Capitolul VII

Evoluţia Institutului de Silvicultură Câmpulung Moldovenesc de la înfiinţare până în toamna anului 1953

In capitolele anterioare ale acestui studiu istoric a fost prezentat modul în care s-a lucrat la înfiinţarea Institutului şi greutăţile care au apărut atât în această perioadă cât şi aceea care a urmat imediat după deschiderea primului an al cursurilor.

In cele ce urmează, se va încerca a se prezenta modul în care a evoluat acest institut, până la începerea activităţii din toamna anului 1953 când a fost transferat la Braşov şi contopit cu facultatea cu acelaşi profil (cultura pădurilor).

Nu putea să-şi închipuie nimeni, odată începută activitatea în toamna 1948, că ar fi putut stagna fără a mai putea continua o evoluţie prin care să adauge mereu şi într-un ritm destul de alert, noi şi noi înfăptuiri, ceea ce ar fi fost foarte firesc. Activitatea odată începută a generat mereu noi probleme impuse de sporirea normală an de an a disciplinelor, a numărului de studenţi, aceştia având mereu nevoie de noi spaţii amenajate, de noi dotări, de o sporire a numărului de cadre didactice.

Trebuie să se aibă în vedere şi dorinţa cadrelor didactice care ţineau cu tot dinadinsul să dea cât mai mult din munca lor, pentru a provoca o creştere continuă a calităţii activităţii de pregătire a studenţilor, ca aceştia să poată duce în producţie suflul unui tineret complet pregătit care să dovedească la locurile lor de muncă valoarea lor, bineînţeles imprimată de institutul absolvit.

Mai trebuie să arătăm că dat fiind caracteristicile oraşului, activitatea institutului era foarte atent, permanent şi chiar cu curiozitate urmărită. De aici, grija deosebită a cadrelor didactice de a imprima mereu institutului o prestanţă crescândă şi o impresie din ce în ce mai favorabilă asupra nivelului de pregătire şi a educaţiei studenţilor. Si tot de aici activitatea extra universitară desfăşurată de aceştia, ducând astfel din ce în ce mai departe şi mai sus cuvântul ştiinţei, fie prin organizaţiile de masă şi asociaţiile cultural-ştiinţifice care funcţionau în oraş sau în regiune, fie ca participanţi activi la diferite ocazii festive din oraş.

Cum de la înfiinţare, până la mutarea sa la Braşov institutul a petrecut 5 ani la Câmpulung Moldovenesc, în care timp a realizat o creştere remarcabilă, aceasta va fi prezentată în cele ce urmează :

1. Transformarea de structură a Institutului

La început institutul a fost înfiinţat ca “Institut de Silvicultură şi de Exploatarea şi Prelucrarea Lemnului”, având două facultăţi, aşa cum s-a văzut.

Această formă de organizare nu a durat decât în primul an de funcţioanare, deoarece Facultatea de “Exploatarea, Transportul şi Prelucrarea Lemnului” a fost mutată la Bucureşti şi contopită cu facultatea similară de la “Institutul de Industrializare şi de Exploatare şi Prelucrarea Lemnului”. Poate că pentru a limita numărul inginerilor de aceeaşi pregătire şi pentru o pregătire uniformă a promoţiei (?!?), măsura, să zicem că a fost îndreptăţită. Considerăm însă că nu a fost deloc justă argumentarea fostului decan, ing, Mircea Băncilă – care a fost de altfel, apreciată la fel de tot corpul didactic al institutului – că în oraşul Câmpulung, se închistează orice posibilitate de evoluţie pe plan cultural şi chiar mai înalt ştiinţific a studenţilor, neexistând o viaţă culturală, lipsind posibilitatea documentării ştiinţifice, că în aceste condiţii lipseau posibilităţile de a realiza din absolvenţi, intelectuali de înaltă clasă, cum se cerea unor specialişti, viitori conducători ai unităţilor economice ale ţării.

In primul rând această argumentare a fost o jignire adusă cadrelor didactice care au rămas la Facultatea de silvicultură, considerate a accepta să lucreze în condiţii apreciate atât de improprii chiar de un fost Decan, cadru didactic cu care au lucrat un an împreună. In al doilea rând, aşa cum era de mic oraşul, el avea totuşi o viaţă culturală la care studenţii puteau participa din plin : exista o bogată bibliotecă orăşenească, se organizau numeroase festivităţi culturale, studenţii, neavând totdeauna timpul necesar pentru a participa la toate; în oraş exista un bogat şi frumos muzeu etnografic unde se puteau admira operele de artă ale artiştilor profesionişti şi populari locali; în oraş era un cinematograf destul de spaţios în care filmele se schimbau de două ori pe săptămână; în sala de festivităţi de la institut veneau frecvent turnee teatrale din Bucureşti sau alte oraşe ale ţării. Imprejurimile, în afara importanţei rezervaţiilor ştiinţifice, erau peste tot pline de monumente arhitecturale de o inestimabilă valoare artistică şi istorică; în sfârşit, trebuie să arătăm că însăşi organizaţia studenţească sub îndrumarea UTM începuse din primul an o activitate culturală şi ideologică de care studenţii aveau atâta nevoie. Nu mai vorbim de liniştea şi frumuseţea peisajului local care au transformat institutul într-un adevărat stup de albine, unde profesorii şi studenţii munceau de zor, pentru îndeplinirea ţelului de bază, pregătirea superioară a viitorilor ingineri silvici.

Regret că trebuie să restabilesc un adevăr în legătură cu plecarea Facultăţii de Exploatare, adevăr care mi-a fost confirmat şi de către unii tovarăşi din Direcţia învăţământ din Ministerul Silviculturii. Fostului decan Mircea Băncilă – fie iertat, deoarece în anul 1966 s-au 1967 a decedat – nu i-a plăcut postura în care se afla, ca decan al unei facultăţi cu un număr mai restâns de studenţi, subordonat unui Rectorat în fruntea căruia se afla un inginer mai tânăr, fără a avea nici calitatea de membru de partid pe care dânsul o avea. In această situaţie, a considerat că ducând facultatea la Bucureşti va deveni rectorul institutului, deoarece acad. dr. Ştefan Bălan trecuse în alt post. Dar locul a fost preluat de dr.ing. Romeo Râşcanu, datorită cărui fapt a solicitat Ministerului Silviculturii a i se da postul de conducător la Institutul de la Câmpulung (?!), care acum i-ar fi convenit. Cu acest lucru, Ministerul nu a fost de acord, acesta având cunoştinţă de unele încercări ale tov. Băncilă de o punere a subsemnatului într-o lumină nefavorabilă în acelaşi timp în care se ştiau foarte bine cele ce realizasem eu. Nu i-au reuşit nici chiar unele denunţuri calomnioase care au fost găsite neîntemeiate de către inspectorii de cadre din Minister, care le-au anchetat.

Rog foarte mult să mi se ierte această mărturisire pe care am făcut-o numai pentru a preciza un adevăr. Cât priveşte atitudinea regretatului fost decan Mircea Băncilă, manevrele întreprinse nu mi-au micşorat prestigiul, aprecierile favorabile ale Ministerului asupra mea rămânând aceleaşi. Am avut în repetate rânduri ocazia să-l ajut pe ing. Băncilă (la Institutul de la Braşov,1954) şi am făcut-o fără nici o rezervă, lucru de care singur s-a convins şi surprins, mi-a mulţumit. Consider că am spus prea mult. Dacă am făcut-o, aceasta se datorează şi multor situaţii neplăcute suportate la Institutul de la Broşov nu numai de mine, ci şi de ceilalţi veniţi odată cu unificarea. Este suficient a arăta atitutinea pe care au avut-o unele cadre didactice de la Braşov până în 1957 când au acţionat astfel încât au lichidat aproape complet atât cadrele venite de la Câmpulung, cât şi multe din cele de la Bucureşti, fără nici un discernământ, fără a analiza şi compara valoarea celor scoşi şi a celor ce au rămas în loc. Este suficient a arăta că după această acţiune, din cauza nivelului unor cadre rămase la Braşov, mulţi ani s-a vorbit printre specialişti, nu ca despre “Institutul forestier Braşov”, ci ca despre “Scoala medie silvică de la Braşov” (au fost scoşi dr.ing. Ath. Haralamb, dr.ing. Gh. Ciumac, dr.ing. R. Ichim, dr.ing. M. Stegaru, dr.ing. Igor Ceianu, ca şi alţii care deşi nu erau doctori erau veritabile cadre didactice universitare). De asemenea, au fost scoşi prof.dr. Gr. Eliescu, prof.dr. C.C. Georgescu, prof.dr. N. Ghelmeziu, prof.dr. T. Bălănică, prof.dr. M. Ene etc., nume de rezonanţă în învăţământul silvic şi în cercetarea ştiinţifică respectivă.

*

* *

Faptul că Facultatea de exploatare de la Câmpulung, a atras după sine schimbarea titulaturii institutului în “Institutul de silvicultură Câmpulung Moldovenesc”, nemaiavând la conducere un rector (nemaifiind decât o singură facultate), ci un director, care a devenit fostul rector.

Ca să precizăm evoluţia aparatului de conducere a institutului în perioada anilor 1949-1953, arătăm:

– 1949-1950 – directorul institutului: prof.ing. Dimitrie D. Ionescu

– 1950-1952 – directorul institutului: prof.ing. Traian Popovici

– director de studii : prof.ing. Dimitrie D. Ionescu

– 1952-1953 – director : prof.ing. Traian Popovici.

In această perioadă, 1952 – 1953, deşi nu mai exista postul de director de studii, dat fiind mulţimea problemelor privind organizarea învăţământului, am ajutat în numeroase situaţii conducerea institutului pe cale didactică.

2. Evoluţia planului de învăţământ

S-a văzut că începând cu anul al II-lea al existenţei institutului, ambele colective de cadre didactice ale celor două institute din Braşov şi din Câmpulung Moldovenesc, au avut sarcina să refacă planul de învăţământ, pentru ca durata de pregătire a inginerilor silvici să se facă iniţial pe o durată de 9 semestre (4 1/2 ani), trecând apoi la 10 semestre (5 ani).

Au fost nenumărate şedinţe, fie pe institute, fie între cele două institute şi minister până când s-a putut în sfârşit ajunge la un tip de plan acceptat de minister, dar valabil în mod provizoriu începând din anul şcolar 1050 – 1951 deşi se prevedeau toate disciplinele necesare pe toată durata învăţământului. S-a prevăzut ca pentru promoţia care a început Facultatea la Bucureşti (1947-1948) studiile să aibă o durată de 9 semestre (4 ani studii şi un semestru proiectul de diplomă şi examenul de stat). Pentru promoţia care a început în 1948 la Câmpulung Moldovenesc, s-au prevăzut 10 semestre (9 semestre studii şi examene, iar un semestru proiectul de diplomă şi examenul de stat). Era o situaţie care ulterior a fost reglementată fiind apreciată ca bună pentru durata învăţământului silvic superior. Ceea ce încă nu era considerat ca total rezolvat, era numărul disciplinelor, corecta lor împărţire pe ani de studii, extinderea lor şi numărul de ore ce trebuia atribuite fiecăreia (curs şi lucrări aplicative, seminarii, laboratoare, proiecte, deplasări pe teren, practici de vară).

In ceea ce priveşte disciplinele care trebuiau să concureze la completa pregătire a inginerilor silvici şi mai ales volumul acestora, fapt ce afecta numărul de ore de predare şi de aplicaţii, planul de învăţământ avea să mai sufere unele modificări chiar după această formă acceptată, modificări, care au avut loc în fiecare an, prin introducerea unor discipline la unii ani de studii sau prin reducerea altora, prin modificări de programe analitice, prin experienţa crescândă a cadrelor didactice, datorită căreia s-a reuşit a se concentra materia, făcând-o astfel şi mai accesibilă.

Ca urmare, începând cu cel de al III-lea an de învăţământ (1951-1952) s-a putut ajunge la o formă acceptabilă a planului de învăţământ, formă care a fost aprobată şi de Colegiul Ministerului (acum Ministerul Gospodăriei Silvice) în care activa şi un consilier sovietic, dr.ing. Homiscov.

Realizarea în toamna anului 1951 a unui plan de învăţământ cu durata de 5 ani şi într-o formă aproape definitivă, a fost meritul Institutului Câmpulung Moldovenesc, asupra lui fiind de acord cu foarte uşoare completări şi Institutul din Braşov şi apoi, bineînţeles, aprobat de către minister.

3. Evoluţia programelor de învăţământ

Aşa cum s-a arătat, în primul an de învăţământ programele de cursuri erau foarte încărcate din cauza marelui număr de obiecte obligatorii date de planul de învăţământ. Astfel de programe erau de-a dreptul istovitoare pentru studenţi, care nu mai aveau timp liber aproape de loc. Din această cauză, teama unei pregătiri insuficiente a studenţilor stăpânea colectivele de cadre didactice. La rândul lor, ele erau supuse la o activitate mult prea intensă pentru ca să poată ajuta (cum s-a arătat de altfel) pe studenţi pentru a-şi însuşi un volum corespunzător de cunoştinţe.

In cadrul îmbunătăţirii, respectiv uşurării programului de cursuri şi aplicaţii soluţia nu putea veni decât de la obţinerea modificării planului de învăţământ şi ca urmare prin reducerea numărului anual de discipline şi de aici al numărului de ore de predare şi lucrări, deci şi a examenelor într-o sesiune.

Lucrul a devenit realizabil într-o măsură redusă chiar din anul de învăţământ 1948-1949, când anticipările asupra degajării planului de învăţământ au condus la o împingere a unor discipline în anii superiori. Scăzând numărul acestora, a scăzut implicit şi numărul de ore pe săptămână, ajungând în 1949-1950 la sub 40. Abia în cursul anului universitar 1950-1951 programul a putut fi reglementat la 36 ore, adică 6 ore pe zi, executate cu continuitate 8 – 14 iarna şi 7 – 15 vara; studenţii dispuneau acum de suficient timp liber, pentru a putea avea chiar şi alte preocupări, aşa cum se va vedea la activitatea extradidactică.

4. Evoluţia planului de şcolarizare

Institutul de silvicultură Câmpulung Moldovenesc, a funcţionat în acest oraş o durată de exact cinci ani (din octombrie 1948 până în septembrie 1953). In acest interval, două promoţii au obţinut diplomele de ingineri silvici chiar la acest institut, şi anume :

– promoţia care a început studiile în anul 1947-1948 la fosta Facultate din Bucureşti după care au venit la Câmpulung, terminând studiile în nouă semestre (opt semestre de cursuri şi lucrări practice şi un semestru proiectul de diplomă şi examenul de stat, în februarie 1952);

– promoţia care a dat admiterea în toamna 1948, începând studiile deci la Câmpulung Moldovenesc chiar din anul I şi care a terminat în zece semestre (nouă semestre cursuri şi lucrări aplicative şi un semestru proiectul de diplomă şi examenul de stat, în iunie 1953).

In anii universitari 1949 – 1950 şi următorii, 1950 – 1951, 1951 – 1952 şi 1952 – 1953 au dat examenul de admitere noi promoţii care au început cursurile la Institutul Câmpulung Moldovenesc fără a le mai putea continua aici, fiind transferaţi o dată cu institutul la Braşov în toamna anului 1953. Tot în această situaţie s-au găsit şi cei care au reuşit la examenul de admitere ţinut în vara 1953 pentru a urma cursurile anului I în anul universitar 1953 – 1954.

După cum rezultă din tabelul nr. 4 ce urmează, planul de şcolarizare a cunoscut o creştere în fiecare an, acesta fiind cerut de Ministerul gospodăriei silvice (fost al silviculturii) în urma consultării Direcţiei de învăţământ şi a celorlalte direcţii operative ale ministerului şi mai ales Direcţia personalului care ţinea la curent evidenţa cadrelor de ingineri pe întreaga gospodărie silvică şi a posturilor vacante, precum şi evoluţia necesarului de cadre pe perioadele ce urmau.

Câteva lămuriri sunt necesare pentru urmărirea acestui tablou:

– la anul I (1948-1949) nu sunt trecuţi cei 50 studenţi care au urmat Facultatea de exploatare şi prelucrare a lemnului, aceştia plecând aşa cum s-a arătat, în toamna 1949 la Institutul de industrializare la Bucureşti. Ar fi rezultat că de fapt în 1948-1949 au existat în total 176 studenţi, nu 126;

– în tabel se poate urmări cum au evoluat toate promoţiile care au intrat în institut începând cu anul 1948-1949. Promoţiile 1948-1949 (anii I şi II) au absolvit institutul la finele anilor 1951-1952, respectiv 1952-1953, restul (anii I – V din 1952-1953) fiind transferaţi cu institutul la Braşov;

– se mai constată că planul de şcolarizare a fost aproape în continuă creştere între 1948-1951, anii 1951-1953 prezentând totuşi o oarecare constanţă ca număr de studenţi (114 – 111 – 120) admişi;

– urmărind la fiecare promoţie cum a promovat din an în an se constată unele discrepanţe cam mari la trecerea din anii I în II şi din II în III în toţi cei patru ani de studii (1949-1950, 1952-1953). Aceasta se datoreşte în foarte mică măsură nepromovării sau retragerii. In primii ani de facultate au fost aleşi foarte mulţi studenţi pentru a fi trimişi să studieze în U.R.S.S. De aceea nu s-a făcut un calcul exact al procentelor de promovare. Se poate totuşi observa că după anul II spre anul III şi următorii numărul scăderilor de studenţi este foarte redus;

– în final se poate constata că începutul anului universitar 1953-1954 ar fi găsit Institutul Câmpulung cu un număr de 459 studenţi în toţi cei cinci ani de studii, inclusiv cei 120 admişi în vara anului 1953.

5. Evoluţia colectivului cadrelor didactice

Dacă începutul activităţii institutului a avut de întâmpinat serioase greutăţi datorită colectivului incomplet de cadre didactice, care au trebuit a face eforturi serioase pentru a se putea acoperi în întregime programul de învăţământ prea încărcat, şi dacă această situaţie s-a prelungit aproape pe întregul an universitar 1948-1949, începând cu anul 1949-1950 situaţia s-a ameliorat mult, prin faptul că a fost numită încă o serie de cadre didactice cu care activitatea a făcut un salt calitativ apreciabil.

Colectivul de cadre didactice a prezentat însă şi el pe parcurs o serie de fluctuaţii după anul universitar 1948-1949 cauzate de plecarea „Facultăţii de exploatarea lemnului”, de rechemarea unor cadre didactice pentru nevoile imperioase ale producţiei, alteori nesuportarea climatului etc. Aceste cauze nu au împietat nici asupra integrităţii ca număr al cadrelor didactice şi nici asupra calităţii lor, deoarece s-au făcut numiri noi după recomandaţii şi selecţionări riguroase.

Incepând cu anul universitar 1949-1950, având şi un plan de învăţământ cu perspective de degajare (pe cinci ani) şi de cadre didactice în număr satisfăcător, programele de cursuri erau acum complet acoperite, iar îndeplinirea lor făcută cu toată stricteţea.

Cu toate că la locul potrivit s-a arătat prima numire de cadre didactice făcută de Ministerul învăţământului, aceasta a cuprins numai cadrele de predare în număr de 11 profesori şi conferenţiari, fără a se fi completat în această decizie o serie de posturi prevăzute. Aceasta de fapt nici nu ar fi avut de activat în primul an deoarece disciplinele respective se predau în anii superiori. Dar, ceea ce era foarte important, în această decizie nu s-au prevăzut cadre didactice ajutătoare, fără de care activitatea didactică nu ar fi putut începe în toată plinătatea ei. In această situaţie a fost necesar a se face grabnic propuneri de încadrare a unor cadre didactice ajutătoare (asistenţi şi şefi lucrări). Răpunzând propunerii, s-a primit o aprobare de angajare a 6 asistenţi şi şefi lucrări precum şi completarea cu un conferenţiar (în locul unuia neprezentat ing. Negru Stefan) şi a unui profesor la disciplina „Rezistenţa materialelor” aşa cum se va arăta.

In cele ce urmează se prezintă modul cum s-a succedat existenţa cadrelor didactice în perioada 1948-1949 – 1959-1953.

a. Anul universitar 1948-1949

Au fost numite următoarele cadre didactice :

1. Dan Hulubei profesor doctor în matematici, pe postul de profesor la disciplina „Matematici generale”. In lipsa unui profesor de mecanică la anul II silvicultură, prof. Hulubei a predat numai în semestrul I deoarece în semestrul II „Rezistenţa materialelor” s-a făcut cu alt profesor. In toamna 1952 a fost transferat la Institutul de la Braşov şi apoi tot în aceeaşi toamnă la Institutul de Îmbunătăţiri Funciare” Galaţi.

2. Reinisch Martin profesor din învăţământul secundar (Liceul Dragoş Vodă Câmpulung Moldovenesc) a funcţionat pe post de asistent la catedra de „Matematici generale” la anul I (prof. Dan Hulubei) în 1948-1949 la amebele facultăţi, începând cu anul 1949-1950 numai la silvicultură pe toată durata următoare. S-a transferat cu institutul la Braşov în toamna anului 1953.

3. Redlov Temistocle inginer constructor, a funcţionat pe post de profesor universitar suplinitor începând cu semestrul II (1948-1949). A predat „Mecanica şi rezistenţa materialelor” la anii II pe toată durata institutului. In toamna anului 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

4. Suhane Radu inginer constructor, a funcţionat pe post de asistent la „Mecanica şi rezistenţa materialelor” (prof. T. Redlov) pe toată perioada 1949-1949 (sem. II) până în 1952-1953. In toamna 1953 nu s-a transferat cu institutul, rămânând la Câmpulung la liceul de construcţii de la care fusese angajat.

5. Craifăleanu Vasile, profesor universitar suplinitor, doctor chimist, a funcţionat pe toată perioada 1948-1949 … 1952-1953. A predat: chimia generală la anul I, fizica generală la anul II, meteorologia şi climatologia la anul II. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

6. Stefănescu Octav, inginer silvic, profesor universitar suplinitor, a funcţionat toată perioada 1948-1949 … 1952-1953. A predat: topografia forestieră la anul I (silvicultură şi exploatare în 1948-1949 şi numai silvicultură din 1949-1950), geodezie la anul II din 1948-1949 … 1952-1953. In toamna anului 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

7. Bereziuc Rostislav, inginer silvic, a funcţionat pe postul de şef lucrări la Topografie şi geodezie (prof.ing. Octav Stefănescu) pe toată perioada 1948-1949 … 1952-1953. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

8. Morariu Iuliu, profesor universitar suplinitor, doctor, a funcţionat toată perioada 1948-1949 … 1952-1953. A predat: botanica generală (anatomie, fiziologie şi sistematică la anul I silvicultură 1948-1949 – 1952-1953, dendrologie forestieră anul II silvicultură 1948-1949, fitopatologie forestieră anul III silvicultură în anii 1949-1950 … 1952-1953. In toamna anului 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

9. Teodorescu Viorel, inginer silvic, a funcţionat pe post de asistent la Botanică (prof.dr. Iuliu Morariu) în perioada 1948-1949 … 1951-1952; în toamna 1952 s-a transferat la Bucureşti, fiind suferind.

10. Apaty Zoltan, inginer silvic, a funcţionat pe postul de conferenţiar universitar suplinitor în anul 1948-1949. A predat: entomologie forestieră – anul II silvicultură, zoologie forestieră anul II silvicultură. In toamna 1949 a fost rechemat în producţie.

11. Ionescu D. Dimitrie, inginer silvic, profesor universitar, a funcţionat toată perioada 1948-1949 … 1952-1953. A predat: geniu forestier (instalaţii de transportul lemnului) la anul II 1948-1949, desen tehnic (voluntar în lipsa unui cadru numit) la anul I silvicultură şi exploatare (1948-1949), silvicultură generală şi împăduriri la anul II (1949-1950), tehnica culturilor silvice şi ameliorarea terenurilor degradate la anii III şi IV (1949-1950 … 1952-1953), spaţii verzi, anul IV, 1950-1951 … 1952-1953, anexă la Tehnica culturilor silvice, agricultura şi pomicultura (curs facultativ anul IV) 1950-1951 … 1952-1953. In toamna anului 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

12. Băncilă Mircea, inginer silvic, pe post de profesor universitar în anul 1948-1949. A predat numai la Facultatea de Exploatarea şi Prelucrarea Lemnului următoarele: geniu forestier anul I (instalaţii de transportul lemnului – drumuri forestiere), ştiinţe silvice generale anul I (în suplinire). In toamna 1949 s-a transferat cu Facultatea de Exploatarea şi Prelucrarea Lemnului la Institutul de Industrializare şi Exploatarea Lemnului, la Bucureşti.

13. Dediu Aurel, inginer silvic, pe post de profesor universitar suplinitor. A predat silvicultura generală, la anul II 1948-1949. A funcţionat numai în anul 1948-1949, în toamna 1949 fiind rechemat la minister.

14. Puiu Sextil, inginer silvic. A funcţionat pe post de profesor universitar suplinitor 1948-1949 şi a predat dendrometria şi estimaţia forestieră la anul II silvicultură 1948-1949. In toamna 1949 a fost rechemat în producţie.

15. Cuptor Gheorghe, inginer silvic, pe post de conferenţiar suplinitor la disciplina geologie, mineralogie şi pedologie forestieră. A funcţionat în anul 1948-1949, predând la anul II. In toamna

1949 a fost rechemat în producţie.

16. Cazacu Eugen, inginer silvic, pe post de conferenţiar suplinitor pentru disciplina Tehnologia lemnului la Facultatea de exploatarea şi prelucrarea lemnului. Această disciplină nu s-a predat în anul I. In lipsă de cadru didactic pentru limba rusă, a funcţionat la această disciplină întreg anul 1948-1949 la toţi cei trei ani : I şi II silvicultură şi I exploatare, fiind un foarte bun posesor al acestei limbi şi cunoscând mai ales termenii tehnici. In toamna anului 1949 a fost rechemat în producţie.

17. Lisievici Eleonora, activistă de partid, a funcţionat ca asistentă la disciplina Marxism-Leninism pe toată durata institutului la Câmpulung Moldovenesc, predând în anul 1948-1949 la anii I ambele facultăţi. In toamna 1953 nu s-a transferat cu institutul, ci a rămas la Câmpulung.

18. Vasilescu Alexandru, profesor secundar, activist de partid, a funcţionat pe post de şef lucrări la disciplina Materialism dialectic şi istoric pe care a predat-o la anul II silvicultură în anul 1948-1949. In paralel, a făcut şi semina-rul la Marxism-leninism pentru echilibrare de normă cu tov. Eleonora Lisievici. A plecat din institut în toamna 1951 primind alte sarcini pe linie de partid.

Cadrele didactice de la poziţiile 1,5,6,8,11,12,13,14,15,16 au fost numite prin Decizia Ministerului învăţământului public nr. 296255/1948 publicată în M.Of. nr. 281 din 2.XII.1948 partea I B. Cu aceeaşi decizie a fost încadrat şi ing. Negru Stefan pe postul de conferenţiar suplinitor la disciplina Entomologia forestieră şi protecţia pădurilor, dar nu s-a prezentat. La propunerea noastră a fost încadrat ing. Apaty Zoltan (poz.10). Cadrele didactice înscrise mai sus la poziţiile 2,3,4,7,9,10,17,18 au fost numite la timpul potrivit de către Ministerul silviculturii, din păcate nu se cunosc numerele deciziilor de numire.

Confruntând cele de mai sus cu cele prezentate la cap.IV punctul 7, aparent rezultă o discrepanţă, aici se dau 18 cadre şi nu 17. Aceasta se datoreşte numirii prof. Redlov Temistocle la începutul semestrului II (1948-1949).

Mai rezultă din cele de mai sus că, din cele 18 cadre ce au funcţionat în anul 1948-1949, la finele acestui an universitar au plecat cadrele de la poziţiile nr. 10 (Apaty Zoltan), 12 (Băncilă Mircea), 13 (Dediu Aurel), 14 (Puiu Sextil), 15 (Cuptor Gheorghe) şi 16 (Cazacu Eugen), deci şase cadre, rămânând numai 12 membrii în corpul didactic.

In anul universitar 1949-1950, atât la propunerile noastre, cât şi ale Regiunii de Partid, precum şi la cercetările Direcţiei învăţământului din Ministerul silviculturii, s-au recompletat disciplinele rămase libere şi s-au încadrat şi cele ce apăreau ca necesare pentru anul III silvicultură.

b. Anul universitar 1949 – 1950

S-au numit următoarele cadre didactice noi:

1. Bucur Ilie, inginer electro-mecanic, de la Uzina electrică a oraşului, angajat în toamna anului 1949. A funcţionat ca asistent universitar la disciplina Fizică generală (prof. dr. V.Crăifăleanu) la anul II (1949-1950) până în anul 1952-1953). Ca lector până în anul 1952 – 1953. In toamna anului 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

2. Zaliş Henry, inginer electromecanic, pe postul de conferenţiar suplinitor la disciplina Electrotehnică. A predat în anul universitar 1949 – 1950 la anul III silvicultură. In toamna 1950 a trecut la Editura Tehnică Bucureşti.

3. Ene I. Mircea, doctor inginer silvic, cercetător ştiinţific, angajat pe post de conferenţiar la disciplinele Entomologia forestieră şi protecţia pădurilor şi la Zoologie forestieră. A predat în anul II (1949-1950). In toamna anului 1950 a fost nevoit a se transfera din nou la Institutul de cercetări silvice, fiind suferind şi neputând suporta clima Câmpulungului.

4. Ceianu Igor, inginer silvic, cercetător ştiinţific, numit pe postul de asistent la disciplina Entomologie forestieră şi protecţia pădurilor (dr.ing. Mircea Ene). A funcţionat din anul universitar 1949-1950 până în 1952-1953. In toamna 1953 s-a trasferat cu institutul la Braşov.

5. Ciumac A. Gheorghe, inginer silvic, numit pe post de profesor suplinitor prin decizia Ministerului silviculturii nr. 568/1949. A predat: dendrometrie în anul 1949-1950 şi 1950-1951 la anul II, dendrologie în anii 1951-1953 la anul II, silvicultură generală în anii 1950-1953 anul II. In toamna anului 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

6. Vlase Ilarion, inginer silvic, a fost numit ca asistent, apoi lector-asistent universitar la Tehnica culturilor silvice (prof.ing. Dimitrie D. Ionescu) la anul III (1949-1950… 1952-1953), lector universitar la disciplina Ameliorarea terenurilor degradate la anul IV silvicultură (1952-1953). In toamna anului 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

7. Ciobanu Petru, inginer silvic, numit asistent universitar la disciplina Silvicultură generală şi Dendrologie (prof. ing. Gh. Ciumac). A funcţionat până în anul 1952 – 1953. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

8. Ciolac Daniel, inginer silvic, cercetător ştiinţific, numit pe postul de profesor suplinitor la disciplina Mineralogie, petrografie şi pedologie forestieră. A funcţionat în anii 1949 – 1950 . . . 1952 – 1953 la aceeaşi disciplină. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov, dar tot atunci a trecut la Staţiunea de cercetări silvice Craiova.

9. Nistor Constantin, inginer silvic, a fost numit pe post de asistent la disciplina Mineralogie, petrografie şi pedologie forestieră (prof. Dan Ciolac). A funcţionat în anii 1949 – 1950 şi 1950 – 1951. In toamna 1951 a trecut în cercetarea ştiinţifică la Staţiunea de cercetări silvice Iaşi.

10. Strătescu Liviu, inginer silvic, numit pe post de profesor suplinitor la disciplina Exploatarea pădurilor şi transporturi forestiere. A funcţionat numai în anul universitar 1949 – 1050. In toamna 1950 a trecut la Institutul de proiectări silvice Bucureşti.

11. Suhan Traian, profesor secundar, directorul Liceului Dragoş Vodă, numit conferenţiar suplinitor la disciplina Administraţie şi legislaţie silvică. A funcţionat în anul universitar 1949 – 1950 după care a renunţat, acuzând lipsa de timp pentru a mai putea continua.

12. Prigoreanu Costache, activist de partid, numit pe post de profesor. A predat: marxism – leninismul la anul I (1949 – 1950) . . . (1952 – 1953), materialismul dialectic şi istoric la anul II, aceeaşi ani univeristari. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

13. Prelipceanu Vasile, desenator tehnic, numit asistent la disciplina Desen tehnic pe care a predat-o la anul I din toamna 1949 până în 1953. In toamna 1953 a rămas la Câmpulung Moldovenesc.

14. Ciumac Natalia, profesoară învăţământ secundar Liceul Dragoş Vodă. Incadrată asistentă, apoi lector la limba rusă. A predat: în anul universitar 1949 – 1950 şi 1950 – 1951 ca asistent, în anul universitar 1951-1952 şi 1952-1953 ca lector. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

15. Puiu Tamara, profesoară în învăţământul secundar, numită asistentă, apoi lector, la limba rusă. A funcţionat: asistentă univeristară în anii 1949 – 1951, lector universitar în anii 1951-1953. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

Analizând această nouă listă a cadrelor didactice angajate în anul univeristar 1949 – 1950 se constată o creştere cu un număr de 15 cadre, care, adăugate la cele douăsprezece rămase din anul 1948 – 1949 însumează un total de douăzeci şi şapte (27) cadre repartizate după cum urmează :

La finele anului universitar 1949-1950 s-a produs o nouă reducere a numărului cadrelor didactice, prin plecarea celor de la poziţiile 2 (conf. Zaliş Henry), 3 (dr. Mircea Ene), 10 (prof. Strătescu Liviu) şi 11 (conf.Suhan Traian). Aceste posturi au trebuit să fie completate; totodată au trebuit făcute numiri pentru disciplinele care intrau în aplicare cu anul 1950 – 1951.

c. Anul univeristar 1950 – 1951

In acest an existând şi anul IV de studii (promoţia anului II 1948-1949), au apărut şi discipline noi. Pentru acestea, ca şi pentru locurile rămase vacante prin plecare, era necesară angajarea unor noi cadre didactice.

Trebuie însă să subliniem că fostul conferenţiar Zaliş Henry a fost înlocuit de asistentul Bucur Ilie (vezi punctul b. nr. 1) care a fost încadrat ca lector pentru disciplina Electrotehnică (anul III). Pentru restul posturilor libere au fost numiţi :

1. Schipor Valerian, inginer silvic pe post de asistent la Dendrologie – Botanică şi Fitopatologie forestieră. A funcţionat în perioada 1950 – 1951 . . . 1952 – 1953. In toamna 1953 nu s-a tranferat cu institutul, ci a rămas la Câmpulung Moldovenesc.

2. Negru Ştefan, inginer silvic, cercetător ştiinţific, pe post de conferenţiar suplinitor la disciplina Entomologie forestieră şi protecţia pădurilor. A funcţionat în perioada 1950 – 1951 . . . 1952 – 1953. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

3. Popovici Traian, inginer silvic, încadrat pe postul de profesor suplinitor pe data de 1.V. 1950 conform Deciziei Ministerului silviculturii nr. 369/1950. A predat Dendrometrie şi Estimaţii forestiere la anul III şi Amenajarea pădurilor la anul IV în perioada 1950 – 1953. In toamna 1953 s-a transferat odată cu institutul la Braşov. A fost numit director al Institutului Câmpulung Moldovenesc din noiembrie 1950.

4. Ichim Radu, inginer silvic, cercetător ştiinţific, încadrat conferenţiar suplinitor. A predat: vânătoarea la anul II în anul universitar 1950 – 1951, dendrometria la anul II în anul 1951 – 1953. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

5. Popescu Octavian, inginer silvic, încadrat asistent la disciplinele Dendrometrie şi amenajament. A funcţionat în anii 1950 – 1953. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

6. Andreescu Vasile, inginer silvic, conferenţiar la Institutul de industriali-zarea lemnului şi exploatarea pădurilor şi transportul lemnului Bucureşti. A funcţionat (ca navetist) în anii 1950- 1953 la Institutul din Câmpulung Moldovenesc predând la anul IV disciplina Exploatarea pădurilor şi instalaţii de transporturi

forestiere. In toamna 1953 a trecut la institutul unificat Braşov.

7. Munteanu Stelian, inginer silvic, profesor la Institutul de silvicultură Braşov. A predat (ca navetist) la Câmpulung disciplina Hidraulica forestieră şi Corectarea torenţilor în sem. I din anul universitar 1950 – 1951.

8. Popovici Constantin, inginer silvic, numit şef lucrări cu delegaţie de conferenţiar la data de 15. I. 1950 la disciplina Hidraulica forestieră şi corectarea torenţilor, însoţind pe prof. Munteanu St. pentru a se forma, în finalul semestrului I. Din semestrul II şi apoi în perioada 1951 – 1953 a predat în continuare ca, conferenţiar, în toamna 1953 s-a transferat la Braşov.

9. Sârbu Ion, profesor de învăţământ secundar, a fost numit conferenţiar la disciplina Economie politică. A predat la anul III în anii 1950 – 1951 până în 1952-1953. In toamna 1953 s-a tranferat cu Institutul la Braşov.

10. Cuptor Gheorghe, inginer silvic, reâncadrat tot pe post de conferenţiar (vezi punctul a. nr. 15) la disciplina Administraţie şi legislaţie silvică şi Planificarea economiei forestiere la anii IV şi V. A predat în anii 1950 – 1953. In toamna 1953 s-a transferat cu institutul la Braşov.

Noua situaţie a cadrelor didactice pentru anul universitar 1950 – 1951 se redă în tabelul 6 (deşi s-a arătat că au plecat patru cadre didactice – 1 profesor şi 3 conferenţiari) în 1950, în coloana respectivă apar cinci (fiind vorba de asistentul Bucur care apare la lectori).

La finele anului univeristar 1950 – 1951 au plecat de la institut prof. Stel. Munteanu (poz. 7) după semestrul I, asistentul Nistor Constantin (poz. 9 – 1949-1950) şi asistent Vasilescu Alexandru (poz. 11, 1948-1949).

d. Anul universitar 1951-1952

A fost anul în care institutul a funcţionat cu toţi cinci anii complet (anul V făcând numai semestrul IX).

Numărul cadrelor didactice era aproape complet, din care cauză noile numiri, au avut un caracter de întărire a unor catedre pentru a se putea face faţă mai bine procentului de pregătire aplicativă.

O singură numire a avut un caracter special : aceea a ing. Sergiu Pascovschi, şef de secţie în Institutul de cercetări silvice, care a fost solicitat pentru un semestru în vederea unui ciclu de conferinţe cu program regulat în cadrul orelor de silvicultură la anul III, cu privire la o serie de probleme mult controversate (existenţa sau nu a luptei inter şi intra specifice), a unor probleme noi de tipologie forestieră în care ing. Pascovschi era cel mai bun specialist, ca unul ce s-a ocupat în mod deosebit de această problemă şi a unor probleme de ameliorare a speciilor forestiere. Conferinţele s-au ţinut la câte două săptămâni, a două ore, conferenţiarul fiind numit pe un astfel de post – făcând naveta. In anii următori, materialul a fost predat de prof. ing. Gh. Ciumac.

Lista cadrelor numite a fost următoarea :

1. Negură Radu, inginer chimist, pe post de asistent la chimie şi mineralogie. A funcţionat în anii 1951-1953. In toamna 1953 nu s-a transferat la Braşov.

2. Marian Anatolie, inginer silvic, cercetător ştiinţific încadrat asistent la disciplina Tehnica culturilor silvice (prof.ing. D.D. Ionescu). A funcţionat în 1951-1953. In toamna 1953 a rămas la conducerea Staţiunii de cercetări silvice Câmpulung Moldovenesc.

3. Puiu Sextil, inginer silvic, reîncadrat (vezi. pct. a. nr. 14 – 1948-1949), dar pe post de lector la disciplina Tehnica culturilor silvice (prof.ing. D.D. Ionescu).

4.Pascovschi Sergiu, cercetător ştiinţific (şef de secţie) la ICES, încadrat temporar pentru semestrul I al anului 1951-1952 aşa cum s-a arătat mai sus. A funcţionat semestrul I al anului universitar 1950-51, ca navetist, predând la anul III.

5. Parascan Darie, absolvesnt diplomat al Institutului Câmpulung Moldovenesc în februarie 1952, încadrat ca preparator în iunie 1951, fiind încă student cu cursurile terminate şi premiant. A funcţionat până în toamna 1953, când s-a transferat cu institutul la Braşov.

Trebuie să remarcăm că în acest nou an universitar, asistentul Vlase Ilarion (pct. b, poz. 6), Ciumac Natalia (pct. b, poz. 14) şi Puiu Tamara (pct. b, poz. 15) au funcţionat fiind trecuţi de la asistenţi la posturi de lectori cum au fost încadraţi în continuare până la plecarea cu institutul la Braşov. In acest caz, situaţia numerică a cadrelor didactice devine :

La finele anului universitar 1952 au mai plecat conf. ing. Serghie Pascovschi care a lucrat temporar numai sem. I (1951-1952) precum şi asistentul Teodorescu Viorel, fiind nevoit a-şi face un tratament îndelungat la ochi şi trecând în Ministerul gospodăriei silvice. Deci, totalul din tabelul 7 se reduce cu cei doi de mai sus plecaţi şi numărul cadrelor didactice se reduce la 33.

Deoarece la finele anului universitar 1951-1952 cadrele didactice existente acopereau complet toate disciplinele, ce se predau în cele nouă semestre de învăţământ şi examene, pentru anul universitar 1952 – 1953 nu s-au făcut noi angajări. De altfel, nici nu mai avea rost deoarece la finele anului 1952-1953 se ştia deja că institutul va înceta să mai funcţioneze la Câmpulung Moldovenesc, urmând a pleca la Braşov.

Cele 33 cadre didactice cu care institutul din Câmpulung şi-a încheiat activitatea au fost :

– cadre didactice de predare :

Profesori şi Conferenţiari . . . . . . 16

– cadre didactice de predare şi învăţământ aplicativ (lectori) .. . . . . 5

– cadre didactice ajutătoare (învăţământ aplicativ – asistenţi şi şef lucrări) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

– preparatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

TOTAL 33

La absolvirea facultăţii de către promoţia 1948-1949 în iunie 1953, au fost totuşi reţinute două elemente, cei mai buni diplomaţi : ing. Grudniţchi Francisc şi ing. Brega Petru şi au fost încadraţi pe posturi de preparatori, primul la disciplina Mecanică şi rezistenţa materialelor, iar secundul la disciplina Tehnica culturilor silvice. Aceştia însă nu au mai putut activa la Câmpulung ci s-au transferat cu institutul la Braşov, pe posturile în care au fost încadraţi.

Pentru o prezentare clară a tuturor cadrelor didactice care au funcţionat în Institutul Câmpulung Moldovenesc, pe toată durata funcţionării lui aici, ca institut independent, socotim necesar ca în afara situaţiilor evolutive arătate la punctele a – d (tabelele 5 – 7) să redăm un tabel total, alfabetic, în care să poată fi găsite toate cadrele didactice, corelat cu detaliile arătate la fiecare în prezentarea lor anuală. Din acesta va rezulta şi situaţia cadrelor care s-au mutat cu institutul la Braşov ca şi a celor care au plecat între timp sau au rămas la Câmpulung în toamna 1953.

Tabelul 8

Tabel nominal al cadrelor didactice care au funcţionat la Institutul de silvicultură

Câmpulung Moldovenesc în perioada 1949-1953

Tabelul de mai sus ne permite a face următoarele constatări :

In perioada 1948-1953 cât a funcţionat Institutul de silvicultură Câmpulung Moldovenesc în acest oraş (inclusiv anul I al Facultăţii de Exploatarea pădurilor şi prelucrarea lemnului în 1948-1949), au activat în total 48 cadre didactice. Trebuie să menţionăm însă că trei cadre didactice nu au aparţinut Institutului Câmpulung Moldovenesc, ci au activat numai temporar, în perioade când acesta s-a găsit în situaţia de a nu fi găsit specialiştii necesari. In această situaţie s-au găsit :

– prof.ing. Stelian Munteanu de la Institutul de silvicultură Braşov, care a predat în semstrul I al anului universitar 1950-1951 (semestrul I) la anul IV disciplina „Hidraulica forestieră şi corectarea torenţilor”, după care a predat conf. ing. Constantin Popovici, începând cu martie 1951;

– conf. ing. Pascovschi Sergiu de la Institutul de cercetări silvice Bucureşti, care a predat în semestrul I al anului 1951-1952 la anul III, după care materia a fost preluată de prof. ing. Ciumac;

– conf. ing. Andreescu Vasile, titular la Institutul de industrializarea şi exploatarea lemnului din Bucureşti, care în lipsa unui cadru la Câmpulung Moldovenesc a fost aprobat să predea, prin cumul ca navetist, această materie.

Restul de 45 cadre au aparţinut complet Institutului Câmpulung Mold.

Din tabel, mai rezultă şi faptul că o parte din cadrele didactice au avut activitate de durată foarte diferită şi puţine au fost acelea care au funcţionat pe toată durata de cinci ani (1948-1953). Sub raportul duratei de funcţionare se relevă următoarele :

– au funcţionat între 1948-1953…12 cadre

– au funcţionat între 1949-1953… 8 cadre

– au funcţionat între 1950-1953… 7 cadre

– au funcţionat între 1951-1953… 3 cadre

TOTAL . . . . . . . .30 cadre

Cu alte cuvinte, numai un număr de 30 cadre au avut un caracter de continuitate până la plecarea institutului la Braşov, de la angajarea lor.

Din totalul de 48 cadre didactice, 18 cadre au avut un caracter pasager, plecând din institut înainte de mutarea lui la Braşov datorită unor cauze care s-au arătat în listele respective.

Din totalul de 30 cadre care au rămas la institut până la transferarea lui la Braşov, au plecat cu acesta un număr de 26 cadre, după cum urmează :

– profesori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

– profesori suplinitori . . . . . . . . . .. ….. . . 6

– conferenţiari . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 1

– conferenţiari suplinitori . . . . . .. ….. . . . 4

– lectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

– asistenţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

– preparatori . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 3

TOTAL 26

restul de patru cadre din cele 26 de mai sus ca şi o parte din cele apreciate ca având un caracter pasager, fie că au rămas în Câmpulung Moldovenesc, fie că s-au transferat în alte locuri, aşa cum rezultă din tabelul 8.

(va urma)