DAGNELIE, P., PALM, R., RONDEUX, J. , THILL, A. , 1999: Tables de cubage des arbres et des peuplements forestiers (Tabele de cubaj pentru arbori şi arborete). Les Presses Agronomiques de Gembloux, 88 tab., 128 p.

Succesul obţinut de tabelele de cubaj publicate în 1985 a incitat autorii în editarea unei noi ediţii, de această dată într-o prezentare grafică modernă.

Aceste tabele de cubaj sunt destinate proprietarilor, gestionarilor şi unităţilor de exploatări forestiere din Belgia, precum şi studenţilor, experţilor forestieri sau cercetătorilor care sunt interesanţi de problemele de estimare şi creştere a arborilor şi arboretelor. Lucrarea cuprinde tabele şi ecuaţii de cubaj pentru 12 specii: mesteacăn, stejar, stejar roşu, duglas, molid, paltin, frasin, fag, larice, cireş, ulm şi pin silvestru.

În prima parte a lucrării este prezentată în mod succint localizarea şi modul de alegere a arboretelor eşantionate, elementele biometrice măsurate şi modul de tratare a datelor primare. Tabelele de cubaj prezentate în lucrare au la bază un material statistic important, reprezentat de măsurători efectuate în 385 arborete, la 6797 de arbori.

Partea a doua a lucrării cuprinde un bine- venit ghid de utilizare a tabelelor de cubaj, prezentând simultan şi ecuaţiile de regresie care au stat la baza elaborării tabelelor numerice de cubaj. Pentru estimarea volumului arborilor sunt prezentare trei tipuri de tabele de cubaj: (1) tabele de cubaj cu o singură intrare (în funcţie de circumferinţa la 1,50 m, 1,30 m sau circumferinţa la cioată), acestea oferind informaţii cu privire la volumul trunchiului, diferite volume parţiale în raport cu circumferinţa minimă, lungimea trunchiului, (2) tabele de cubaj cu intrare gradată, în raport cu înălţimea dominantă a arboretului şi având drept parametri de intrare circumferinţa la 1,50 m şi înălţimea dominantă a arboretului, considerată drept indicator al productivităţii acestuia şi (3) tabele de cubaj cu două intrări, având drept parametri de intrare circumferinţa la 1,50 m şi înălţimea arborilor. De asemenea, sunt prezentate şi tabele de caracteristici dendrometrice diverse, care cuprind pentru fiecare specie, pe categorii de circumferinţă, valorile pentru o serie de parametri biometrici sintetici: grosimea cojii, volumul crăcilor, raportul dintre înălţimea totală şi diametrul la 1,50 m, raportul dintre diametrul coroanei şi diametrul la 1,50 m, raportul dintre lungimea coroanei şi înălţimea totală, raportul dintre lungimea coroanei şi diametrul coroanei.

Tabele de cubaj pentru arborete sunt date numai pentru două specii: molid şi fag. Volumului lemnului cu o circumferinţă la capătul subţire mai mare de 22 cm se obţine din tabele, în funcţie de suprafaţa de bază la hectar a arboretului şi înălţimea dominantă.

Fiecare tabel de cubaj este însoţit de ecuaţiile de cubaj corespondente pentru fiecare specie, facilitând integrarea lor în programe informatice. De asemenea, fiecare tip de tabel de cubaj este însoţit de un exemplu practic de utilizare, cu precizarea explicită a modului de determinare a parametrilor de intrare, precum şi a cazurilor în care se utilizează respectivul tabel. Precizia tabelelor de cubaj variază de la 0,5-4 % până la 8-20 % pentru tabele de cubaj cu o singură intrare, respectiv 5-12 % pentru cele cu două intrări. În ultima parte a lucrării sunt redate sub formă numerică tabelele de cubaj pentru arbori şi arborete.

Această lucrare constituie o referinţă pentru proprietari, gestionari forestiere, cercetători şi experţi silvici.

WIMMER, R., VETTER, R.E. eds., 1999: Tree-ring analysis. Biological, methodological and environmental aspects (Analiza inelului annual. Aspecte biologice, metodologice şi de mediu). CABI Publishing, 302 p.

Lucrarea constituie rezultatul conferinţei Diviziei 5 IUFRO din 1997, Pullman, Washington, S.U.A.

Cele nouă capitole ale lucrării au fost grupate în cinci secţiuni, acoperind diverse aspecte biologice, metodologice şi ecologice ale analizei şi cercetării inelului anual.

În prima secţiune, privind analiza procesului de creştere radială, sunt prezentate aspecte de bază ale formării inelului anual. Este prezentat un model mecanicistic al activităţii cambiale, prin măsurarea dinamicii cambiului în directă legătură cu parametrii de mediu, prin intermediul unor tehnici moderne de monitorizare a creşterii arborilor.

În secţiunea B sunt prezentate o serie de informaţii privind aspectele anatomice şi structurale care pot fi măsurate la nivel de xilem şi floem prin intermediul unor tehnici performante. Secţiunea C este dedicată în întregime analizei inelului anual la speciile tropicale, cuprinzând studii cu privire la periodicitatea creşterii cambiale, influenţa factorilor climatici etc. Secţiunea D cuprinde studii dendrocronologice, predominant cu caracter istoric, iar în final, în secţiunea E, sunt sintetizate aplicaţii ale dendrocronologiei în monitoringul forestier, respectiv analiza influenţei factorilor climatic şi de arboret asupra creşterii arborilor.

Această nouă apariţie în sfera ştiinţifică a dendrocronologiei prezintă un interes deosebit pentru cercetătorii şi studenţii din ştiinţele forestiere, fiziologia arborilor, meteorologie aplicată, ştiinţa lemnului etc.

U.S. Departement of Agriculture, Forest Service, 1999: Ozark-Ouachita Highlands Assessment (Evaluarea zonei muntoase Ozark-Ouachita). Vol. I: Summary Report (Rezumatul raportului), Gen. Tech. Rep. SRS-31, 56p., Vol. II: Air Quality (Calitatea aerului), Gen. Tech. Rep. SRS-32, 57p., Vol. III: Aquatic Conditions (Condiţii acvatice), Gen. Tech. Rep. SRS-33, 317 p., Vol. IV: Social and Economic Conditions (Condiţii sociale şi economice), Gen. Tech. Rep. SRS-34, 299 p., Vol. V: Terrestrial Vegetation and Wildlife (Vegetaţia terestră şi viaţa sălbatică), Gen. Tech. Rep. SRS-35, 201 p.

Gestionarea durabilă a resurselor naturale constituie o componentă esenţială a conceptului de dezvoltare durabilă a societăţii umane. Prezentul studiu, realizat sub patronajul Serviciului Forestier al S.U.A., constituie cea mai amplă analiză a managementului resurselor naturale – terenuri şi ape – în directă interacţiune cu factorul uman, analizat sub toate aspectele pe care le implică (poluare, activitate industrială etc.), sub directa incidenţă a criteriilor de dezvoltare durabilă a societăţii umane.

Teritoriul cercetat cuprinde zonele muntoase din Arkansas, Missouri şi Oklahoma, reprezentând circa 2,6 milioane ha de terenuri şi ape publice. Scopul acestui studiu complex este dat de necesitatea culegerii datelor privind condiţiile ecologice, sociale şi economice din zona muntoasă a statelor Arkansas, Missouri şi Oklahoma, informaţii necesare elaborării strategiilor de dezvoltare şi gestionare durabilă a ecosistemelor din zonă.

O primă analiză este cea referitoare la calitatea aerului, efectuându-se o analiză completă a principalilor poluanţi ai aerului, a impactului acestora asupra factorilor de mediu şi a ecosistemelor naturale. În baza datelor din monitoringul concentraţiei de ozon s-a evaluat impactul acestuia asupra vegetaţiei forestiere din zonă, constatându-se prezenţa unui efect minim asupra ecosistemelor forestiere. De asemenea, sunt analizate şi depunerile acide la nivelul solului sau al ecosistemelor acvatice, identificându-se şi măsurile necesare a fi luate în vederea reducerii la minim a efectelor negative.

Volumul III, referitor la condiţiile acvatice, este structurat pe următoarele probleme: starea actuală a resurselor de apă, analizate pe tipuri de resurse – apa de suprafaţă – râuri şi lacuri, apa freatică, pe tipuri de ecosisteme acvatice – axată în special pe analiza biodiversităţii acestor sisteme biologice şi efectul activităţii umane asupra ecosistemelor acvatice. Sunt puse în evidenţă particularităţile ecosistemelor acvatice din această zonă, evidenţiindu-se diversitatea de specii existente în aceste habitate.

Volumul referitor la factorii economici şi sociali reprezintă o analiză integrată a dinamicii demografice şi economice, în directă corelaţie cu resursele forestiere şi minerale. O atenţie deosebită este acordată aspectelor privind piaţa produselor lemnoase, analizându-se dinamica preţului lemnului, a principalilor indicatori forestieri, a cererii şi ofertei de lemn, punându-se în evidenţă importanţa economică a sectorului forestier pentru zona cercetată. Un capitol separat este acordat analizei impactului economic şi social al pădurii din punct de vedere al funcţiei de recreaţie.

Având un caracter stric forestier, ultimul volum, “Vegetaţia terestră şi viaţa sălbatică”, constituie un studiu complet, complex şi integrat al ecosistemelor forestiere din zona muntoasă Ozark – Ouachita. Pornind de la clasificarea ecosistemelor forestiere pe zone ecologice, urmând o analiză a schimbărilor ecologice istorice şi actuale, se realizează o trecere în revistă a sistemelor silviculturale aplicate. În final se prezintă o analiză critică a impactului modificărilor ecosistemelor forestiere asupra biodiversităţii.

Revista revistelor

PELTOLA, H., KELLOMAKI, S., HASSINEN, A., GRANANDER, M., 2000: Mechanical stability of Scots pine, Norway spruce and birch: an analysis of tree-pulling experiments in Finland (Stabilitatea mecanică a pinului silvestru, molidului şi mesteacănului: o analiză a experimentelor de doborâre a arborilor în Finlanda). Forest Ecology and Management, 135:143-153, 5 tab., 39 ref. bibl.

Pagubele produse de către vânt şi zăpadă reprezintă un factor permanent de dereglare a bioproducţiei silvice, mai ales în pădurile mature, cu o creştere activă. Experimentele mecanice de doborâre a arborilor constituie o metodă complexă de determinare a parametrilor de stabilitate la vânt şi zăpadă ale arborilor. Cercetările au fost efectuate în estul Finlandei, cuprinzând un număr total de 115 arbori din speciile: pin silvestru, molid şi mesteacăn. Sistemul de doborâre este constituit dintr-un dinamometru pentru măsurarea forţei aplicate şi un sistem de tragere bazat pe o macara. Analizele statistice efectuate au arătat că momentul total necesar doborârii sau ruperii arborelui este pozitiv şi semnificativ corelat cu diametrul de bază şi înălţimea arborelui.

Predicţia momentului total de răsturnare este optim estimată prin intermediul indicatorului biometric complex H x DBH2. Cercetările au permis o ordonare a speciilor cercetate în ordinea descreşterii rezistenţei la doborâre astfel: pin silvestru > mesteacăn > molid.

Momentul total de rupere a trunchiului poate fi prezis prin intermediul diametrului de bază ridicat la puterea a treia.

Metodele experimentale de analiză a stabilităţii arborilor la acţiunea vântului şi zăpezii constituie o etapă esenţială în validarea modelelor teoretice de stabilitate.

PENG, C., 2000: Growth and yield models for uneven-aged stands: past, present and future (Modele de creştere şi dezvoltare pentru arborete pluriene: trecut, prezent şi viitor). Forest Ecology and Management, 132: 259-279. 3 tab., 204 ref. bibl.

Modelarea creşterii şi dezvoltării arboretelor a constituit o preocupare permanentă a cercetării forestiere. Metodele de măsurare a creşterii arboretelor cu structură plurienă dezvoltate în secolul trecut în Elveţia şi Franţa a permis un progres rapid în domeniul elaborării de modele de creştere şi dezvoltare pentru aceste arborete.

După o trecere în revistă, extrem de bine documentată, a principalelor modele de creştere şi dezvoltare elaborate de-a lungul timpului, autorul realizează o analiză a principalelor tipuri de modele distingând: model la nivel de arboret şi modele de creştere pentru arbori individuali. Modele la nivel de arboret au drept parametri de sistem suprafaţa de bază, volumul, distribuţia pe categorii de diametre, iar modele la nivel de arbore simulează creşterea şi dezvoltarea fiecărui arbore considerat ca unitate de bază, suma valorilor individuale permiţând estimări la nivel de arboret.

Cea de-a doua clasificare propusă de autor constă în separarea modelelor de creştere şi dezvoltare în modele empirice şi modele mecaniciste. Modelele empirice orientate spre activitatea de management forestier constau în ecuaţii de regresie multiple estimate în baza unui set amplu de date primare, fiind uşor implementabile în sisteme silvotehnice şi de management forestier.

Modelele mecaniciste sau modelele de proces orientate spre cercetare sunt modele complexe, înglobând procesele de fotosinteză, respiraţie, ciclul nutrienţilor etc.

Analiza evoluţiei istorice a modelelor de creştere şi dezvoltare pentru arborete cu structură plurienă relevă o trecere de la metoda controlului şi curbele de tip Liocourt şi Meyer, la modele de creştere la nivel de arbore independente şi dependente de distanţă. Recentele progrese se remarcă prin implementări informatice ale unor modele complexe cum sunt: PROGNAUS, PP-MASA etc. Utilizarea modelelor hibride – combinaţie între modelele empirice şi cele mecaniciste – integrate în sisteme geografice informaţionale – constituie în opinia autorului direcţiile viitoare de intensificare a cercetărilor.

MONTES, N., GAUQUELIN, T., BADRI, W., BERTAUDIERE, V., ZAOUI, El H., 2000: A non-destructive method for estimating above-ground forest biomass in threatened woodlands (Metodă nedistructivă de estimare a biomasei supraterane în terenurile forestiere). Forest Ecology and Management. 130: 37-46, 3 tab., 5 fig., 29 ref. bibl.

Pentru estimarea biomasei ecosistemelor forestiere, în literatura de specialitate sunt propuse diverse metode, majoritatea fiind distructive, constând în exploatarea integrală şi măsurarea în suprafeţe de probă. Estimarea biomasei se realizează, prin aceste metode distructive, în baza modelelor de regresie având drept variabile independente parametrii biometrici ai arborilor. Aplicarea acestor metode în cazul ecosistemelor rare, degradate, este imposibilă, ducând la distrugerea lor.

Din aceste considerente, autorii propun o metodă nedistructivă de estimare a biomasei terenurilor forestiere cu Juniperus thurifera din munţii Atlas, Maroc. Principiul metodei constă în utilizarea a două fotografii ortogonale pentru fiecare arbore, prelevarea de probe din ramuri şi frunze şi aplicarea unui set de formule de calcul specifice.

Procesarea informaţiilor de realizează prin mijloace informatice, respectiv pe un sistem bazat pe Microsoft Excel. Calibrarea ecuaţiilor de calcul a permis elaborarea unui model de estimare a biomasei terenurilor forestiere nedistructiv, care în urma testării s-a dovedit eficient şi precis.

Aplicarea metodelor moderne, bazate pe sisteme informatice, în analiza şi cuantificarea parametrilor biometrici ai arborilor şi arboretelor constituie una dintre soluţiile recomandate a fi aplicate în practica şi cercetarea silvică.

KRAUCHI, N., BRANG, P., SCHONN-BERGER, W., 2000: Forests of mountainous regions: gaps in knowledge and research needs (Pădurile din regiunea montană: goluri în cunoaştere şi necesităţi de cercetare). Forest Ecology and Management, 132: 73-82, 63 ref. bibl.

Autorii realizează o trecere în revistă foarte bine documentată a caracteristicilor ecologice, a utilizării şi managementului pădurilor montane din Europa, cu referire specială la cele din Alpi, identificând zonele spre care trebuie orientată cercetare ştiinţifică din domeniu în vederea satisfacerii eficiente a cerinţelor sociale viitoare.

În prima parte a materialului se realizează o prezentare generală a condiţiilor climatice şi ecologice ale ecosistemelor forestiere montane, evidenţiind particularităţile generate de acestea.

Partea a doua a articolului tratează modul de utilizare şi managementul actual al acestor păduri, în directă interacţiune cu factorii demografici şi economici, concluzionând principalele probleme cu care se confruntă aceste ecosisteme complexe.

Partea finală a studiului cuprinde principalele probleme – în opinia autorilor – necesare a fi aprofundate prin cercetările viitoare cum ar fi: cunoaşterea mai aprofundată a influenţei antropice, trecute şi prezente, intensificarea cercetărilor privind variabilitatea şi efectul evenimentelor extreme (vânt, zăpadă, îngheţ), tehnici de management adecvat al pădurilor montane, intensificarea eforturilor de modelare a diferitelor procese ecosistemice în vederea unei înţelegeri mai bune a acestora, implementarea unei reţele de arii protejate etc. Studiul, realizat de personalităţi ai cercetării forestiere montane, constituie un punct de plecare în elaborarea programelor de cercetare ştiinţifică în domeniul forestier.

Ionel Popa