Dr. ing. Petre Brega (1921-1997)

In dimineaţa zilei de 6 iunie 1997, o inimă de silvicultor a încetat să mai bată. A fost inima lui Petrică Brega, tată a doi copii, bunic a patru nepoţi, un foarte bun coleg, prieten şi un pasionat şi devotat om al pădurii.

S-a născut la 1 iulie 1921 pe un teritoriu care în prezent nu ne aparţine (com. Drepcăuţi, jud. Hotin). O zonă frumoasă, bogată în păduri, fapt ce a determinat ca din cei şapte fraţi, trei să-şi aleagă profesia de silvicultor. A urmat cursurile şcolii generale din localitatea în care s-a născut şi, alături de părinţi, a muncit pentru existenţa celor 9 membri ai familiei.

La vârsta când trebuia să-şi hotărască calea vieţii, au avut loc evenimentele anului 1940. Având o viziune clară a ceea ce se poate întâmpla cu tinerii români din teritoriile cedate, el sa refugiat în acea parte a Bucovinei rămasă României. In oraşul Rădăuţi a găsit adăpost şi condiţii pentru a se pregăti profesional, urmând cursurile Şcolii de Pădurari şi Brigadieri Silvici.

După eliberarea teritoriilor din partea de est a ţării, revine pe locurile natale unde, pentru scurt timp, încearcă să-şi valorifice cunoştinţele de silvicultor, profesie pe care a îndrăgit-o din primele clipe. A fost o perioadă scurtă a acestei activităţi, pentru că în martie 1944 este încorporat de C.T. Hotin şi repartizat la o unitate militară din Braşov. In intervalul august 1944-mai 1945, participă efectiv în războiul de eliberare de sub jugul fascist.

Departe de locurile natale şi cu o familie divizată, îşi găseşte o nouă etapă de linişte, angajându-se ca brigadier la Ocolul silvic Câmpulung Moldovenesc.

După atâtea frământări şi greutăţi, vârsta la care a ajuns şi-a cerut drepturile ei la viaţă. In 1946 îşi întemeiază propria familie pe care o consolidează cu primul copil născut în 1947.

Datorită caracterului său deosebit de activ, în paralel cu serviciul şi viaţa de familie, prin cursuri serale, îşi completează studiile medii, pe care le termină în iunie 1948. Reforma învăţământului îi oferă posibilitatea de a fi admis la Institutul de silvicultură din Câmpulung Moldovenesc.

In 1949 familia se consolidează cu al doilea copil.

Cu toate greutăţile vieţii, specifice perioadei respective, şi a situaţiei personale, a dat dovadă de o putere de muncă şi o voinţă deosebită în a se afirma ca model pozitiv atât în viaţa de familie, cât şi în cea de student. Din octombrie 1948 şi până la absolvirea Facultăţii de Silvicultură (martie 1953), timp de 4 ani şi jumătate şi-a împărţit grijile şi eforturile pentru a face faţă obligaţiilor pe care le avea ca tată, soţ, student şi laborant.

Ca o apreciere a pregătirii sale profesionale, în intervalul 1953-1957 a fost angajat ca asistent universitar în cadrul Facultăţii de Silvicultură de la Braşov.

Considerând că poate fi mai util sectorului silvic prin contribuţia sa în condiţii de producţie, în 1958 revine în Bucovina. Incepând cu funcţia de inginer principal în cadrul Compartimentului Silvicultură, până la ieşirea la pensie (1984), a promovat în mod treptat până la funcţia de inginer şef al Inspectoratului Silvic Suceava.

In condiţii de producţie, a considerat că pentru pădurile din Bucovina o problemă importantă o prezintă regenerarea făgetelor şi a amestecurilor de fag cu răşinoase. Preocupat continuu de propria lui pregătire profesională şi-a luat ca temă de doctorat această problemă, pe care a finalizat-o în 1968 prin elaborarea unei lucrări: „Contribuţii la studiul regenerării făgetelor şi amestecurilor de fag cu răşinoase din bazinul mijlociu al râului Moldova”.

In afara problemelor de serviciu privind producţia, a fost permanent preocupat de tot ce poate fi nou şi eficient pentru sectorul silvic şi de îmbunătăţirea condiţiilor de mediu. A fost un important factor de sprijin pentru cercetarea silvică, implicându-se direct în unele probleme. O mare parte din timpul lui liber I-a consacrat pentru întocmirea de documentaţii şi punerea în aplicare a propunerilor făcute. Merită a se aminti întocmirea studiului şi execuţia lucrărilor pentru zona verde extravilană a municipiului Suceava, care însumează 725 ha şi amenajarea parcului de cultură şi odihnă Suceava cu o arie totală de 12 ha.

După pensionarea din 1984 nu a încetat să muncească. Problemele sale din ultimul timp erau : întreţinerea şi îngrijirea parcului din oraş, urmările anumitor fenomene petrecute în pădurile judeţului Suceava, iar în ultimul timp pregătirea studenţilor de la Facultatea de Silvicultură din Suceava. Acasă, pe masa lui de lucru, au fost găsite conspectele pregătite la Tehnica Culturilor Silvice, scrise în seara zilei de 5 iunie 1997.

Dr. ing. Petre Brega a fost un om integru, dinamic, întreprinzător şi muncitor, veşnic îndrăgostit de pădure şi de cei ce o servesc. Prin calităţile sale umane şi profesionale, el va continua să rămână viu în inimile celor ce l-au cunoscut.

„Dirijarea eficientă a celui mai valoros amestec din pădurile noastre montane impune prin urmare cunoaşterea profundă a limitelor biologice şi ecologice ale speciilor componente, pentru a se putea stabili condiţiile durabile de convieţuire în viitor şi o productivitate ridicată a arboretelor.”

P. BREGA – Regenerarea naturală a făgetelor, brădetelor şi amestecurilor de răşinoase cu fag în nordul ţării, 1986