KAENNEL, M., SCHWEINGRUBER, F.H., Multilingual Glossary of Dendrochronology. Terms and Definitions in English, German, French, Spanish, Italian, Portuguese and Russian (Glosar multilingv de dendrocronologie. Termeni şi definiţii în limbile engleză, germană, franceză, spaniolă, italiană, portugheză şi rusă), Eidgenossische Forschungsanstalt fur Wald, Schnee und Landschaft, Birmensdorf. Paul Haupt. Bern, 1995, 467 pg., 134 fig.

Într-o lucrare extrem de accesibilă sunt formulate în şapte limbi definiţiile a 351 de termeni de specialitate din domeniul dendrocronologiei. Lucrarea se întinde pe parcursul a 467 de pagini, în care se găsesc 84 de diagrame şi 50 de fotografii în alb-negru, ceea ce face extrem de uşoară înţelegerea termenilor cu care se lucrează. In afara termenilor specifici dendrocronologiei, în context sunt explicate noţiuni de anatomia lemnului, dendroecologie, dendroclimatologie, dendroarheo-logie. Noţiunile cheie sunt completate cu variante, neologisme şi sinonime în aşa fel încât este uşurată foarte mult traducerea unui text de specialitate în altă limbă.

La sfârşitul lucrării sunt citate lucrările utilizate precum şi o anexă sub formă de tabel, ce conţine metodele dendrocronologice, caracteristici macrosco-pice ale lemnului, noţiuni de arheologie, arhitectură şi prelucrarea lemnului. De asemenea lucrarea conţine o listă cu echivalentele numelor a 124 de specii forestiere. Lucrarea este foarte valoroasă prin caracterul său practic, lucru care o face extrem de utilă în traducerea unor articole de dendrocronologie.

Dr. ing. Radu Cenuşă

SCRIPCARU,G., BANDIU, C., Silvocalia – O estetică a pădurii. Ed. Tehnică Silvică – Filiala Câmpulung Moldovenesc, 1997, 231 p., 56 fig., ISBN – 973-96001-31

Este o operă care prin tematică şi mod de abordare, se distinge net de întreaga literatură silvică. Cartea „Silvocalia – O estetică a pădurii” fructul colaborării a doi mari specialişti în domeniul ecologiei forestiere şi arhitecturii peisajelor, reprezintă borna de kilometru zero a unei ştiinţe de graniţă cu valenţe de mare noutate, adică o interfaţă între estetică şi ştiinţele silvobio-logice.

Modul cu totul distinct de tratare a vastei şi deosebit de pretenţioasei teme constituie pentru cititorul avizat, o incitare la o lectura aprofundată şi reiterativă a lucrării, căci pe măsura parcurgerii acesteia, noi şi noi aspecte sunt relevate de forţa nebănuită a sintezei şi a originalităţii, elemente ce probează o informare şi o bază teoretică exhaustivă.

In introducere, autorii remarcă cu modestie faptul că „Deşi unicat în ştiinţa românească, estetica noastră nu este o premieră”. Noi însă, la rândul nostru, considerăm că dimpotrivă, ea este şi unicat şi premieră. O asemenea lucrare nu s-a scris – după ştiinţa noastră încă – în spaţiul european, după ultimul război mondial.

Aceia care am avut deosebitul privilegiu – determinat de vârstă – de a fi studenţii profesorului N. Rucăreanu, am gustat cu încântare consideraţiile Domniei Sale privitoare la rolul estetic al pădurilor, la importanţa lucrărilor de amenajare în conservarea şi punerea în valoare a acestuia. Lucrarea de faţă însă, plecând de la concepte ca meta-spaţiu şi meta-peisaj, propulsează pădurea pe un plan superior, generator de trăiri sufleteşti, de cunoaştere, de artă.

Acest fapt este pus în evidenţă de o definiţie extrem de originală dată pădurii care, prin focalizarea demersului, diferă considerabil de nenumăratele consideraţii definitorii întâlnite până în prezent în diversele tratate de specialitate: „pădurea este o creaţie naturală ideală, care contribuie la edificarea unui mediu de viaţă stabil şi funcţional, în care regăsim virtuţile unei naturi nealterate sau cât mai aproape de arhetip, de ceea ce ne imaginăm că a fost la origine, un spaţiu de cultură, de idei şi semnificaţii ontice, etalând o peremptorie şi eternă frumuseţe „. Având ca premisă esenţială această abordare, se poate explica de ce unul din scopurile mărturisite ale lucrării îl şi reprezintă schimbarea atitudinii omului faţă de pădure, nu prin invocarea utilitarului, ci prin defrişarea căilor mai complicate dar mai generoase, spre înţelegerea Binelui şi Frumosului.

Cei mai mulţi dintre noi cunosc faptul că pădurea şi problematica forestieră în general, au constituit obiectul unor abordări cu caracter filosofic In contextul generat de sărăcirea resurselor, de gestionarea durabilă a mediului, de criza ecologică globală. lată însă că pădurii, silviculturii i se deschide o nouă fereastră spre gândirea filosofică: estetica forestieră. Aceasta, pe lângă faptul că amplifică foarte mult orizontul profesional şi cultural al profesionistului pădurii, conferindu-i instru-mentarului său tehnologic motivaţii şi valenţe noi, aduce pădurea, mult mai aproape de preocupările filosofilor, artiştilor, medicilor, altor categorii socio-profesionale, pentru care contactul cu spaţiul silvestru a fost cel mult tangenţial. „Din păcate înţelegerea pădurii pe baza conceptelor ştiinţifice nu este uşor accesibilă marelui public. Inţelegerea prin intermediul artei este mai uşoară şi pătrunde mai direct în suflet. Este tocmai ce se urmăreşte prin această estetică şi aceasta, pentru că vedem în estetica pădurii nu o disciplină oarecare, ci o artă, o modalitate de expresie a silvicultorului, bazată pe frumos, adevăr şi bine, adică pe valori axiologice externe ale omului”.

Generozitatea temei abordate şi a ţelurilor ce decurg firesc din aceasta este în chip fericit potenţată de modul de tratare, de structura lucrării. Atingând finalul unui capitol, cititorul este surprins de un nou titlu, extrem de sugestiv, de sintetic, prin care autorii lasă să „curgă” gradat un conţinut extrem de bogat, elaborat cu aceeaşi pasiune, cu aceeaşi erudiţie, cu acelaşi interes şi grijă, de a-i dezvălui noi faţete ale universului estetic silvestru. Astfel, de la prezentarea bazelor esteticii pădurii, prin care frumosul silvestru este abordat sub raport conceptual şi ipostazial, se trece la timpul şi spaţiul pădurii prin care se face necesara legătură cu conceptele ecosis-temice, ca de exemplu definirea coordo-natelor speciei umane în raport cu mediul. „Intoarcerea la natură, întoarcerea la origini ca la o matcă lecuitoare de angoase şi alienări înseamnă în primul rând regăsirea cu pădurea. Aici se află elementele integrării omului în ciclurile naturale, planetare şi tot aici este punctul de interferenţă cu starea paradisiacă, starea de graţie care l-a călăuzit pe om în creaţiile sale mitologice „.

Capitolul referitor la potenţialul estetic relevă o tendinţă de a norma frumuseţea pădurii prin prisma cerinţelor esteticii, fără însă a se aduce atingerea libertăţii, deci implicit esenţei frumosului. Un extrem de original mijloc de determinare a valorii pădurii sub raportul capacităţii de a releva (şi revela) frumosul este conceptul de kalon. Acesta este definit drept „un element de peisaj, estetic structurat, conţinând în mod obligatoriu, cel puţin un arbore de mari dimensiuni în jurul căruia sunt grupate toate celelalte elemente de vegetaţie, aranjate după liniile de atracţie (de forţă) pe care le emite arborele central” . Astfel, prin intermediul kalonilor se creează acea reţea de potenţial estetic ce contribuie la imaginea estetică globală a peisajului pădurii. Această trecere de la elementar la holistic prin intermediul noţiunii de kalon, nu ne-a ferit de tentaţia unei analogii cu teoria fazelor de dezvoltare şi a texturii pădurii naturale, care explică stabilitatea globală a acesteia prin intermediul mozaicului de unităţi structural-funcţionale. Este o abordare caracteristică trecerii de la simplu la complex prin intermediul analizei şi sintezei care, ne-a oferit un motiv în plus de admiraţie şi preţuire faţă de autori.

Analiza funcţiei estetice a mediului forestier este pusă în corelaţie strânsă cu evoluţia funcţiilor ecosistemice ale acestuia. Probleme ca aspectele morfofuncţionale, desfigurarea şi deformarea structurii, importanţa factorilor perturbatori şi crizele ecologice, sunt tratate din perspectivă estetică punând în evidenţă faţete nemaiîntâlnite în lucrări abordare tematică, legată de funcţiile ecosistemice ale pădurii.

Peisajul silvestru reprezintă pentru autori un prilej de evidenţiere a valenţelor estetice ale diferitelor formaţiuni şi specii ce populează spaţiul forestier românesc. Intre altele, despre molid (obiectul muncii noastre) se spune : „Estetic vorbind el este o specie interesantă şi valoroasă. Amplifică frumuseţea peisajului pe care-I ocupă, impresionând prin statura sa impunătoare şi coloritul de un verde închis al frunzelor. Cu toate acestea, poeţii nu-I cântă, iar poporul nu-I prea iubeşte trecând sentimentele sale de simpatie asupra bradului „.

Capitolul ce poartă titlul „pădurea ca spectacol” pune în evidenţă potenţe deosebite ale ecosistemului forestier de a realiza pitorescul, liricul, epicul, tragicul, muzicalul, istoricul, plecându-se de la premisa că în estetica pădurii, „spectacularul rezidă din conţinutul său ontologic în fond şi formă, iar spectaculosul din aspectele trecătoare ale schimbărilor de anotimpuri, care aduc mai mult noutăţile surprinse ale unui decorativism de sezon ca: înmugurirea, înflorirea, înfrunzirea, desfrunzirea. „

Denumirea generică de „Valorificări” constituie recursul autorilor la elemente de proiectare şi aplicare a tehnologiilor silvotehnice prin care să se ajungă la o amplificare a valenţelor estetice ale pădurii, la conservarea, diversificarea şi valorificarea acestora. De aici, profesionistul în ale silviculturii are multe de învăţat, în a-şi orienta sensul şi intensitatea lucrărilor sale, în raport cu cerinţe reale dictate de valori cu adevărat perene. ,

Prin intermediul capitolului „Mituri şi teme” se întreprinde legătura cu marea artă. Autorii întreprind analize extrem de valoroase pornind de la opere artistice cunoscute în general marelui public. Cităm un singur exemplu pornind de la „Mioriţa”: „Funcţia mitică a pădurii, eternă şi deci atemporală la fel ca stelele care privesc din înălţimi, se regăseşte pe o vastă întindere, ca o punte între cer şi pământ, între etern şi efemer, între permanent şi transcendent, reintegrând peisajul dintru începuturi „.

Un capitol de mare actualitate, mai ales în contextul crizei pădurii româneşti, intitulat „Opţiuni”, pune in discuţie pădurea, funcţiile ei necuantificabile, în coordonatele unui spaţiu tridimensional determinat de cele trei axe : socialul, politicul şi economicul. Indemnul la o nouă poziţie a societăţii in raport cu pădurea se înscrie pe linia concepţiilor ce fundamentează silvicultura durabilă, care leagă însăşi existenţa speciei umane de funcţiile ecologice ale pădurii.

In ceea ce priveşte impactul asupra breslei silvicultorilor, nu credem că o dată cu lansarea acestei cărţi, care practic pune bazele unei noi discipline silvice (din punctul de vedere al slujitorilor pădurii) vom deveni cu toţii esteticieni de mare prestigiu. Totuşi suntem siguri că după lectura atentă, vom fi capabili a privi cu alţi ochi pădurea şi a aborda de pe poziţii sensibil diferite activitatea noastră cotidiană.

Trecând foarte rapid in revistă conţinutul lucrării avem la dispoziţie argumentele de a evidenţia succint trasăturile de bază ale acesteia.

Lucrarea se distinge prin actualitate, prin originalitate, prin unitate, printr-un caracter distinct românesc, printr-un optimism ponderat. La aceste atribute nu se poate face abstracţie de stilul elaborării, de limbajul utilizat, de profundele incursiuni în diverse domenii complementare.

De aceea, în mod cert, nu Staţiunea de Cultura Molidului din Câmpulung, care dispune doar de calculatoare şi de un aparat de multiplicat ar fi fost editorul cel mai nimerit pentru o asemenea operă. Aspectul exterior al lucrării probează acest fapt, pentru care noi ne cerem scuze.

Insă ne-am asumat conştient, prin publicare, riscul unor remarci critice privind forma editorială a cărţii, plecând tocmai de la valoarea extraordinară a operei, care pe drumul către cititor a avut odiseea sa, precum şi de la considerentul că această primă apariţie (ediţie) va constitui poate un semnal pentru edituri mari, care vor acorda un interes mai scăzut aspectelor comerciale,

preluând editarea unei asemenea valoroase cărţi fără a face din rentabilizare un ţel in sine.

Autorii, preocupaţi în mod constant de probleme fundamentale nu merită să fie plimbaţi cu manuscrisul pe la porţile editurilor, irosindu-şi timpul. Noi considerăm că viitorul va rezerva cărţii locul meritat, tirajul redus de 120 de exemplare, constituind în fond o ediţie-semnal.

Am rămas profund impresionaţi de conţinutul cărţii încă de la prima lectură şi după aproape jumătate de an, volumul continuă să ne suscite interesul, constituind o prezenţă cotidiană pe masa noastră de lucru.

O asemenea carte nu s-a scris până în prezent in literatura noastră. De aceea aducem mulţumiri şi felicitări autorilor, dorindu-le realizări la fel de importante.

Dr. ing. Radu CENUŞĂ

Citat de pe coperta a IV-a a cărţii:

„Armonia şi frumuseţea Lumii nu poate fi concepută fără frumuseţea şi poezia pădurilor. Este singura care nu se subordonează altor frumuseţi, având ca împlinire supremă doar Omul, care însă este creaţie divină, după chipul şi asemănarea cu Dumnezeu. In pădure omul se regăseşte pe sine împreună cu trecutul, idealurile şi aspiraţiile sale spre viitor. Stresat şi alienat de viaţa citadină modernă, el se va întoarce mereu aici, în spaţiul mirific al mitologiei şi fericirii edenice, pentru a-şi vindeca rănile şi a-şi reîmprospăta forţele, ca odinioară Tantal. Pădurile trebuie de aceea iubite şi păstrate cu grijă, pentru că ele reprezintă sarea şi cuminţenia pământului. Fericit este poporul care mai dispune de păduri bătrâne, seculare, supremă realizare a naturii în planul perfecţiunii şi al eternitătii. „

SCHMIDT-VOGT, H., Musik und Wald (Muzica şi pădurea). Editions Rombach Wissenschaft, Reihe Oekologie, Freiburg i. B., 1996, 216 p., 16 fig.

Autorul, profesor de silvicultură la Universitatea din Freiburg, este foarte bine cunoscut prin monumentala monografie a molidului. Cu ani în urmă el a vizitat în două rânduri pădurile Bucovinei. Pentru cei care iubesc muzica şi pădurea, cartea reprezintă o surpriză plăcută, căci prof. Schmidt-Vogt şi-a folosit întreaga competenţă în a demonstra legăturile existente de-a lungul timpului între pădure şi muzică. Această relaţie există începând cu cântecele păsărilor, ale arborilor, cu miturile şi vânătoarea. Dar pădurea îşi manifestă prezenţa în muzică şi prin materialele utilizate.

Autorul întreprinde o vastă sinteză asupra lemnului de rezonanţă şi a proprietăţilor acestuia, unde molidul joacă rolul principal. In această sinteză sunt tratate şi aspectele de silvicultură, de mediu şi de producţie a lemnului de rezonanţă. Cea mai mare parte din lucrare este dedicată temei pădurii în operele a 142 de compozitori europeni şi americani. In această parte a lucrării fiecare compozitor este prezentat printr-o scurtă biografie şi prin operele în care este ilustrată tema pădurii.

Repertoriul complet conţine peste 200 de compozitori. Peste jumătate din operele citate sunt de origine germană.

Lucrarea conţine o bibliografie completă. Ea reprezintă un instrument foarte util pentru toate persoanele care sunt interesate de muzică, pădure şi lemn de rezonanţă. De asemenea, demonstrează o funcţie mai puţin cunoscută a pădurii funcţia culturală.

Dr. ing. Radu CENUŞĂ

GEAMBAŞU, N. şi col., Cercetări privind gospodărirea arboretelor de molid cu lemn de rezonanţă şi claviatură. Ed. Tehnică Silvică, Bucureşti, 1995, 181 p., 56 tabele, 51 fig., 5 anexe

Lucrarea, apărută în seria “Monografii” a Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice sintetizează rezultatele cercetărilor privind gospodărirea arboretelor de molid cu lemn de rezonanţă şi claviatură efectuate în perioada 1984-1988. Sunt tratate condiţiile staţionale din zona molidului de rezonanţă, condiţiile de sol, climă şi de arboret. Un volum mare de informaţii se referă la regenerarea naturală a molidului de rezonanţă, caracteristicile de diagnoză a lemnului de rezonanţă, nutriţia arborilor, ritmul de creştere, influenţa factorilor de mediu asupra evoluţiei pădurilor cu molid de rezonanţă.

Lucrarea cuprinde de asemenea aspectele ale silviculturii molidului cu lemn de rezonanţă, referitoare la aplicarea tratamentelor, lucrări de îngrijire, de regenerare şi de amenajare a acestuia.

Se arată că diminuarea rezervelor de molid cu lemn de rezonanţă s-a produs pe fondul unor modificări ale structurii naturale a pădurilor, prin fărâmiţarea masivelor, aplicarea unor tratamente necorespun-zătoare sau a unor lucrări inadecvate.

Pentru conservarea acestei valoroase rezerve sunt necesare tehnologii silviculturale specifice, între care se menţionează : gospodărirea la nivelul biogrupelor, lucrări de îngrijire bazate pe selecţie fenotipică, de intensităţi şi periodicităţi adecvate, regenerarea făcându-se exclusiv pe cale naturală prin aplicarea tăierilor grădinărite şi de transformare.

Prin bogăţia informaţiei şi caracterul său practic, această lucrare este de o importanţă deosebită, mai ales în contextul dezvoltării unei silviculturi calitative, ce vizează mai ales obţinerea unor sortimente de cea mai înaltă calitate.

Dr. ing. Radu Cenuşă

Revista revistelor

SCHMITHUSEN, F., KAZEMI, Y., SEELAND, K., 1997. Perceptions et atitudes de la population envers la foret et sa prestation sociales (Percepţii şi atitudini ale populaţiei faţă de pădure şi prestaţiile sale sociale), Schweizerische Zeitschrift fur Forstwesen 148. Jahrgang 1, p. 1 – 43.

In articol, autorii întreprind o analiză a anchetelor sociale publicate în principalele reviste forestiere din Germania, Austria şi Elveţia în perioada 1960-1995. In ţările europene luate în studiu, sfârşitul anilor ’50 şi începutul anilor ’60 s-a caracterizat printr-o schimbare progresivă a cererii sociale adresată spaţiilor forestiere. Numeroase articole din periodicele ştiinţifice cu profil forestier pun în evidenţă o nouă manieră de a percepe pădurea. Forestieri, politologi şi economişti au întreprins cercetări asupra fenomenelor legate de creşterea numărului de vizitatori în pădure, mai ales în zonele marilor oraşe. Analiza chestionarelor şi articolelor publicate în perioada 1960-1995 în Germania, Austria şi Elveţia a avut drept scop găsirea de informaţii, cu scopul fundamentării unor noi teme de cercetare. In anii ’70-’80 numărul articolelor ce au vizat pădurea şi imaginea serviciilor forestiere reflectate în opinia publică a atins punctul maxim. Problemele metodologice, amploarea cercetărilor, numărul intervievaţilor, numărul chestionarelor, sunt informaţii extrem de utile ce evidenţiază schimbarea percepţiei societăţii vis-a-vis de utilizarea prestaţiilor social-economice ale pădurii. In timpul acestor trei decenii, importanţa schimbărilor şi-a pus amprenta asupra dezvoltării ştiinţelor forestiere.

Cele 63 de articole şi studii analizate, au arătat că ştiinţele forestiere din ţările respective au fost confruntate din ce în ce mai mult cu noi fenomene sociale. Creşterea constantă a cerinţelor faţă de pădure nu a putut fi ignorată de către departamentele forestiere care s-au simţit obligate să răspundă acestei cereri prin cercetări la interfaţa cu ştiinţele sociale. Aceste cercetări au constituit un aport substanţial la utilizarea pădurii ca spaţiu de recreere şi destindere.

Tipizarea pădurilor de agrement, evaluarea numărului vizitatorilor pădurii, precum şi studiile asupra percepţiei şi atitudinii populaţiei vis-a-vis de pădure sunt instrumente ce servesc la evaluarea mai obiectivă a diverselor prestaţii oferite de către pădure şi de către serviciile forestiere. Anchetele sociale desfăşurate în diversele straturi ale populaţiei au condus la evidenţierea interesului crescând al populaţiei faţă de pădure, precum şi a manierei individuale de a beneficia de serviciile acesteia.

Studiile au fost efectuate în principal de către institute de cercetări forestiere, care au cerut uneori ajutorul sociologilor sau al institutelor de cercetări sociale. Analiza unui număr relativ ridicat de proiecte de cercetări arată că ştiinţele forestiere şi-au îndeplinit rolul lor de mediator între pădure şi public, ceea ce le-a conferit o orientare realistă în vederea definirii unui nou profil profesional al silvicultorului. Dacă s-ar analiza acelaşi subiect în literatura tehnică silvică românească s-ar constata o lipsă destul de mare, care se reflectă inclusiv în luarea unor decizii la nivel naţional. De aici necesitatea creării premiselor desfăşurării unor proiecte de cercetare orientate sociologic. Nevoia cunoaşterii realiste a atitudinii populaţiei faţă de pădure, de serviciile sale materiale şi nemateriale, faţă de personalul silvic a devenit deja stringentă.

Dr. ing. Radu Cenuşă