98 % din pădurile administrate de către Ocolul silvic Vatra Dornei o reprezintă răşinoasele. In anul 1964, acestea au fost puternic afectate de doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă. De atunci şi până astăzi fenomenul se repetă. De exemplu, în deceniul 1970-1980, cel mai mare volum de doborâturi de vânt s-a produs în anii: 19691970, 1974-1975 şi 1979-1980. Ce s-a întâmplat în deceniul următor, 1980-1990 ? Pentru a afla acest răspuns am analizat 2980 de unităţi şi subunităţi amenajistice şi am constatat că 76 % din acestea au fost afectate şi în acest deceniu de doborâturi de vânt şi zăpadă. Din evidenţele analizate şi din datele luate din teren, am constatat că toate clasele de vârstă au suferit din cauza acestei calamităţi, dar ca volum, cel mai mult a suferit clasa a IV-a şi a V-a de vârstă. Ca suprafaţă mi s-a părut interesant faptul că cel mai mult este afectată clasa a III-a de vârstă.

Analizând intensitatea, frecvenţa, periodicitatea şi efectele doborâturilor de vânt., rezultă următoarele concluzii:

– de fiecare dată doborâturile de vânt s-au produs în tot cursul anului, în mod dispersat, dar mai ales în lunile aprilie-mai şi octombrie-noiembrie.

– suprafeţele şi volumele cele mai mari de doborâturi de vânt s-au produs iniţial în arboretele neparcurse cu operaţiuni culturale în stadiile optime şi la intensităţile impuse de condiţiile de teren.

– unităţile amenajate afectate iniţial, de acest fenomen au suferit şi în anii următori;

– din această cauză există arborete rărite la consistenţa sub 07, 03-05 şi chiar sub 03;

– altitudinal, doborâturile do vânt calamitează arboretele pe toată întinderea forestieră de la 840-1800 m.

– unele unităţi amenajistice sunt afectate la baza versantului, altele în treimea superioară sau la mijloc, în masă pe suprafeţe mai mari sau mai mici, dispersate uniform în unităţile amenajistice, respectiv neuniform.

– datorită dispersiei mari – prin exploatare – s-au zdrelit un însemnat număr de arbori, care au supravieţuit uraganului de vânt. În arboretele rărite la consistenţa sub 07, la margine de masiv sau în ochiuri mici în interiorul acestora, de la caz Ia caz pe, toată suprafaţa există instalat seminţiş natural de molid foarte bine reprezentat. Pe aceeaşi suprafaţă dimensiunile seminţişului utilizabil sunt foarte diferite Acestea variază ca înălţime de la 0,5 la 2,5-3,0 metri. In producţie, noi ştim că aceasta se datorează anilor de fructificaţie.

Se constată că sunt rupţi de vânt sau zăpadă, la diferite înălţimi în primul rând arborii care prezintă anumite defecte în porţiunile respective (rosături de cerbi, zdreliri prin corhănire etc.) şi cei care au coeficientul de zvelteţe mult supraunitar (1,15, 1,25 şi chiar 1,35).

– direcţia de doborâre este foarte diferită. Pe aceeaşi suprafaţă s-au constatat arbori doborâţi cu vârful în amonte, alţii cu vârful în aval, iar în cazul arborilor căzuţi pe curba de nivel, direcţiile de cădere s-au constatat că sunt opuse şi multe altele.

Evidenţiez aceste aspecte pentru că din punct de vedere al exploatării, în cazul doborâturilor de vânt se cer nişte tehnologii mai pretenţioase, de exploatare şi apoi pentru gospodărirea în continuare a arboretelor în cauză, cunoscând din practică faptul că silvicultura viitorului trebuie să fie cât mai raţională, rar aceasta înseamnă că exploatarea trebuie să fie cât mai culturală. Pădurea trebuie să fie eternă.

Faţă de aceste constatări, în cazul arboretelor în vârstă de peste 60 de ani, rărite cu ochiuri şi goluri de diferite mărimi şi cu consistentă sub 05 nu există decât două soluţii care se impun:

– prima este aceea de a le înlocui prin tăieri rase şi recurgerea din nou la plantaţie, deci din nou arborete pure şi echiene, din nou rupturi şi doborâturi de vânt şi zăpadă, reluându-se circuitul drăcesc iniţial etc. În cadrul acestei soluţii se preconizează a se racorda toate perimetrele respective, creându-se margini de formă regulată ale acestora pentru a preveni producerea doborâturilor de vânt. Dar practica şi experienţa au arătat că vântul nu se lasă impresionat de aceste margini drepte şi continuă să doboare mai departe arboretele rămase.

– a doua soluţie pentru care sunt de acord majoritatea practicienilor este aceea ca aceste arbor etc., să fie transformate treptat prin metode adecvate de gospodărire în arborete cu structuri diversificate, un gen de grădinărit. In acest caz, aceste arborete trebuiesc considerate ca fiind parcurse cu un gen de tăieri de regenerare şi trebuie menţinute în continuare, iar la adăpostul lor să se introducă prin plantaţii sub masiv unele specii cu temperament mai de umbră ca fagul şi bradul, unde condiţiile staţionale permit şi chiar molidul, dacă este posibil. În general în unele din aceste arborete rărite după cum s-a meniţonat mai sus există instalată o formă de regenerare naturală, care trebuie menţinută şi gospodărită corespunzător. Urgenţa tăierilor în aceste arborete se va stabili în funcţie de regenerarea naturală existentă.

Pentru prevenirea în continuare a rupturilor şi doborâturilor de vânt şi zăpadă în pădurile Ocolului silvic Vatra Dornei se consideră că o importanţă deosebită trebuie acordată lucrărilor de îngrijire, respectiv curăţirilor şi răriturilor care trebuiesc executate cât mai de timpuriu, de intensitate cât mai ridicată şi în limite ecologice admise. Atenţie deosebită trebuie acordată parcurgerii cu astfel de lucrări a marginilor şi lizierelor de arborete tinere pentru a diminua efectul acestor calamităţi. O utilă lucrare demonstrativă de acest gen s-a executat. de dr. ing. R. Ichim în U.P. VI Gura Haiti, u.a. lA, 2 şi 3A, din care se pot desprinde multe învăţăminte.

Intrucât soarta acestor arborete se hotărăşte chiar de la crearea lor o deosebită atenţie se va acorda schemelor şi dispozitivelor de plantare respectiv compoziţiei lor şi amestecului de specii în concordanţă cu factorii staţionali existenţi, realizarea şi menţinerea până la maturitate a compoziţiei iniţiale, respectiv amestecul de specii de la plantare.

Despre modul de aplicare a tratamentelor cunoscute în cazul arboretele afectate de doborâturi de vânt şi zăpadă, a arboretelor vătămate de cervide, despre valorificarea seminţişurilor naturale care există din abundenţă în această zonă, tehnologii de exploatare şi altele, se poate organiza o masă rotundă (că şi aşa este la modă) în numerele următoare ale revistei „Bucovina Forestieră”, la care subscriu.