Începând cu anul 1972, în conformitate cu programele primite, în raza judeţului Bacău s-a trecut la înfiinţarea de culturi de răşinoase în afara arealului natural, culturi destinate producerii lemnului de celuloză, iar cele care au pini în compoziţie şi pentru producţia colofoniului.

La ora actuală există în cultură o suprafaţă de 5541 ha, din care 4524 ha cu molid, 433 ha cu pin silvestru şi 584 ha cu pin negru, cu vârsta până la 30 ani.

Majoritatea acestor suprafeţe au fost înfiinţate în perioada 1972 – 1985 şi au fost instalate, de regulă, în suprafeţele în care s-au executat tăieri de substituiri. Au fost instalate din zona şleaurilor de deal până în zona făgetelor premontane, de regulă substituind arboretele derivate, rezultate în urma practicării tăierilor de regenerare în crâng în mai multe generaţii.

Aceste culturi de răşinoase au fost instalate în locul unor arborete de clase de productivitate scăzută (IV şi V) sau derivate (teizate şi carpinizate, etc.), dar şi în staţiuni forestiere de productivitate superioară pentru gorun sau fag.

S-au aplicat tăieri rase pe suprafeţe mari, până la 20 ha, succesiv alăturate chiar an de an, ceea ce a dezechilibrat sistemul ecologic pe bazinete întregi. De multe ori, în locul unor arborete valoroase, au fost instalate culturi pentru lemn de celuloză. Aceste culturi s-au făcut cu molid şi pin, pure sau în amestecuri între aceste specii.

Experienţa de până acum arată că, alături de multe alte acţiuni reuşite, după asemenea tăieri rase pe suprafeţe mari, s-a produs o accentuare a dezechilbrului ecologic prin apariţia de puternice procese de alunecări sau torenţializarea acestor bazine hidrografice (ex.. bazinul hidrografic al pârâului Răcăciuni din Ocolul silvic Bacău).

Uneori, după tăierile de substituire care dereglează brusc drenajul biologic în ecosistem, apar noi condiţii ecologice deosebit de dificile pentru reinstalarea vegetaţiei forestiere (înmlăştinări, înţeleniri, alunecări de teren), aşa încât reîmpădurirea implică lucrări costisitoare şi procese tehnologice energointensive.

Culturile noi instalate (plantaţii pure cu molid sau pin) sunt din punct de vedere antierozional şi hidrologic inferioare speciilor locale substituite.

Artificializarea excesivă a regenerării pădurilor a creat o discordanţă paradoxală între marea bogăţie şi diversitate staţională a fondului forestier, pe de o parte, şi uniformitatea genetică şi ecologică a viitoarelor păduri, pe de altă parte, ceea ce reduce din eficacitatea polifuncţională a lor.

S-au creat monoculturi de molid, pin sau amestecuri între acestea, dotate cu un imens potenţial de instabilitate ecologică, starea acestora fiind agravată şi de faptul că ele nu au fost parcurse cu lucrări de îngrijire necesare întăririi rezistenţei lor la adversităţi (vânt, zăpadă, chiciură etc.).

Cele mai afectate au fost arboretele pure de pin, în care în martie-aprilie 1996 zăpada a produs ruperea sau vătămarea în masă a arborilor (4,0 ha în U.P. I, Ocolul silvic Bacău şi circa 10 ha în Ocolul silvic Fântânele), suprafeţe ce trebuiesc împădurite.

Rupturi şi doborâturi s-au produs şi în arboretele de molid, ducând uneori până la reducerea consistenţei la 0,5-0,6, ca de altfel şi în multe arborete de pin.

In ultimii 6-7 ani s-a trecut la executarea de curăţiri întârziate în aceste suprafeţe, parcurgându-se până în prezent circa 70% din suprafaţa acestora.

S-au executat curăţiri schematice (extragerea unui rând din 4) pe jumătate din suprafaţa parcursă, iar în rest s-au executat extrageri selective, în special în suprafeţele unde au fost înregistrate doborâturi sau rupturi de vânt în anii anteriori.

Au rezultat circa 6-8 m.c./ha în arboretele între 10-15 ani, obţinându-se prăjini, valorificate pe plan local şi circa 15-18 m.c./ha la arboretele de 20-25 ani, obţinându-se bile manele, valorificate de diverşi agenţi economici sau pe plan local.

S-a valorificat uşor lemnul de molid, dar este greu vandabil lemnul de pin, nepretându-se la a fi utilizat ca lemn de lucru.

Considerăm că, pe viitor, nu este bine să mai înfiinţăm astfel de culturi în afara arealului, iar introducerea răşinoaselor în compoziţiile de regenerare să se facă cu respectarea strictă a instrucţiunilor tehnice în vigoare.

Culturile deja existente vor trebui parcurse cu lucrările de îngrijire necesare, iar acolo unde daunele produse de vânt şi zăpadă au redus substanţial consistenţa acestora, ar trebui înlocuite cu speciile autohtone corespunzătoare staţiunii, pe toată suprafaţa sau în porţiuni de peste 0,20 ha.

Aceste arborete ar trebui conduse până la vârsta de 60-80 ani, după care să fie exploatate, lemnul valorificat conform cerinţelor pieţii, iar suprafeţele respective să fie reîmpădurite cu specii autohtone adaptate condiţiilor staţionale.

Summary

Short report on resinous cultures established outside their natural range, which can be managed to produce wood for cellulose

Between 1972 and 1985 there have been established 5541 ha of special resinous cultures to produce wood for cellulose and colophony. 4524 ha were planted with Norway spruce, 433 ha with Scots pine and 584 ha with black pine. These cultures substitute broad leaves trees in the zone of mix broad leaves forests with oak species and of beech forests, which had been managed many rotations as coppice stands. The most of them are momocultures of spruce or pine, or mix resinous stands. Because they have not been cleaned and thinned, have a great potential of ecological instability. We consider that in the future should not be established such cultures. The existing cultures should be properly managed and broad leaves trees adapted to site condition to be reintroduced where damages of wind and snow appeared.

Key words: conifers outside their natural range; cellulose; colophony; ecological instability.