Mă alătur, cu toată prietenia şi afecţiunea pe care vi le port, tuturor urărilor de bine, sănătate şi mulţumire sufletească pe care le primiţi în această zi, de la cei care v-au iubit şi respectat, care v-au fost discipoli şi colaboratori, pentru care aţi fost un exemplu de pasiune şi muncă neobosită în activitatea D-voastră ştiinţifică în slujba cunoaşterii şi apărării pădurilor.

Lată, au trecut peste 45 de ani de când vă cunosc. Ştiu prin ce greutăţi aţi trecut, ce lovituri nedrepte şi nemeritate aţi primit încă de pe vremea când vă afirmaţi cu atâta strălucire în cariera didactică.

Am admirat hotărârea D-voastră de a vă continua vocaţia ca inginer silvic în dulcea Bucovină pe care nu aţi vrut s-o părăsiţi şi din care, ca viteazul din poveste, v-aţi tras puterea de a rezista la toate adversităţile din acele vremuri.

Aruncat din învăţământul superior, ca şi D-voastră, de aceleaşi forţe nedrepte care ne-au marcat vieţile, am găsit un refugiu tot în Bucovina. Am fost primit cu căldură şi ospitalitate şi mi-am putut desfăşura activitatea timp de peste două decenii la Staţiune. Am fost unul dintre fericiţii beneficiari ai condiţiilor de lucru, excepţionale pentru acele timpuri, pe care ca ctitor, organizator şi conducător, le-aţi oferit celor cu chemare pentru meseria de silvicultor. Şi nu voi greşi, cred, dacă a afirm că şi astăzi continuaţi să fiţi magistrul, prin spiritul de muncă, pasiune, competenţă, promovarea adevăratelor valori, concepţii pe care le-aţi imprimat cu perseverenţă şi care au devenit o solidă tradiţie a acestui lăcaş al cercetării pădurilor noastre.

Vă asigur că anii în care am avut privilegiul să lucrez la Staţiunea Câmpulung (ca „oaspete de vară” dar în legătură permanentă cu viaţa Staţiunii) au fost anii cei mai productivi, cei mai favorabili, graţie ambianţei create în sânul micului colectiv de colaboratori devotaţi şi posibilităţilor de desfăşurare a programelor de cercetări în zonă. Trebuie să remarc cu recunoştinţă şi sprijinul pe care, direct sau indirect, I-aţi acordat micului colectiv de protecţia pădurilor. Sper că acest colectiv se va reconstitui şi activitatea de protecţie îşi va ocupa locul ce i se cuvine.

Câmpulungul, Staţiunea, Bucovina, cu oamenii ei rămân cea mai frumoasă amintire a vieţii mele şi mărturisesc că tânjesc să revăd locurile şi oamenii, să retrăiesc fericitele vremuri care au trecut.

Regret din toată inima că sănătatea mea nu-mi permite să revin la această „alma mater” ca să vă pot prezenta direct urările mele de bine şi sănătate cu ocazia acestei frumoase aniversări, ca şi recunoştinţa profundă pentru tot ce aţi realizat în promovarea cercetării silvice româneşti şi pentru încurajarea cercetării în domeniul pe care I-au servit după modestele mele puteri.

Iubite nea Radu, prin viaţa şi dăruirea D-voastră sunteţi şi veţi rămâne peste timpuri, un exemplu şi un simbol al dragostei pentru pădure, pentru tradiţiile nobile ale silviculturii bucovinene.

Să ne trăiţi mulţi ani cu sănătate şi să vă vedeţi împlinite toate aspiraţiile.

Vă îmbrăţişez cu toată dragostea.

Al D-voastră, Igor Ceianu

Note

*Scrisoare adresată d-lui dr. ing. Radu Ichim de către dr. ing. Igor Ceianu, la aniversarea a 75 de ani