolvarea problemei publicării unor articole de calitate nu se poate realiza prin reducerea numărului de publicaţii; poate, mai curând problema este una de fond, care ţine de politica editorială a fiecărei reviste, respectiv de prezenţa/absenţa unor aspecte precum: publicare în funcţie de calitatea articolului şi nu de titlurile ştiinţifice ale autorului, lipsuri ale produsului final destinat publicării, promovare profesională pe criterii de competenţă ca stimulent pentru autori de a publica, lipsa unor cenzori severi care să nu aibă rezerve în a semnala aspectele greşite ale lucrărilor de cercetare etc.

Este foarte posibil ca, din exterior, intenţia întăririi unei singure reviste să pară a fi bună; totuşi, credem că monopolul nu poate fi o soluţie, mai cu seamă în condiţiile în care libertatea presei inclusiv a celei profesionale este una dintre normele fundamentale ale funcţionării democratice a unei comunităţi, aspect valabil şi pentru cea a silvicultorilor. Aşadar, poate că în locul unităţii fără “sateliţi”, care trădează reflexele totalitare aparţinând unui tip de societate acumapus, ar fi mai folositoare utilizarea unor concepte mai apropiate de timpul prezent, de exemplu “unitate în diversitate”. Unul dintre scenariile posibile după integrarea în U.E. poate fi acela al competiţiei cu reviste de profil consacrate din străinătate, caz în care metoda obstrucţiei nu va mai putea fi aplicată. Aşadar, pentru binele real al silviculturii, credem că este necesară o desprindere de trecut şi mai ales de metodele acestuia, pentru a ne putea concentra asupra lucrurilor importante şi a ajunge, în acest destul de îngust domeniu, la starea necesară de normalitate.

În nici un caz, nu ne pronunţăm împotriva prestigioasei reviste a silvicultorilor români “Revista Pădurilor” care trebuie să se manifeste în continuare ca o adevărată tribună a unităţii şi profesionalismului corpului silvic. Totuşi, considerăm că aceasta nu înseamnă că nu există loc şi pentru alte publicaţii, prezentul punct de vedere, formulat de redacţia “Bucovina Forestieră”, exprimând hotărârea acesteia de a asigura continuitatea apariţiei revistei şi de a nuabandona crezul fondatorilor ei.

* Titlul romanului scriitorului Gabriel Garcia Marquez (ed.. RAO, 2003), autor şi romanului “Toamna patriarhului”, un cunoscut manifest împotriva dictaturii.

Redacția