De la „homo turisticus” la turism

Noţiunea de „turism” a apărut pentru prima dată în Anglia secolului al XVIII-lea. Se referea la tinerii aristocraţi, care, însoţiţi adesea de un mentor, călătoreau, mânaţi de dorinţa de a instrui şi … distra. Bineînţeles, ultimul motiv stătea pe primul plan.

Cu timpul, acest prototip se ramifică. Taine (1872)întâlneşte în Munţii Pirinei mai multe varietăţi : turişti porniţi să cucerească zilnic un vârf de munte, turişti în grupe gălăgioase, turişti savanţi, turişti care se mulţumesc să privească munţii pe fereastră … In zilele noastre noţiunea de mai sus se poate aplica oricărei persoane, care-şi părăseşte domiciliul pentru mai mult de 24 ore, în căutarea unei reconfortări trupeşti şi sufleteşti. Şi numărul acestora creste de pe o zi pe alta. Numai în regiunea Munţilor Alpi se înregistrează anual peste 120 milioane de vizitatori. Demn de reţinut şi faptul că accentul se pune, ca şi la început, pe distracţie. Dovada: în anul 1990 existau în regiunea Alpilor 100 de terenuri de golf, în 1992 250, pentru anul 1996 sunt plănuite 500 ! Pe scurt, ceea ce iniţial era o apariţie elitară a devenit o mişcare populară. Numărul celor cărora „le stă bine cu drumul” se apropie, la nivel mondial, de 900 milioane. Şi de pe urma lor trăiesc actualmente circa 212 milioane, sperându-se ca în anul 2005 această cifră să se ridice la 530 milioane.

Turismul: sursă de prosperitate

Nu-i îndoială, turismul a devenit o ramură industrială în plin avânt, contribuind cu 5 până la 10 % la venitul naţional al principalelor ţări europene, ca Germania, Franţa, Spania. Cifra medie este de 6 %. Cu atât mai mare importanţa turismului pentru ţările mai puţin industrializate.

La expoziţia anuală, închinată turismului internaţional, care a avut loc la Berlin între 4 şi 10 februarie 1995, au luat parte 173 de ţări, întrunind 5237 de expozanţi.

Şi România ? In şedinţa nr. 34 din 21/22 februarie 1994, Comunitatea Europeană a pus la punct şi aprobat şi pentru România un program, care urmăreşte modernizarea branşei turistice în decursul anilor 1995-1996.

De unde întrebarea: în ce măsură ar putea servi de îndreptar experienţele făcute în ţările europene ?

Regiunea Alpilor: un exemplu elocvent

Se ştie că cel mai măreţ masiv din Alpi este aşa numitul Matterhorn (Mt. Cervin). Această piramidă enormă, în 3 muchii, străpunge cerul până la o înălţime de 4478 m şi-i situată la frontiera dintre Elveţia şi Italia.

La poalele ei, pe partea elveţiană, se află localitatea Zermatt. In anul 1820 au apărut acolo primii străini, anume două persoane, tată şi fiu, care erau în căutarea unor buruieni de leac. Acest eveniment a fost suficient pentru a alarma populaţia localnică, în număr de 320 de persoane. Numai datorită intervenţiei preotului, care-i adăpostise, nu au fost ciomăgiţi şi alungaţi din sat. Treizeci ani mai târziu a luat fiinţă hotelul „Cervin” care dispunea de 3 paturi.

Incet, încet, localnicii s-au obişnuit cu aceşti intruşi, constatând că au şi unele avantaje materiale de pe urma lor. Aşa că în anul 1865, populaţia a urmărit cu mult interes desfăşurarea expediţiei organizată de englezul E. Whymper, care a dus la cucerirea vârfului, inaccesibil până atunci. Că întreprinderea s-a soldat cu 4 morţi, n-a făcut decât să mărească faima muntelui şi să atragă şi mai mulţi curioşi.

Zermatt dispune astăzi de peste 100 hoteluri, numărul paturilor, inclusiv locuinţele particulare, trece de 11 mii. Numărul persoanelor, care îndrăznesc să înfrunte muntele, variază anual între 3000 şi 4000. Celor mai slabi de picior le stă la dispoziţie un funicular care se întinde pe o distanţă de 9588 m (cel mai lung din Alpi), ducând până la 3820 m înălţime.

De altfel nici restul Elveţiei nu-i lipsit de astfel de mijloace de transport la munte. Imaginea de mai jos (după Mader, 1985), vorbeşte de la sine.

Ar fi însă greşit a se crede că Elveţia-i „fruntea” în materie de funiculare, telescaune etc. Din statistica de mai jos (Ammer, 1991) reiese că recordul îl deţine Austria.

Mijloace mecanice de ascensiune (numărul total)

Tara

Germania ……………………………1100

Franţa……………………..………… 3700

Italia………………………………….. 2700

Austria……………………….………. 4000

Elveţia………………………….……..1800

De la „Anul” la „Convenţia” Alpilor

Se poate afirma că asaltul Alpilor a fost inaugurat în 1960, an care a fost proclamat „Anul Alpilor”. Cu acest prilej s-a lansat şi o lozincă adecvată, anume : „In 60 de milioane de ani, Alpii vor fi şterşi de pe faţa pământului! Folosiţi ocazia!”

Un îndemn care a dat roade. Astăzi populaţia localnică în număr de circa 12 este confruntată anual cu un aflux de peste 120 milioane de străini. Bineînţeles, ultimii se bucură de toată dragostea din partea organizatorilor. Pentru ei se instalează teleferice, se croiesc piste pentru schiori, se găuresc tuneluri, se nivelează platforme etc. Demn de notat : în Austria circa 23 % din aceste instalaţii s-au executat în terenuri împădurite !

Urmările acestei activităţi s-au dovedit a fi multiple. Aici, numai câteva exemple. Munţii, în loc de a scădea, au început a creşte, anume cu alţi munţi de cutii goale de conserve, sticle de bere, obiecte de toaletă, piese de îmbrăcăminte etc. In anul 1994 o echipă de 10 persoane a făcut o probă în munţii Austriei. In şapte zile a adunat atât material, încât a trebuit să mobilizeze localnicii spre a-l transporta la vale. În iulie 1987 alunecări de teren cu blocat valea Veltin, făcând 45 de victime omeneşti. În mai 1994 un versant de munte din regiunea Freiburg (Elveţia) a început să se deplaseze la vale cu cele 40 aşezăminte omeneşti. În ultimii doi ani (1994/1995) Rhinul a inundat în două rânduri Germania de vest şi Olanda, populaţia din regiunile sinistrate căutându-şi scăparea pe acoperişurile caselor.

Cauzele ?

Să luăm, de exemplu, inundaţiile. Pricina lor s-a găsit nu la revărsare, ci la munte. Intr-adevăr ! Cam jumătate din pădurile de protecţie din Austria sunt degradate, o parte aflându-se în descompunere. Nu mai puţin îngrijoraţi de starea pădurilor şi de repercursiunile asupra turismului sunt elveţienii. „Nu-i pădure, nu-i turism”. Aceasta-i parola lansată de autorii unor studii, patronate de universitatea din Berna.

Dar rolul pădurii nu se mărgineşte la protecţia mediului înconjurător. „Descoperiţi efectul binefăcător al pădurii asupra trupului şi spiritului !”, îndemna un silvicultor francez cititorii săi (Plaisange, 1985).

Dar de ce să recurgem la exemple din Occident ? Şi silvicultorii români (vezi bibliografia) au prezentat pădurea atât ca un element protectiv, cât şi ca un loc de recreaţie, contemplaţie, meditaţie şi înălţare sufletească.

Dar revenim la regiunea Alpilor. Datorită unei iniţiative elveţiene, Germania, Austria, Italia, Slovenia, Franţa şi Monaco au ajuns, în 1991, la aşa numita „Convenţie a Alpilor”. Scopul urmărit este de a reglementa gospodărirea spaţiului alpin, între altele şi în ceea ce priveşte turismul. Căci în acest domeniu s-a ajuns la o răscruce.

De altfel această problemă preocupă şi forurile internaţionale ca UNESCO, WORLD TOURISM ORGANIZATION. Pe insula Lanzarote a avut loc, în 1995, o conferinţă care a întrunit 550 de experţi, provenind din 75 de ţări. Idealul urmărit este un turism, care să nu-şi taie craca de sub picioare, o activitate care să ţină cont de legile naturii, un turism durabil. Cu alte cuvinte: principii bine cunoscute oricărui silvicultor !

De unde concluzia : pădurii şi slujitorilor ei le revine un rol determinant în eforturile de a da o orientare sănătoasă activităţii turistice în regiunile de munte.

Bibliografie

Anonymous, ROMANIA. Programme for tourism development. PHARE. Operational programmes, 1994 update, nr. 6.

Balabaşciuc, C., 1995. Influenţe ale turismului asupra gospodăririi silvice. Bucovina Forestieră nr. 1/1995.

Bândiu, C., 1994. Din nou despre silvicultura ecologică. Bucovina Forestieră nr. 1/1994.

Bândiu, C. şi Soran, V., 1994. Metaecologia – o nouă ştiinţă de graniţă. Bucovina Forestieră nr. 1/94.

Cherecheş, D.ş.a., 1993. Redresarea echilibrului ecologic în ecosistemele forestiere afectate de poluare. Filiala Silvică Romsilva In: Simpozion : Protecţia mediului – protecţia omului. Baia Mare.

Ichim, R., 1994. Funcţiile de producţie şi protecţie ale pădurilor din jud. Suceava. Bucovina Forestieră nr. 1/1994.

Mader, U., 1985. Sanfter Torismus: Alibi oder Chance? Rotpunkt-Verlag. Zurich.

Muller, H. şi Egger, M., 1991. Achtung Steinschlag ! Wechselwirkungen zwischen Wald und Tourismus. Bern.

Paşcovici, V.D., 1995 – Rugămintea arborelui. Bucovina Forestieră, nr. 1/1995.

Schima, J. şi Weiss, P., 1992 – Wald und Tourismus. Zentrum fur Umwelt – und Naturschutz. Univ. fur Bodenkultur. Wien, Wien.

Taine, H., 1872. Voyage aux Pyrenees. Hachette.