Arborele cu cel mai întins areal din lume, molidul (Picea abies (L.) Karst) formează păduri nesfârşite din Franţa până în Kamciatka şi din Alaska până în Newfoundland (Canada) ce se desfăşoară latitudinal, de la 23° lat. N (Mexic) la 72° Iat. N (Siberia). Altitudinal, molidul se întinde de la nivelul mării până la 4800 m, în Tibet. Ocupând o suprafaţă de peste 200 milioane de hectare şi o mare productivitate, molidul reprezintă una dintre cele mai importante specii din emisfera nordică.

Acestei specii i-a fost consacrată cea mai completă monografie, realizată în patru volume totalizând 2538 pagini şi peste 13000 lucrări bibliografice consultate. Autorul acestei monografii, prof. dr. Helmut Schimidt-Vogt (1977-1991) face referiri şi la pădurile de molid din ţara noastră, trimiţând la unele lucrări de referinţă româneşti, însă circulaţia redusă şi lipsa traducerilor au făcut dificilă consultarea bibliografiei româneşti de specialitate.

Şi în ţara noastră, molidul este considerat specie de bază, ocupând peste 24 % (1.407.000 ha) din suprafaţa pădurilor şi peste 35 % din volumul pe picior. În ultimul secol, interesul pentru cultura molidului a sporit considerabil, concomitent cu creşterea consumului de lemn în general şi a consumului de lemn de celuloză în special.

Preocupările silvicultorilor pentru cunoaşterea ecologiei şi fundamentarea unor tehnologii adecvate de gospodărire a pădurilor de molid se diversifică tot mai mult. Problemele deosebite pe care le ridică gospodărirea molidişurilor din zona montană şi submontană în care au fost extinse artificial, au determinat, la timpul lor, crearea la Câmpulung Moldovenesc, a Staţiunii Experimentale de Cultura Molidului.

Interesul pe care specialiştii străini din Germania, Cehia şi Slovacia, Polonia şi ţările fostei Uniuni Sovietice îl manifestă pentru cunoaşterea molidului românesc şi apariţia unor lucrări monografice în străinătate (H. Schmid-Vogt, Die Fichte, 1977, 1986, 1989 şi 1991, H. Mayer ş.a., Die Walder Europas, 1984) în care la bibliografia românească despre molid este slab reprezentată, ne-au determinat să întocmim o bibliografie care să cuprindă lucrările româneşti referitoare la molid.

Materialul de bază a fost adunat din lucrarea de sinteză „Bibliografia forestieră română, întocmită sub coordonarea regretatului prof. dr. T. Bălănică. Am consultat de asemenea colecţiile revistelor de specialitate apărute în ultimul secol, precum şi volumele cuprinzând referatele şi comunicările prezentate la diferite reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale, publicaţiile specializate ale ICAS, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi Academiei Române. La întocmirea lucrării de faţă am primit un numeros material, inedit sau mai puţin cunoscut de la dr. ing. Radu Ichim, care este iniţiatorul acestei bibliografii şi sinteze. Având în vedere perioada de un secol de când a început publicarea primelor articole despre molid şi diversitatea mare a publicaţiilor în care au apărut, suntem conştienţi că lucrarea nu este. exhaustivă şi că este mereu perfectibilă. Cu toate lacunele inerente, o propunem ca o contribuţie la cunoaşterea literaturii ştiinţifice româneşti, cu speranţa că tradusă într-o limbă de largă circulaţie (germană, engleză) va contribui la o mai bună cunoaştere a creaţiei româneşti peste hotare. Analiza pe care o prezentăm mai jos are la bază un număr de 737 lucrări publicate în revistele de specialitate şi în volum, care vizează în, mod expres molidul şi pădurile de molid, condiţiile ecologice şi relaţiile sale cu o serie de factori biotici şi abiotici tratate direct. Nu au făcut obiectul cercetării de faţă numeroase articole din revista Vânătorul şi Pescarul Sportiv, care tratau unele specii de vânat din pădurile de molid, fără o referire concretă la raportul pădure-vânat.

Evoluţia preocupărilor ştiinţifice în perioada 1890 – 1990

Amenajarea pe principiile cele mai moderne a unei părţi din pădurile ţării (U.D.R., Fondul Religionar Ortodox din Bucovina) înfiinţarea facultăţii de silvicultură (1883) şi dezvoltarea impetuoasă a industriei lemnului şi celulozei au fost factorii care au determinat trecerea la o gospodărire raţională a pădurilor din ţara noastră. La sfârşitul secolului trecut se semnalează primele lucrări în care specialiştii din ţară şi din străinătate analizează modul de gospodărire a pădurilor de molid (Neagoe, B., 1894; Guttenberg, A., 1897) sau condiţiile de regenerare a molidişurilor din zona montană (Gheorghiu, E., 1890).

În perioada 1900 – 1933, preocuparea pentru cunoaşterea pădurilor de molid se referă la ecologia şi combaterea ipidelor care au făcut ravagii în unele zone (Neamţ, Sinaia, Bucovina) înregistrându-se gradaţii în 1906-1908 şi 1918-1923, 50 % din totalul lucrărilor publicate. În această perioadă apar şi primele instrucţiuni oficiale pentru combaterea ipidelor (Iacobescu, N., 1021) ;

– ecologia molidului din România (alături de ecologia altor specii forestiere) în literatura devenită clasică „Zonele de vegetaţie lemnoasă din România, semnată de Petre Enculescu în 1924. Alte lucrări privind ecologia molidului şi gospodărirea pădurilor de molid publică Petcuţ, M., 1928, Frohlich, J., 1930, Opletal, J., 1913, etc.;

– fructificaţia (Paşcovici, N., 1929) şi prelucrarea conurilor de molid (Niţescu, M. D., 1930);

– primele lucrări originale despre molidul din România, producător de lemn de rezonanţă (Florescu, M. P., 1924 ; Paşcovici, N., 1930).

După anul 1933 se remarcă o creştere substanţială a numărului de lucrări ştiinţifice şi a domeniilor abordate. Înfiinţarea Institutului de Cercetări şi Experimentaţiuni Silvice (ICES) în 1933 a creat cadrul propice unei activităţi ştiinţifice susţinute.

Numărul de lucrări ştiinţifice publicate în perioada 1931-1940 se ridică la 54, dintre care 19 se referă la ecologia pădurilor de molid, 10 la silvicultură aplicată în molidişuri, 6 tratează probleme de biometrie şi amenajament, 4 de protecţia pădurilor etc.

Se remarcă în mod deosebit preocupările pentru regenerarea naturală şi artificială a pădurilor (Georgescu, C.C., ş.a. 1931, Frohlich, J., 1931, 1933, 1936, Tcaciuc, A., 1932, Dan, I., 1935, Scharhert, Fr., 1935, Dumitrescu, I., 1937, Czech, F., 1938, Cormos, P., 1938, Paşcovici, N., 1938), amenajare şi gospodărirea pădurilor (Czech, F. 1931, Guşuleac, M., 1t132, Gârbu, Şt., 1934, Pichelmayer, H. 1934, Poclitaru, I., 193 3), studiile de vegetaţie cu precizarea tot mai detaliată a condiţiilor naturale în care se dezvoltă molidişurile din ţara noastră (Paşcovici, N., 1931, Pop, E., 1932, Georgescu, C. C., 1933, Negulescu, E. G., 1933, Beldie, Al., 1935, Borza, AI., 1934, Grunau, P.A., 1935, Moldovan, I., I935, Popescu I. Zeletin, 1935, Cormos, P., 1938, Georgescu, C. C., Ionescu, C., 1938, Obadă, D., .1939, Şerbănescu, I., 1939) şi apariţia primelor lucrări româneşti de biometrie la molid (Matias, O., 1933, Toma, G.T., 1940, Prodan, M., 1940 a.b.).

În perioada 1940 – 1950, activitatea ştiinţifică marchează un regres vizibil în comparaţie cu deceniul anterior (41 lucrări). Principalele preocupări se referă la condiţiile de regenerare în molidişurile naturale (Teleagă, G., 1942, Bucevschi. D., 1934, Paşcovici, N., 1943, 1945, Romanciuc 1943, Tcaciuc, A., 1943, Volosciuc, A., 1946) şi cunoaşterea prin studii fitosociologice a vegetaţiei montane (Beldie, 1941, Pauca, A., 1941, Ştefureac, Tr., 1941, Vlad, I., 1941, Morariu, I., 1943, Paşcovschi, S., 1943). Se remarcă de asemenea preocupările pentru întocmirea unor tarife şi tabele de cubaj româneşti (Săvulescu, Al., 1941, Popescu I. Zeletin şi colab., 1950) şi perfecţionarea tehnologiilor de recoltare a seminţelor (Miklosi, 1949) şi de regenerare artificială prin semănături directe şi plantaţii (Constantinescu, N., 1950, Teodorescu, D., 1950), precum şi protecţia plantaţiilor împotriva trombarului Hylobius abietis (Rădulescu, T., 1950). Apariţia doborâturilor de vânt în masă în molidişurile din Valea Bistriţei şi din Carpaţii Meridionali (Baroncea, E., 1948, Magdas, V., 1948) au determinat puternice atacuri de ipide (Eliescu, Gr., 1949 a.,b).

Modificările structurale în ceea ce priveşte proprietatea, intervenite după 1948 şi creşterea sensibilă a numărului inginerilor silvici prin crearea altor doua facultăţi de silvicultură la Câmpulung Moldovenesc (1948 – 1953) şi Braşov au determinat o creştere numerică şi calitativă fără precedent a lucrărilor ştiinţifice referitoare la molid. În perioada 1951 – 1960 numărul total al lucrărilor publicate se ridică la 99.

Dintre acestea, ponderea cea mai mare o deţin (tabelul 1) cele din domeniul pepinierelor, seminţelor şi împăduririlor (20), protecţiei pădurilor (20), biometrie şi amenajament (17), tipologia pădurilor (11), a soluri şi staţiunilor forestiere (9).

Se remarcă o diversificare continuă a domeniilor de cercetare şi polarizare în jurul unor personalităţi, a unui număr considerabil de ingineri care, sub o atentă îndrumare, au realizat lucrări devenite clasice în literatura ştiinţifică românească.

De menţionat creatorii de şcoală în domeniile : Biometrie şi amenajament – prof. Popescu I. Zeletin, Protecţia pădurilor şi fiziologie patologică – prof. C. C. Georgescu şi prof. Gr. Eliescu, Tipologia solurilor – Sergiu Paşcovschi, Tipologia staţiunilor forestiere – prof. C. Chiriţă.

În această perioadă apare lucrarea de sinteză Regenerarea naturală a molidului (1957), semnată de I. Vlad şi primele analize complexe ale factorilor care determină şi favorizează doborâturile produse de vânt (Bălănică, T., ş.a. 1951, Georgescu, V., ş. a. 1951, Dissescu, R., 1953) şi de reducere a acestora (Popescu I. Zeletin, 1951).

Şcoala românească de biometrie publică numeroase lucrări referitoare la molid (Dissescu, R.., 1952, 1955, Armăşescu, S., 1953, 1959, Dissescu,, R., ş.a. 1953, Popescu I. Zeletin, Dissescu, R., 1953, Stănescu, M., Petrescu, L., 1953, 1956:, Dissescu, R., Popescu I. Zeletin, 1954, Popescu I. Zeletin, Armăşescu S., 1954, Giurgiu, V., 1955, Ichim, R., 1955, 1958), majoritatea acestora fiind reluate şi în sinteza Tabele dendrometrice (1957).

În deceniul 1961-1971 au apărut 188 lucrări din toate domeniile de interes forestier referitoare la molid, unele în cadrul unor lucrări de doctorat: Ciobanu P. (1963) privind regenerarea naturală a molidului în Bucovina şi Ichim R. (1968) asupra preciziei metodelor de cubaj în arboretele de molid în raport cu variabilitatea formei arborilor. În tabelul 1 se prezintă distribuţia lucrărilor publicate pe domenii de activitate.

Un loc de frunte ocupă lucrările referitoare la producerea seminţelor şi a materialului de împădurire, plantaţii şi semănături directe (41). De asemenea se înregistrează 39 lucrări originale, în care se descriu fitosociologic, tipologic şi staţional pădurile de molid din Carpaţii româneşti.

O amploare deosebită se înregistrează şi în domeniul gospodăririi pădurilor de molid şi al silvotehnicii, publicându-se peste 30 lucrări originale, bazate pe experimentarea, în pădurile noastre, a diferitelor tehnici, intensităţi şi momente de intervenţie.

Alte 29 lucrări de biometria arborilor şi arboretelor de molid, alături de cele aproape 20 lucrări privind solurile şi staţiunile forestiere din arealul molidului întregesc tabloul realizărilor ştiinţifice din această perioadă. Doborâturile de vânt din perioada 1958-1960 şi 1964-1965 au făcut obiectul unor cercetări detaliate (Dissescu, ş.a., 1961, Marcu, Gh., 1969).

De remarcat că din această perioadă (1968) datează înfiinţarea la Câmpulung Moldovenesc a Staţiunii Experimentale de Cultura Molidului, care va continua preocupările ştiinţifice de până acum, contribuind la perfecţionarea tehnologiilor de proiectare, creare şi valorificare superioară a funcţiilor pădurilor de molid. Tot în acest interval s-au publicat primele 10 lucrări ştiinţifice privind comportarea în culturi de provenienţe europene şi apar rezultatele primelor încercări de selecţie şi ameliorare pe cale genetică a molidului (Lăzărescu, C., 1961-1970, Benea, V.)

După 1971, se poate aprecia că în literatura de specialitate din ţara noastră s-a făcut un salt calitativ trecându-se de la stadiul descriptiv la cel de analiză sistemică, având ca obiect prioritar STABILITATEA PĂDURILOR DE MOLID. Evenimentul care a marcat această etapă îl constituie „Consfătuirea privind modul de gospodărire al pădurilor de molid”, care a avut loc în 25 – 26 mai 1971 la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc, sub auspiciile Academiei,.

Organizatorii acestei consfătuiri, prof. Popescu I. Zeletin şi dr. ing. R. Ichim, au patronat şi publicarea, din păcate în tiraj redus, a celor 12 referate de bază care sintetizează problematica pădurilor de molid şi jalonează căile de rezolvare teoretică şi practică a stabilităţii acestora.

Alături de domeniile binecunoscute ale silviculturii clasice apar o serie de lucrări care încearcă să găsească soluţii problemei cheie a pădurilor de molid: stabilitatea la factorii abiotici – vânt şi zăpadă – şi biotici – ciuperci xilofage, insecte, vânat etc.

Se remarcă în această privinţă cele peste 70 lucrări apărute în perioada 1971 – 1984, care vizează factorii de destabilizare a pădurilor de molid şi unele măsuri pentru diminuarea acestora: Brega, P., 1971, 1978; Dumitrescu, P., 1971, 1972, 1974, 1976, 1973; Ichim, R., 1971 a, b, 1972 a,.b, 1974 a, b, 1975 a, b, 1976, 1979, 1980, 1981, Ichim, R. ş.a. 1971, 1973 ; Ichim, R., şi Barbu, I., 1979, 1982 ; Ichim, R. şi Giurgiu, V., 1971 ; Petrescu, L., 1971 ; Purcelean, St., ş.a., 1971 ; Stănescu, V., Târziu, D., 1972, 1979 ; Armăşescu, S., 1971 ; Haring, P., 1973 ; Vlad, I., 1973, Petrescu, L., ş.a. 1977, 1979 ; Vlad, I., şi Petrescu, L., 1977, Geambaşu, N., 1979, 1980, 1982, 1984 ; Giurgiu, V., 1978, 1979 ; Barbu, I., 1979, 1980, 1981 a, b, c, 1982, 1983 ; Barbu, .I., şi Cenuşă, R., 1987 ; Ciobanu., P., 1979 ; Milescu, I., ş.a. 1979 ; Negulescu, E. G., ş.a. 19 79 ; Cenuşă, R., 1981, 1992 ; Sima, I., 1982 ; Ichim, R., 1988, 1990, 1992.

Din totalul de 310 lucrări publicate în această perioadă (1971-1992), aproape 30 % abordează în mod expres stabilitatea şi căile de realizare a acesteia în diverse faze. Preocupări constatate în studierea doborâturilor de vânt au R. Ichim, R. Dissescu, R. Cenuşă şi Barbu I. (1987), iar asupra vătămărilor de zăpadă Haring P., Ichim, R., Barbu, I.

Se înregistrează, de asemenea, finalizarea prin teze de doctorat a unor cercetări ample privind doborâturile de vânt (Dumitrescu, P., 1974) rupturile de zăpadă (Barbu, I., 1982), putregaiul de rană de molid (Sima, 1981.), ecologia insectei Trypodendron lineatum care atacă cu precădere molidul (Mihalciuc, V., 1983), staţiunile forestiere din etajul molidişurilor (Geambaşu N. 1984), structura şi fazele de dezvoltare ale pădurilor naturale de molid din Călimani şi Giumalău (Cenuşă, R., 1992). Ultimele 5 sunt efectuate de cercetători de la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului şi constituie adevărate sinteze în domeniile abordate, contribuind la cristalizarea unor concepţii originale referitoare la gospodărirea viitoarelor păduri de molid.

Din cei aproape 300 autori care au scris în mod sistematic sau sporadic despre molid este greu să evidenţiem o elită, mai ales că elementele de diferenţiere (număr de lucrări, număr de pagini) sunt atât de relative. Vom încerca însa să punem în evidenţă, în baza unei statistici simple, bazată pe numărul de lucrări, principalele centre de cercetare în care s-au elaborat cele 737 lucrări înregistrate în bibliografie şi personalităţile ştiinţifice care s-au consacrat cercetării şi cunoaşterii pădurilor de molid. Din totalul de 737 lucrări cercetate, 49,5% au fost elaborate în cadrul Institutului de Cercetări Şi Amenajări Silvice (ICAS), mai mult de un sfert din acestea (25,3 %) având autori specialişti de la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Un număr de 110 lucrări au fost elaborate de ingineri din producţie şi din minister. Se remarcă de asemenea un număr de 105 lucrări elaborate de cadrele didactice de la Facultatea de Silvicultură şi de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

Analizând frecvenţa lucrărilor ştiinţifice publicate pe domenii (tabelul 1), se constată o distribuţie relativ inegală ca număr, dar care validează importanţa unor domenii prioritare ale ştiinţei şi practicii silvice, în strânsă concordanţă cu problematica de moment şi de perspectivă a economiei forestiere. Dintre aceste domenii se pot exemplifica Biometria şi Amenajamentul (Armăşescu, S., Dissescu, R., Giurgiu, V., Ichim, R., Popescu I. Zeletin, I., Toma, G.), Silvotehnica (Ciobanu, P., Gava, M., Petrescu, L., Vlad, I.), Tipologia pădurilor, solurilor şi staţiunilor (Chiriţă, C. D., Georgescu, C. C., Leandru, V., Paşcovschi, S., Păunescu, C., Stănescu, V.), Pepiniere – Împăduriri – Ameliorare (Lăzărescu, C., Morar, Gh., Niţu, C., Vlase, I) Protecţia pădurilor (Ceianu, I., Eliescu Gr., Georgescu., C. C., Ene, M., Simionescu, A., Mihalciuc, V., etc.

O preocupare mai accentuată se remarcă, în ultimii ani, în domenii cum ar fi Economia pădurilor de molid, raportul pădure-vânat, Tehnologia exploatării molidului (R. Ichim – 1975; 1993, R. Cenuşă şi I. Barbu, 1982; 1987, etc.).

După anul 1988, R. Ichim începe publicarea sintezelor privind gospodărirea pădurilor de molid din Bucovina. Istoria pădurilor şi silviculturii din Bucovina, Ed.. Ceres, 1988, Gospodărirea raţională pe baze ecologice a pădurilor de molid, Ed. Ceres, 1990 şi Putregaiul roşu la molid. Măsuri de prevenire şi combatere, Ed. Ceres, 1993, constituie bazele unei lucrări monografice de sinteză asupra molidişurilor din ţara noastră.

Probleme actuale şi de perspectivă ale pădurilor de molid

Din analiza sumară a bibliografiei consultate se constată că cercetarea ştiinţifică a adus contribuţii incontestabile la cunoaşterea, sub toate aspectele, a molidului ca arbore şi a pădurilor de molid, la perfecţionarea tehnicilor şi tehnologiilor de creare, conducere şi valorificare a acestora. Rămân deschise încă o serie de domenii în care cercetări de detaliu şi experimentări susiţinute se impun în continuare, în vederea definitivării tehnologiilor optime în raport cu particularităţile staţionale, economic ş de arboret.

Stabilitatea rămâne domeniul larg al unor preocupări care, alături de cercetările teoretice şi practice, vor trebui susţinute cu o serie de analize economice adecvate.

În acest sens, considerăm că tehnicile şi metodele de simulare pot aduce o serie de noutăţi care ar fundamenta economic aplicarea unor tehnologii puse la punct, dar încă neacceptate total în producţie. Stabilitatea la zăpadă şi vânt, reducerea frecvenţei putregaiului de rană, care are la origine intervenţii antropice nefundamentate economic, rămân punctele fierbinţi ale cercetării prezente şi viitoare. De asemenea cu efecte economice şi ecologice spectaculoase estimăm a fi abordarea unor cercetări mature privind valorificarea superioară a lemnului de mici dimensiuni rezultat din curăţiri şi rărituri. Acestea ar impulsiona lucrările de îngrijire care, dacă ar fi aplicate în condiţii optime, ar contribui în cel mai înalt grad la ridicarea stabilităţii molidişurilor. Cercetările de până acum furnizează o bază solidă pentru proiectarea tehnologiilor optime de lucru. Probabil că o direcţie importantă a lucrărilor viitoare o va constitui cercetarea tehnologică, care va putea oferi în timp scurt răspunsuri la întrebările producţiei, cât, când şi cum să se execute o anumită lucrare pentru realizarea ţelurilor stabilite.

Gospodărirea pădurilor cu lemn de rezonanţă şi claviatură şi menţinerea unui echilibru optim între pădure şi vânat (cerb, căprior) constituie o preocupare primordială a cercetătorilor şi practicienilor din Bucovina.

De perspectivă mai îndepărtată, dar încă insuficient susţinut de lucrări, rămâne domeniul mirific al ameliorării pe cale genetică a populaţiilor de molid. Cercetările sunt abia la început şi ele au fost impulsionate mai ales de rezultatele deosebite obţinute de provenienţele româneşti în culturi comparative, realizate în ultima jumătate de secol în Europa.

Cunoaşterea şi menţinerea genofondului molidului de Carpaţi alături de un control tot mai riguros al provenienţei şi calităţii materialului de împădurire se impune ca o lege de bază a culturii molidului în România.

Summary: Norway spruce (Picea abies (L.) Karst) in romanian literature (1890-1990)

The purpose of this paper is to try to settle in a synthetic presentation of the evolution of specific silvicultural problems of Romanian Norway spruce forests on the basis of 737 references published in the period 1890 – 1990. Tab. 1 shows the distribution of works in different branches within the last century. From a total of 737 references, 156 treat the ecology of spruce woods, 115 silvotechnics and management, 112 natural and artificial regeneration of Norway spruce, 143 protection of Spruce against biotic (108) and abiotic – wind, snow – (35) factors. 78 of works are dealing with biometry and management organization in spruce stands and more that 52 with soils and stations favourable for the spruce. A remarkable activity was dealing in the last 35 years in the Experimental Station for of Norway spruce Silviculture, focused on the stability of spruce – stand against biotic and abiotic factors.