1

Eu am avut un doctorand foarte bun din Santiago de Chile, Roland Peters. Bunicul său emigrase din Germania la Valdivia (cca. 800 km la Sud de Santiago), unde era o colonie mai mare, de obârşie germană. Eu l-am cunoscut pe tatăl lui Roland, care încă nu vorbea bine spaniola, dar care se considera ca un cetăţean din noua lui patrie – Chile.

Roland şi-a dat doctoratul la mine în 1971 şi este acum în vârstă de 54 ani. După doctorat, a activat în mai multe regiuni din America de Sud şi America Centrală.

El m-a vizitat în toamna lui 1988, cu intenţia să se cerceteze la Clinica Universităţii din Freiburg, căci avea ceva la şira spinării. Profesorul respectiv de la clinică i-a dat sfatul să se opereze la Santiago, unde medicul-şef în chestie lucrase deja în Freiburg şi era considerat ca un medic excelent.

Roland s-a lăsat operat în Santiago şi nu am primit, câteva luni, nici o ştire de la el. I-am telefonat şi el mi-a răspuns că, pentru prima oară, a fost în stare să mişte degetul cel mare de la piciorul drept. După mai multe săptămâni am primit o scrisoare cu scrisul lui, ceea ce însemna o mare bucurie pentru mine. El făcuse într-adevăr mari progrese, aşa că era deja într-un cărucior (Rollstuhl), cu care se putea mişca singur.

Soţia lui – eu o numesc „divina Marcela” – şi cei patru copii ai lor, deja majori, şi-au dat mereu toată silinţa ca Roland să nu să se simtă prea rău.

În această nouă situaţie, el a fost silit să renunţe la activitatea de la universitate şi să facă numai treburi care se pot face la masa de scris.

În această situaţie el mi-a scris că ar putea traduce „Dendrometria” mea (644 pagini) în limba spaniolă. Natural că am fost de acord cu planul lui, care avea avantajul că poate face abstracţie de starea lui aşa de grea. El mă tot ruga în acest timp să-l vizitez în Chile. Traducerea a terminat-o într-un timp relativ scurt, aşa că l-am vizitat în Chile (Santiago) în martie 1993.

Noi voiam să discutăm ce posibilităţi sunt pentru viitor. Cartea mea se referea la condiţiile europene, pentru păduri cu puţine specii de arbori şi cu tendinţe de dezvoltare mai uşor de formulat.

Roland voia – era şi părerea mea – să folosească „Dendrometria” mea ca un fel de schelet pentru prezentarea condiţiilor mult mai complexe, cu sute de specii forestiere din America. El cunoştea literatura de specialitate şi rezultatele practice ale silviculturii din America de Sud şi Centrală din activitatea lui în acele regiuni de la doctorat până în 1988/89.

Cu acelaşi entuziasm şi cu aceeaşi energie ca la traducere, el a abordat problema prelucrării şi prezentării condiţiilor şi stărilor sudamericane. Rezultatul a fost alcătuirea unui manual impresionant – „Mensura Forestal”- ca primul volum dintr-o serie care se va ocupa cu cercetare şi studii precum şi educaţie în chestiuni de dezvoltare susţinută.

Acest proiect a fost sprijinit şi ajutat în parte din punct de vedere material de fostul meu student dr. Burger de la organizaţia ATZ, Germania şi de IICA, instituţie similară americană.

Cartea „Mensura Forestal” a fost scoasă la Costa Rica. După cum am accentuat în prologo-ul meu, concepţia vizionară şi traducerea în realitate se datoreşte în primul rând lui Roland Peters.

Nu pot să-mi exprim îndeajuns admiraţia pentru realizarea lui Roland şi recunoştinţa pentru sprijinirea aşa de eficace şi altruistă de către dr. Burger.

Note

1. Ca urmare a deosebitei reacţii la apariţia acestei lucrări şi a aprecierilor la adresa Prof. M. Prodan, acesta “s-a disculpat” în stilul său caracteristic şi a scris „Roland şi Mensura Forestal”.