Prof. dr. Mihai Prodan, din R.F.G., absolvent al Facultăţii de Silvicultură din Bucureşti, personalitate şi specialist în biometrie de renume mondial şi-a început activitatea profesională în administraţia pădurilor din Bucovina, unde a lucrat între anii 1936 – 1941. A scris şi publicat numeroase articole (1937-1940) în diferite reviste de specialitate printre care remarcăm: Structura unor arborete din regiunea de munte (1940) şiInventarierea în practică a lemnului rotund (1940), care prezintă o valoare ştiinţifică deosebită. După cât cunoaştem, sunt primele cercetări de acest fel care s-au făcut în Bucovina şi chiar în ţara noastră. Cunoaşterea structurii pădurilor seculare este în prezent de mare actualitate după experienţa făcută cu structurile echiene. Ca material de cercetare a folosit datele din inventarierea integrală a peste 100 arborete virgine din Ocolul silvic Ostra, la care a studiat pe specii şi clase de producţie curbele reale şi teoretice de distribuţie a arborilor pe categorii de diametre, stabilind ecuaţiile acestora. Din cercetările efectuate constată că în pădurile naturale din zona investigată fagul a participat în proporţie de 20-40 %, iar răşinoasele, respectiv bradul şi molidul între 60-80 %.

A studiat precizia formulei simple şi compuse a lui Huber, erorile de care este afectată şi cauzele acestora (1940). S-a preocupat şi de probleme de organizarea muncii, sisteme de valorificare, de industrie şi chiar a lansat ideea întocmirii unui dicţionar românesc de terminologie forestieră, care la acea dată (1939) lipsea în literatura noastră de specialitate. A sprijinit în mod deosebit activitatea de cercetare din această zonă prin oferirea de literatură de specialitate, lucrări ştiinţifice care au ajutat pe mulţi specialişti în cunoaşterea celor mai noi probleme din domeniu.

Ing. A. Volosciuc, în afară de activitatea desfăşurată la ocol ca inginer şi la Şcoala Silvică din Rădăuţi ca profesor, a lucrat şi în conducerea administraţiei silvice din Bucovina. Pasiunea sa a fost însă vânătoarea. Incă în anul 1943, semnalează aşa numitul conflict biologic între pădure şi vânat, care dacă nu va fi rezolvat la timp, va duce la sacrificarea unuia din aceşti factori. Silvicultura modernă, spunea Volosciuc (1943), recunoaşte primatul pădurii şi caută să realizeze un echilibru armonic între aceste două componente vii ale naturii: pădurea şi vânatul.

Ing. N. Paşcovici. Şi-a desfăşurat activitatea în 3 direcţii principale :

– didactică, ca profesor şi director al Şcolii silvice de brigadieri de la Rădăuţi şi mai apoi la Câmpulung Moldovenesc, unde a activat peste 30 ani. A educat şi pregătit profesional numeroase serii de elevi pădurari şi brigadieri, care au devenit apoi cadre tehnice de nădejde ale silviculturii de aici şi cetăţeni devotaţi pădurilor şi patriei.

– pe tărâm ştiinţific, a scris şi publicat în diferite reviste de specialitate numeroase articole de popularizare a învăţământului silvic din Bucovina şi a ştiinţelor silvice. Va rămâne în istoriografia pădurilor din Bucovina prin lucrarea asupra molidului de rezonanţă apărută în anii 1930, 1938 şi 1945 şi prin remarcabilul dicţionar tehnic forestier, german-român publicat în 1983, care constituie cea mai valoroasă lucrare de acest gen care există până în prezent în literatura forestieră română. Are meritul de a fi întrevăzut cu aproape o jumătate de secol în urmă (1933-1934), importanţa şi necesitatea lucrărilor de îngrijire – a operaţiunilor culturale – în viaţa pădurilor din Bucovina, problemă care în prezent este de importanţă vitală pentru ecosistemele echienizate şi uniformizate de molid de aici. Pentru aceasta a preconizat constituirea în fiecare ocol a unor lucrări cu rărituri model care să reprezinte o şcoală în natură prin care să se înfiltreze în mod eficace noţiunea răriturilor în sufletul şi conştiinţa organelor de execuţie.

– pe tărâm redacţional a fondat şi condus ca redactor responsabil publicaţiile silvice Codrii Bucovinei şi Ocolul Silvic, care au apărut în Bucovina în anumite perioade dintre cele două războaie mondiale. A contribuit prin acestea la formarea unei conştiinţe forestiere şi la ridicarea nivelului de pregătire profesională a tuturor silvicultorilor de aici.

Om plin de modestie, studios şi mereu preocupat de pădure, a muncit cu multă pasiune şi dragoste pentru binele acestor păduri. Inginerul N. Paşcovici, constituie un exemplu de conştiinciozitate şi dăruire profesională, de silvicultor care şi-a închinat toată viaţa pădurilor din Bucovina.

Dr. ing. V. Sabău. Nici el nu a lucrat în aceste păduri, dar prin cercetările şi lucrările sale (1935 şi 1946) a contribuit la cunoaşterea trecutului lor. In prima lucrare (1935) analizează între altele şi bazele naturale ale producţiei pădurilor din Bucovina, modul de organizare a producţiei forestiere, industriei şi comerţului cu lemn şi al transportului lemnului pe apă, drumuri şi căi ferate forestiere etc. In cea de a doua lucrare (1946), pe baza unei informări temeinice, prezintă regimul juridic, normele de ocrotire, exploatare şi cultură a pădurilor din ţara noastră şi din Bucovina, din cele mai vechi timpuri şi până la data respectivă. Aceste lucrări sunt de referinţă pentru oricine ar voi să afle trecutul pădurilor din Bucovina.

Prof. dr. ing. D. Sburlan. Nu a lucrat în această zonă, dar a cercetat trecutul acestor păduri. In lucrarea sa de doctorat (1933), susţinută în martie 1929 la Viena, tratează şi problema producţiei lemnoase a pădurilor din Bucovina, inclusiv modul cum a evoluat industria şi comerţul lemnului în această zonă. Prezintă şi analizează zonele de vegetaţie, suprafaţa pădurilor pe natură de proprietari din cele mai vechi timpuri, structura pe specii, clase de vârstă, producţia lemnoasă şi evoluţia gospodăririi pădurilor de aici. A contribuit prin aceasta la cunoaşterea trecutului şi prezentului acestor păduri. La aceasta ar mai fi de adăugat contribuţia pe care a adus-o ca profesor la Facultatea de Silvicultură din Bucureşti, prin pregătirea a numeroase promoţii de ingineri dintre care o parte au lucrat până în zilele noastre în această zonă.

Gh. Spătaru, cartograf de mare valoare, a muncit cu devotament în cadrul secţiei de amenajare a pădurilor din Bucovina, în care calitate a participat timp de aproape două decenii la diferite campanii de teren, a redactat şi întocmit numeroase hărţi amenajistice. De mare interes sunt amintirile sale (1980) asupra amenajării pădurilor Fondului.

Pasionat şi îndrăgostit de pădurile Bucovinei, şi-a adus pe deplin aportul său la buna gospodărire a acestor păduri.

Ing. T. Botezat, discipol fidel al vechilor amenajişti din Bucovina, lucrează la reamenajarea diferitelor ocoale silvice (Vatra Dornei, Dorna Candreni, Putna, Ilişeşti, Moldoviţa, Solca ş.a.), iar în 1948 participă la extinderea şi generalizarea experienţei şi practicii amenajamentelor pădurilor din Bucovina la întreaga ţară. A scris şi publicat diferite lucrări ştiinţifice. Om modest, conştiincios şi devotat pădurilor din Bucovina şi ale ţării constituie un exemplu de probitate profesională pentru toţi silvicultorii de aici.

Prof. dr. T. Ştefureac, personalitate proeminentă în domeniul biologiei, a militat pentru conservarea acestor păduri, pentru ocrotirea rezervaţiilor ştiinţifice şi a monumentelor naturii. Remarcabilă este lucrarea sa –Cercetări sinecologice şi sociologice asupra Brypphytelor din Codrul secular Slătioara (Bucovina) (1941) – care constituie şi azi un model de cercetare ecologică.

Ing. D. D. Ionescu are meritul de a fi înfiinţat, organizat şi condus în primii ani Institutul de Silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc, care a funcţionat aici între anii 1948-1953. Pădurile din Bucovina au beneficiat mult din aceasta, deoarece un mare număr de absolvenţi fiind din zonă au fost repartizaţi şi au lucrat la ocoalele silvice de aici, devenind în zilele noastre cadre de nădejde ale producţiei.

Ing. V. Răiescu, membru fondator al Staţiunii Experimentale de Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc, a contribuit din plin prin munca şi realizările sale la buna gospodărire a pădurilor din Bucovina şi la progresul silviculturii de aici. Ne referim în primul rând la aportul pe care l-a adus la construirea obiectivelor necesare cercetărilor din această zonă ca sediul staţiunii şi blocurile de locuinţe, la montarea utilajelor din import de la Uscătoria de Conuri Sadova şi la punerea ei în funcţiune, coordonând şi îndrumând în primii ani activitatea acesteia. A desfăşurat o activitate deosebită de documentare şi informare în cadrul Staţiunii Experimentale de Cultura Molidului de la Câmpulung Moldovenesc, unde a lucrat între anii 1968-1983, militând neobosit pentru introducerea tehnologiilor noi în cultura şi exploatarea pădurilor din zona montană.

Te tărâm ştiinţific menţionăm cercetările sale asupra tehnologiilor de împădurire din zona montană, ale căror rezultate au fost introduse în „Îndrumările tehnice pentru producţie în anul 1981” şi cercetările asupra regenerării naturale a molidului din Bucovina. In cadrul acestor lucrări a instalat numeroase blocuri şi suprafeţe experimentale cu caracter permanent, cu scheme, dispozitive, formule şi tehnici diferite de plantare şi modalităţi de regenerare aflate în prezent în evidenţa cercetărilor silvice de aici. De mare importanţă pentru zona noastră sunt lucrările pe care le-a efectuat asupra provenienţelor de molid din ţară şi din străinătate (1979), în cadrul cărora a instalat două blocuri experimentale de lungă durată, unul la Hânţeşti – Ocolul silvic Suceava şi altul la Secu – Ocolul silvic Coşna. Mai menţionăm blocul experimental de la Delniţa – Ocolul silvic Pojorâta cu culturi comparative şi hibrizi de molid.

O contribuţie însemnată a adus la elaborarea inventarului forestier (1983) al rezervaţiilor surse de seminţe pentru molid din România, executat în colaborare cu renumiţii cercetători suedezi P. Krutzsch şi E. Skou. A muncit cu suflet şi pasiune contribuind la formarea şi îndrumarea cadrelor tinere din cercetare. Prin tot ce a făcut şi realizat Ing. V. Răiescu rămâne un silvicultor de seamă, dăruit profesiunii până în ultima clipă a vieţii sale.

Prof. ing. St. Negru a lucrat în această zonă doar 3 ani (1950-1953), ca şef al Staţiunii de Cercetări Silvice de la Câmpulung Moldovenesc şi ca profesor de protecţia pădurilor la Institutul de Silvicultură de aici, dar a lăsat urme adânci în domeniul său de activitate. Entomolog forestier, sistematician şi ecolog cu o vastă cultură biologică, s-a remarcat prin cercetările şi investigaţiile asupra gândacilor de scoarţă şi viespilor aurii (Chrysididae), asupra insectelor de tulpină în general şi a faunei coleopterelor din Bucovina, cercetări pe care le-a iniţiat personal. Observaţiile şi materialele culese asupra acestora au stat la baza a 11 lucrări ştiinţifice publicate. In total a publicat în ţară şi străinătate 98 lucrări, care constituie o mărturie a activităţii sale prodigioase. Prin activitatea sa a adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea cunoştinţelor asupra insectelor forestiere din pădurile Bucovinei şi la ocrotirea acestor păduri. Colecţiile sale valoroase de insecte în număr de circa 40 mii exemplare din care mai mult de jumătate Scolytidae, celelalte diverse coleoptere, crisidide şi malofage se află la Muzeul Judeţean Suceava. Poate fi considerat pe bună dreptate ca unul dintre fondatorii protecţiei pădurilor din ţara noastră.

A pregătit numeroase cadre de ingineri, a polarizat – prin farmecul şi prin exemplul său personal – în jurul său studenţii la activitatea de cercetare, mulţi dintre aceştia s-au specializat – după terminarea facultăţii – luându-şi doctoratele şi devenind cadre de bază ale protecţiei pădurilor din România.

Spirit generos, vesel şi comunicativ a fost tot timpul înconjurat de simpatia şi admiraţia colaboratorilor şi studenţilor săi. A muncit în scurta sa viaţă cu multă dragoste şi pasiune în laborator, în faţa microscopului, până la ore târzii din noapte. A transmis acest stil de viaţă şi muncă atât colaboratorilor cât şi studenţilor cu care a lucrat.

Dr. ing. P. Ciobanu. Om plin de modestie şi pasionat pentru meserie a adus prin activitatea desfăşurată toată viaţa o mare contribuţie la gospodărirea superioară a pădurilor din Bucovina, la cunoaşterea şi rezolvarea problemelor acestora. Şi-a adus contribuţia în mai multe domenii.

Pe tărâm didactic, ca asistent la catedra de silvicultură de la Facultatea de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc şi apoi de la Braşov. Ca director al Liceului Silvic din Câmpulung Moldovenesc şi profesor a pregătit la cel mai înalt nivel numeroase promoţii de elevi de la acest liceu, care astăzi sunt cadre de nădejde ale silviculturii din Bucovina.

In producţie şi-a adus o valoroasă contribuţie lucrând mai întâi la amenajarea pădurilor din această zonă, apoi la Ocolul silvic Câmpulung Moldovenesc şi o perioadă mai îndelungată ca şef al serviciului de silvicultură din cadrul Direcţiei Silvice judeţene Câmpulung şi Suceava. In această ultimă calitate a coordonat şi îndrumat activitatea silviculturală în această zonă contribuind la creşterea calităţii şi reuşitei acestor lucrări.

O activitate deosebită a desfăşurat pe tărâm ştiinţific (1957, 1961, 1963, 1966, 1981, 1993 ş.a.) efectuând numeroase studii şi cercetări asupra regenerării naturale a molidului din Bucovina. Prin lucrările cele mai remarcabile pe care le-a efectuat menţionăm pe cele care se referă la exoticele de interes forestier, problema îngheţurilor târzii, a fructificaţiilor la molid şi a condiţiilor de regenerare naturală a molidului din Bucovina etc. Mai menţionăm investigaţiile şi studiul asupra metodelor de gospodărire aplicate în trecut în pădurile Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina şi îndeosebi asupra evoluţiei tratamentelor.

Pentru istoriografia pădurilor din Bucovina de mare interes este lucrarea Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina(1787-1948). Prezentare generală, publicată în revista Bucovina Forestieră nr. 1-2/1993. Este un studiu istoric foarte bine documentat în care prezintă şi analizează condiţiile istorice în care a luat fiinţă Fondul Bisericesc ca urmare a preluării în administraţia statului austriac a bunurilor Bisericii Ortodoxe Române. Se analizează evoluţia acestei instituţii în perioada austriacă şi în cea română, scoţându-se în evidenţă realizările remarcabile obţinute în gospodărirea pădurilor. Lucrarea se încheie cu unele consideraţii referitoare la contribuţia Fondului la dezvoltarea economică şi culturală în această zonă.

Dr. ing. A. Simionescu. A lucrat în producţie, la început în amenajarea pădurilor şi la ocolul silvic, după care a fost promovat în minister la serviciul protecţia şi paza pădurilor, unde a coordonat şi îndrumat această activitate. A cercetat şi urmărit, îndeosebi în această zonă evoluţia dăunătorilor la molid. Cercetările sale se referă la biologia şi ecologia ipidelor, experimentând diferite metode şi procedee de prevenire şi combatere a acestor dăunători pe cale chimică şi biologică. Este unul din promotorii introducerii şi extinderii feromonilor în combaterea insectelor din pădure. De asemenea a promovat cu consecvenţă introducerea şi extinderea combaterii integrate şi biologice a dăunătorilor forestieri şi în special pentru cei ai stejarului prin folosirea insecticidelor biologice şi selective.

Pe baza rezultatelor obţinute a elaborat diferite instrucţiuni tehnice de aplicare în producţie şi a publicat numeroase lucrări ştiinţifice şi manuale, cele mai remarcabile fiind Combaterea principalilor gândaci de scoarţă ai molidului, Dăunătorii pădurilor, Protecţia pădurilor prin metode de combatere integrată ş.a. Lucrările sale l-au consacrat ca un bun specialist în ipide din ţara noastră, fiind de altfel şi premiat de către Academia R.S.R., pe anul 1978. A participat la mai multe manifestări ştiinţifice internaţionale – congrese, simpozioane, reuniuni, fiind apreciat pentru aportul adus.

Originar din comuna Dorna Arini, de lângă Vatra Dornei, a pornit în viaţă ca învăţător pentru a deveni, după ani de muncă şi perseverenţă, unul din cei mai apreciaţi specialişti din Bucovina şi din ţara noastră în protecţia pădurilor şi în special a pădurilor de răşinoase. Puţini oameni din producţie se pot lăuda cu realizări ştiinţifice, atât de numeroase şi valoroase, ca dr. ing. A. Simionescu.

Prin ceea ce a făcut pentru pădurile din această zonă, ocupă pe merit un loc de frunte între silvicultorii de seamă pe care i-a dat Bucovina.

Dr. ing. Igor Ceianu, mare entomolog forestier din ţara noastră, specializat în dăunătorii răşinoaselor şi în insecte entomofage, şi-a început activitatea în această zonă încă în anul 1950, ca asistent la catedra de protecţia pădurilor de la Institutul de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc. A lucrat peste 25 ani în pădurile din Bucovina, perioadă în care a studiat biologia şi ecologia insectelor molidului, bradului şi pinului. A elaborat procedee noi de depistare şi combatere a acestora, în care a promovat îndeosebi metode biotehnologice şi biologice. Rezultatele cercetărilor şi experimentărilor pe care le-a efectuat în cadrul laboratorului de protecţia pădurilor de la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului de la Câmpulung Moldovenesc se aplică în toată subzona pădurilor de răşinoase din Carpaţii României. Printre acestea se remarcă în primul rând introducerea în practica protecţiei pădurilor a metodei feromonale de depistare a defoliatorului molidului Lymantria monacha şi a moliei lujerilor de pin, Rhyacionia buoliana, precum şi de combatere a gândacului de scoarţă a moliduluiIps typographus. A adus contribuţii ştiinţifice originale la cunoaşterea dăunătorilor sugători (afide, chermeside, coccide) ai răşinoaselor din Bucovina, la cunoaşterea şi posibilităţile de utilizare practică a insectelor prădătoare şi parazite ale dăunătorilor sugători şi de tulpină. Este unul dintre puţinii specialişti în sistematica şi faunistica coleopterelor xilofile, himenopterelor parazite (Chalcidoidea) şi dipterelor forestiere (nematocere fungicole şi rezocicole, brachicere silvicole, ciclorrhafe prădătoare, parazite, fungicole şi rezinicole).

A publicat peste 80 lucrări ştiinţifice printre care şi prima carte de combatere biologică a dăunătorilor forestieri din ţară. A elaborat numeroase instrucţiuni privind depistarea şi combaterea dăunătorilor răşinoaselor. Este posesorul a trei brevete de invenţie în domeniul feromonilor în protecţia pădurilor. A participat la diferite congrese, conferinţe şi simpozioane ştiinţifice din ţară şi străinătate, la care a prezentat comunicări.

O susţinută activitate a desfăşurat în ultimele două decenii la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc, unde a organizat, îndrumat şi dotat laboratorul de protecţia pădurilor contribuind la formarea cadrelor tinere ale acestuia.

Om modest şi pasionat, exigent faţă de sine şi-a închinat întreaga viaţă cunoaşterii acestei “lumi” a insectelor din pădurile noastre fiind mare specialist în domeniu.

Dr. ing. P. Brega. Ca şi alţi silvicultori din Bucovina şi-a adus aportul la gospodărirea superioară a acestor păduri, muncind o viaţă întreagă cu pasiune şi străduinţă pe tărâm didactic, ştiinţific şi în producţie. De fapt, activitatea ştiinţifică a desfăşurat-o în perioada cât a lucrat în producţie, unde a avut răspunderi mari profesionale mai întâi ca şef al serviciului de împăduriri şi apoi ca inginer şef în Direcţia Silvică a judeţului Suceava.

Cât timp a lucrat în producţie, a îndrumat şi coordonat activitatea de cultura pădurilor în această zonă.

Pe tărâm didactic a lucrat ca asistent la Facultatea de Silvicultură din Braşov, catedra de silvicultură. Şi-a susţinut lucrarea de doctorat în problema regenerării făgetelor şi amestecurilor de fag cu răşinoase din bazinul mijlociu al râului Moldova (1965). Printre lucrările ştiinţifice elaborate menţionăm pe cele care privesc regenerarea naturală a bradului şi fagului (1955), cultura fagului în pepiniere (1969), formule şi scheme de împădurire în arboretele de molid (1972), rupturi şi doborâturi produse de zăpadă în pădurile judeţului Suceava (1978) ş.a. A prezentat numeroase comunicări şi referate ştiinţifice la diferite consfătuiri şi simpozioane regionale şi naţionale, la reuşita cărora a adus o contribuţie valoroasă.

Ing. V. Duran, absolvent al Facultăţii de silvicultură din Câmpulung Moldovenesc, promoţia 1953, a lucrat până la pensionare (1991) numai în cercetare. Din 1957 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Staţiunii Experimentale de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc, fiind un cadru de bază al acestei unităţi, caracterizându-se printr-o conştiinciozitate şi profesionalism deosebit.

A condus şi executat diferite teme de cercetare şi experimentare, rezultatele obţinute introducându-se în producţie prin diferite instrucţiuni şi îndrumări tehnice. A iniţiat şi organizat consfătuiri tehnico-ştiinţifice în suprafeţele experimentale instalate în diferite zone ale ţării, şi îndeosebi în judeţul Suceava. Problemele abordate şi studiate s-au referit la regenerarea naturală a pădurilor de molid din această zonă, testarea a numeroase provenienţe de molid din ţară şi de peste hotare, metode şi procedee de îngrijirea plantaţiilor, tehnologii de executare a rezinajului la pin, prelucrarea superioară a unor produse accesorii etc. Remarcabil sunt experimentările pe care le-a efectuat în pepinieră cu 101 provenienţe de molid din care 11 indigene şi care apoi s-au instalat în două blocuri experimentale: cel de la Secu – O.s. Coşna şi Hânţeşti – O.s. Suceava. Aceste lucrări prezintă o importanţă deosebită deoarece ne arată comportarea diferitelor provenienţe de molid în condiţiile ţării noastre.

Interesante şi valoroase concluzii s-au desprins şi din cercetările pe care le-a efectuat asupra regenerării naturale la molid în pădurile din Bucovina. Prin tot ceea ce a făcut şi-a adus un aport deosebit la gospodărirea superioară a pădurilor din această zonă şi din alte părţi ale ţării.

Ing. Ilarion Vlase. A lucrat la început (1947-1949) la Ocoalele silvice Mălini, Borca şi Iacobeni, apoi numai în învăţământul superior şi în cercetare.

A efectuat studii şi cercetări valoroase asupra laricelui în pădurile din sudul Bucovinei, îndeosebi în ocoalele silvice Gura Humorului, Solca, Marginea, Pătrăuţi şi Frasin, precum şi în alte ocoale – Pojorâta şi Iacobeni. In cadrul acestor lucrări a studiat şi analizat provenienţele de larice de aici, arealul său de răspândire, creşterile, modul de regenerare, producţia şi productivitatea ca şi comportamentul său comparativ cu celelalte specii cu care intră în amestec cum ar fi bradul, fagul şi pinul. Autorul face un istoric asupra culturilor de larice din această zonă, ajungând la concluzia că cele mai vechi culturi de larice din Bucovina ar fi fost efectuate prin plantaţii în anul 1834, în fostul Ocol silvic Codrul Voivodesei. După anul 1880, culturile de larice s-ar fi extins. Lucrarea este de mare interes pentru gospodărirea pădurilor din Bucovina, având în vedere amestecul de specii care trebuie creat pentru sporirea rezistenţei arboretelor de molid (doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă).

Prof. dr. ing. Rostislav Bereziuc. După terminarea Facultăţii de Silvicultură de pe lângă Politehnica din Bucureşti, în anul 1947 şi până în 1949 a lucrat la amenajarea pădurilor Fondului, participând efectiv la campaniile de amenajare ale ocoalelor silvice Dorna Candreni, Vatra Dornei şi mai apoi Coşna. Este numit şef de secţie pentru amenajarea pădurilor din bazinul Bistriţa Aurie.

In perioada 1949-1953 este şef de lucrări la Institutul de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc la disciplina topografie, fiind apreciat şi iubit de toţi studenţii. După mutarea acestuia la Braşov, devine profesor universitar la disciplina drumuri forestiere. A scris şi publicat numeroase lucrări ştiinţifice de specialitate (analize, sinteze, articole, cursuri, manuale etc.) desfăşurând o prodigioasă activitate teoretică şi practică în acest domeniu.

Pentru istoriografia pădurilor din Bucovina de mare interes este lucrarea Transportul lemnului în Bucovina publicată în revista Bucovina Forestieră nr. 1/1994 (28 p.) şi în care se prezintă modul cum au evoluat concepţiile şi tehnologiile, respectiv tehnicile aplicate în transportul lemnului în această zonă. Dintre modalităţile practicate în trecut se descrie şi transportul pe apă, pe râurile Bistriţa, Ceremuş, Siret, Suceava şi Moldova, precum şi instalaţiile consumatoare de lemn, folosite la colectarea lemnului pe uscat. Se prezintă modul de dezvoltare şi de restrângere treptată a reţelei de căi ferate forestiere, analizându-se dezvoltarea actuală a reţelei de drumuri forestiere în corelaţie cu tehnicile actuale de colectare a lemnului. Este o lucrare de analiză şi sinteză care abordează o latură foarte importantă a gospodăririi pădurilor din Bucovina. De mare interes este şi lucrarea în care analizează actaula dotare cu drumuri forestiere a pădurilor din judeţul Suceava publicată în revista Bucovina Forestieră nr. 1/1995.

Dr. ing. Taras Seghedin, în afară de activitatea de producţie desfăşurată în cadrul Inspectoratului Silvic Suceava, s-a preocupat în mod deosebit de aspectele care privesc ocrotirea şi protejarea naturii în această zonă.

Ca preşedinte al Societăţii de Ocrotire şi Protejare a Naturii şi-a îndreptat atenţia asupra rezervaţiilor ştiinţifice a speciilor de arbori, arbuşti şi plante erbacee rare. Prin conferinţe şi simpozioane organizate la nivelul judeţului şi naţionale a desfăşurat o muncă neobosită de propagandă şi popularizare a ideii de ocrotire şi apărare a naturii, a speciilor de plante şi animale rare, rezervaţiilor ştiinţifice forestiere etc.

A inventariat, identificat şi materializat pe teren diferite rezervaţii naturale, efectuând studii şi cercetări ale acestora publicate în diferite lucrări de specialitate. Toate acestea au fost cuprinse în cele cinci volume de Studii şi Comunicări de Ocrotirea Naturii publicate în anii 1970, 1971, 1973, 1974, 1981, mărturie a preocupărilor sale neobosite pentru mediul înconjurător. Pentru înţelegerea şi cunoaşterea corectă a obligaţiilor ce revin tuturor în apărarea acestor adevărate minuni ale naturii, a publicat şi diferite broşuri de propagandă.

Remarcabilă este activitatea desfăşurată în rândul studenţilor şi elevilor din şcolile de toate gradele pe linia protecţiei şi ocrotirii naturii (simpozioane, mese rotunde, filme, diapozitive). A contribuit la cunoaşterea şi menţinerea frumuseţii peisajului forestier din această zonă.

Şi alte cadre – ingineri au contribuit prin activitatea depusă la progresul şi prosperitatea pădurilor de aici.

Un loc bine meritat îl au şi amenajiştii care au lucrat în ultimele decenii în această zonă, continuând vechea tradiţie a acestor lucrări în pădurile din Bucovina, organizând în timp şi spaţiu gospodărirea lor superioară. Am fi nedrepţi dacă nu am aminti aici şi de celelalte cadre de la ocoalele silvice. Ne gândim la cei mulţi şi anonimi, la pădurarii şi brigadierii silvici, care au stat în prima linie, au muncit cu abnegaţie şi au trudit toată viaţa prin vânt şi ploi în mijlocul pădurilor din Bucovina, neştiuţi şi necunoscuţi de nimeni, care au împădurit munţii şi au scris prin realizările lor, prin pădurile create, opere nemuritoare pentru generaţiile viitoare.

In rândul acestora intră şi foştii mei colaboratori de la O.s. Iacobeni, pădurari, brigadieri şi tehnicieni cu care, în perioada 1957-1967, am lucrat împreună şi am împădurit şi dat integral în circuitul economic peste două mii ha. Aceste lucrări sunt acum frumoase păduri cu masivul de mult încheiat în care se execută rărituri. Cei care trec acum prin frumoasa valea a Bistriţei, Moldovei şi Sucevei şi văd toţi versanţii acoperiţi cu păduri nu-şi pot imagina că în urmă cu 30-40 ani aceşti versanţi erau goi, neprietenoşi, adevărate peisaje selenare şi pentru împădurirea cărora s-a depus multă trudă.

Tuturor acestora le aducem un prinos de recunoştinţă fiind convinşi că exemplul lor va fi urmat şi de generaţiile viitoare spre binele pădurilor noastre. Cunoaşterea acestor oameni şi a faptelor lor este necesară atât pentru generaţia actuală de silvicultori cât şi pentru cele care urmează, pentru a şti că silvicultori luminaţi au existat şi în trecut, că această ştiinţă şi artă care este silvicultura nu s-a născut acum, odată cu noi. Că şi în trecutul pădurilor noastre au existat oameni care au gândit şi acţionat bine şi au întrevăzut drumul pe care trebuie să meargă generaţiile viitoare de silvicultori şi, în general, silvicultura în Bucovina, căci numai cunoscând trecutul şi descifrând prezentul vom putea clădi mai bine viitorul.

Summary: Mens and facts in the life of Bucovina’s forests

During the almost two hundred years of forestry tradition in Bucovina, many silvicultorists succeded in these region, people who worksd with love, passion and devotion for the prosperity and careful management of these woods.

In this article are presented the most important silvicultorists as wall as some of the naturalists who, through their activity, are an exemple to follow for the present generation and the ones which come.