1. Introducere

Fondul forestier al României se află sub influenţa fluctuaţiilor meteo-climatice caracteristice climatului continental. Periodic, se înregistrează episoade secetoase sau excesiv de secetoase cu repercusiuni asupra vitalităţii pădurilor existente dar mai ales asupra plantaţiilor şi regenerărilor în curs de instalare. Pe fondul unor secete prelungite, riscul apariţiei incendiilor de pădure sau al înmulţirii în masă a unor populaţii de insecte dăunătoare este foarte ridicat. Seceta din anul 2000 – probabil una dintre cele mai severe înregistrată în România – a creat probleme deosebite Regiei Naţionale a Pădurilor şi proprietarilor de păduri prin multitudinea problemelor generate în cascadă de deficitul prelungit de precipitaţii şi scăderea rezervei de apă din sol.

Realizarea unui centru naţional de monitoring al secetei în România şi a unei baze de date proprii a RNP privind fenomenele meteorologice deosebite, reprezintă un deziderat mai vechi al silvicultorilor şi profesorilor de meteorologie forestieră. Dificultăţi insurmontabile nu au permis încă realizarea acestui deziderat.

Seceta din anul 2000 ne obligă la o analiză mult mai profundă şi reprezintă o provocare în faţa factorilor de decizie din silvicultură pentru asigurarea unei prognoze pe termen mediu şi lung a riscurilor de apariţie la nivelul unităţilor de gestionare (ocoale silvice) a secetei. Metodele clasice, cuplate cu achiziţiile moderne de prelucrare şi vizualizare a datelor (GIS) oferă noi perspective în soluţionarea problemei.

Datele meteo-climatice existente la I.N.M.H. ar putea constitui o bază de plecare în realizarea sistemului de monitoring al secetei în România. Încercările de obţinere a unor seturi de date coerente, pentru iniţializarea unor programe de prognoză a apariţiei unor fenomene cu efecte catastrofale asupra pădurilor (vătămări de zăpadă şi vânt, incendii, gradaţii ale unor dăunători etc.) nu au fost finalizate datorită costurilor exagerate cerute de I.N.M.H. pe de o parte şi întârzierii cu care aceste date au putut fi obţinute, pe de altă parte.

Realizarea şi menţinerea în funcţiune a unei reţele proprii a R.N.P. ar avea numeroase avantaje şi ar permite obiectivizarea unor decizii importante în silvicultură.

2. Centrul naţional de monitoring al secetei în pădurile din România

Crearea unui Centru Naţional de Monitoring al Secetei (C.N.M.S.) poate fi realizată cu condiţia constituirii unor grupuri specializate care comunică permanent între ele, în scopul maximizării eficienţei produselor lor.

Grupurile care trebuie constituite ar fi (fig. 1): grupul de monitoring, constituit din experţi în meteorologie şi climatologie forestieră, care monitorizează rezervele de apă existente în sol şi formulează prognoze de evoluţie a acestora (I.C.A.S., ocoale silvice), grupul de evaluare a riscurilor, constituit din experţi în ecologie forestieră şi gestionarea pădurilor (sau a altor resurse), care determină la ce nivel al deficitului de apă sunt afectate componente ale pădurii (puieţi, arborete tinere, producţia de seminţe) sau produc anumite dezastre (incendii, uscări în masă, întreruperea alimentării izvoarelor) sau sunt puse în pericol anumite servicii produse de pădure (recreere, protecţia resurselor de apă etc.) (I.C.A.S., R.N.P., D.S.) şi grupul de decizie, constituit din conducătorii de rang înalt din R.N.P. şi din ministerele interesate M.A.I.A.P., M.A.N., M.A.P. – care au autoritatea de a decide măsuri în baza informaţiilor pe care le primesc de la primele două grupuri de experţi. Relaţiile şi modul de comunicare între grupuri sunt prezentate în figura 1. Pe baza rapoartelor de stare şi a rapoartelor de evaluare, grupul de decizie stabileşte măsurile imediate şi pe termen mediu care vor fi transmise spre executare de către direcţiile silvice şi ocoale silvice.

De asemenea, transmite ministerelor coordonatoare şi guvernului rapoarte de stare şi prognoză cu scopul includerii lor în deciziile politice şi în formularea unor noi politici forestiere pentru zonele în care riscul se menţine ridicat.

3. Programul de limitare a efectelor secetei

Programul de limitare a efectelor secetei va fi o consecinţă a bunei funcţionări a CNMS şi va oferi o nouă viziune factorilor de decizie politici şi economici cu scopul formulării unor linii moderne de gospodărire durabilă a pădurilor în zone afectate de secetă.

4. Seceta şi efectele ei asupra pădurilor

4.1 Definiţii

Seceta reprezintă un fenomen rar sau cu o anumită frecvenţă de abatere negativă a cantităţii de apă din precipitaţii faţă de o valoare medie multianuală considerată “normală”.

Studii aprofundate efectuate asupra secetelor “clasice” care au rămas în “memoria arborilor” au fost realizate de C.C. Dissescu (1948) şi C.C.Georgescu (1951). Prof. C.C. Dissescu a adoptat pentru teritoriul României norme de caracterizare lunară a vremii în raport cu deficitul de precipitaţii înregistrat (tabelul 1).

Pentru intervalele de timp mai mari de o lună, până la un an, autorul precizează că deficitele se reduc la jumătate. Intensitatea secetei se determină în funcţie de lungimea perioadelor de secetă şi frecvenţa perioadelor fără precipitaţii (14 zile consecutive în perioada rece a anului şi 10 zile consecutive în sezonul de vegetaţie). Teoretic, seceta poate apărea în toate regiunile climatice, dar caracteristicile de cuantificare diferă de la o regiune la alta. Seceta face parte dintre hazardele naturale iar definiţiile care o pot evidenţia variază în funcţie de domeniul afectat sau de grupul de populaţie care suportă consecinţele. Seceta se poate defini în raport cu deficitul precipitaţiilor faţă de evapotranspiraţia potenţială (P-ETP) într-un an, un anumit sezon, sau în raport cu exigenţele unei anumite culturi la un moment dat. De asemenea, seceta poate apare şi în zone în care precipitaţiile anuale sau periodice sunt „normale” sau apropiate de media multianuală dar apa căzută provine din precipitaţii rare cu intensităţi mari (mm/min) care nu au permis acumularea apei în sol. Acest tip de secetă este tot mai frecvent în sudul şi estul României cu tendinţă de extindere în centrul şi vestul ţării.

Seceta se asociază de asemenea cu alţi factori cu efect de potenţare: temperatura, viteza vântului, umiditatea aerului etc., iar în zone cu relief accidentat expoziţia, panta, profunzimea şi textura solurilor determină o distribuţie mozaicată a terenurilor afectate.

Seceta, ca şi alte hazarde naturale în păduri (rupturi de zăpadă, doborâturi de vânt, alunecări, inundaţii locale cu efect catastrofal etc.) trebuie privite din perspectiva celor care gestionează ecosisteme perene cu cicluri lungi de producţie, în care deciziile trebuie luate pe termen lung având la bază cunoaşterea frecvenţei şi riscului apariţiei lor. Modificarea structurii ocupării terenurilor (la nivel regional) şi a structurii pădurilor (la nivel local) prin intervenţii antropice în ultimele secole au condus la structuri actuale mult mai sensibile în raport cu structurile climax specifice fiecărei zone. Pe fondul acestor destructurări majore, frecvenţa secetelor este în progresie evidentă. Trebuie de asemenea să recunoaştem că omul are tendinţa de a exagera impactul hazardelor iar această frică şi incapacitate de acţiune are la bază, de multe ori, necunoaşterea şi lipsa unor metode de prognoză şi fundamentare a deciziilor pe termen lung.

Definiţiile operaţionale ale secetei ne permit identificarea începutului, sfârşitului şi intensităţii (gradului de severitate) secetei.

Începutul secetei reprezintă, spre exemplu pentru specialiştii din S.U.A., momentul în care precipitaţiile periodice (sau anuale) reprezintă mai puţin de 75 % din precipitaţiile medii multianuale cel puţin 30 ani) pentru punctul sau zona luată în studiu. Pentru agricultură, începutul secetei se consideră a fi atunci când diferenţa valorilor lunare P-ETP devine negativă, ceea ce determină reducerea rezervei de apă din sol şi poate afecta cantitativ şi calitativ recolta. O asemenea definiţie trebuie însoţită însă de o serie de măsurători asupra rezervei de apă din sol, a umiditatăţii solului şi a fenofazei în care se află cultura.

Alte definiţii operaţionale pot fi formu- late pentru analiza frecvenţei, intensităţii şi duratei secetelor pentru o anumită perioadă istorică, într-o anumită regiune.

Adoptarea unor asemenea definiţii reclamă existenţa unui set de informaţii meteo – climatice şi înregistrări ale impactului asupra recoltelor sau a altor componente ale mediului care să permită o evaluare unitară şi concretă.

Realizarea, pe baza datelor existente la staţiile meteorologice, în cronicile ocoalelor (sau în amenajamente!), a unor studii referitoare la secetele din raza unui ocol silvic şi a efectelor înregistrate în fondul forestier ar fi benefice pentru fundamentarea bazelor de amenajare a pădurilor şi pentru identificarea zonelor şi structurilor (compoziţii, vârste etc.) cu maximum de risc şi pentru formularea unor programe antisecetă viabile şi operaţionale în silvicultura din România.

4.2 Seceta meteorologică

Din punct de vedere meteorologic, seceta se defineşte ca fiind o perioadă cu defcit important (sau chiar absenţa) precipitaţiilor. Seceta meteorologică se instalează după 10 zile consecutive fără precipitaţii. Intensitatea secetei meteorologice se apreciază în funcţie de numărul de zile fără precipitaţii şi de numărul de zile cu precipitaţii sub normal sau sub media multianuală a perioadei pentru care se face analiza.

4.3 Seceta agro-silvică

Din punct de vedere agricol şi silvic, seceta este definită prin parametri hidrometeorelogici care determină un impact asupra producţiei şi stabilităţii culturilor. Aceşti parametri sunt: rezerva de apă din sol, evapotranspiraţia potenţială – evapotranspiraţia reală (ETP-ETR), deficitul de apă din sol, scăderea nivelului apei freatice (NAF) etc.

Cerinţele plantelor pentru apă depind de condiţiile de mediu şi, în principal, de parametrii meteorologici (Tm, Tmax, umiditatea aerului, precipitaţiile), de parametrii hidrofizici ai solului, de fenofază şi de specie. O bună definiţie a secetei trebuie să includă toate aceste aspecte în mod explicit.

4.4 Seceta hidrologică

Seceta hidrologică se asociază cu perioadele în care precipitaţiile sunt prea slabe sau de scurtă durată, astfel încât nu au efect asupra alimentării directe cu apă a reţelei hidrologice. Rezultatul secetelor hidrologice se face simţit în timp şi spaţiu pe arii mult mai mari, afectând, de regulă, utilizatorii din aval de bazinul hidrografic analizat (alimentare au apă potabilă şi industrială, producerea de energie hidroelectrică, habitate umede, recreare etc.).

Schema impactelor pe care le produce seceta la diferite nivele este ilustrată în figura 2.

4.5 Seceta socio-economică

Din punct de vedere socio-economic seceta se asociază cu lipsa unor bunuri şi servicii care are la origini seceta meteorologică şi hidrologică. Ea se manifestă la scări diferite şi capătă efecte la nivel regional sau naţional după o perioadă mai îndelungată de secete meteorologice severe.

În ultimele decenii, ca urmare a creşterii standardului de viaţă şi a ratei urbanizării, cererea de bunuri şi servicii (apă curentă, energie, recreere etc.) înregistrează creşteri sensibile pe cap de locuitor. Aceasta atrage după sine o creştere a ratei producţiei primare de bunuri şi servicii prin utilizarea mai eficientă a mijloacelor de producţie. Dacă ritmul şi rata de creştere a consumului de bunuri şi servicii menţionate depăşesc nivelul de asigurare al acestora, efectele socio-economice ale secetelor se accentuează şi pun în evidenţă vulnerabilitatea sistemului socio-economic la incidenţa unor perioade mai scurte sau mai lungi de secetă. Analiza acestor stări de fapt poate conduce la identificarea unor soluţii strategice de dezvoltare a sistemului socio-economic bazate pe minimizarea riscurilor. Baza unei asemenea analize o constituie însă un set coerent de date asupra riscului de apariţie a secetelor.

4.6 Indicatori ai secetei

Din expunerile anterioare este evidentă dificultatea unei definiţii atotcuprinzătoare şi mai ales a unor cuantificări mulţumitoare. Un indicator al secetei trebuie să fie un număr uşor de obţinut dar mult mai semnificativ decât şirurile de date din tabelele meteorologice.

Indicatorii secetei măsoară în ce măsură precipitaţiile dintr-un anumit loc, pe o anumită perioadă se îndepărtează de o valoare medie multianuală. Au fost concepuţi mai mulţi indici care au avantaje şi dezavantaje, pot fi folosiţi la o scară mai mare sau mai redusă în timp şi spaţiu. Unii au valabilitate mai mare în regiuni plane, alţii în zone cu relief accidentat. Pe de altă parte construirea şi adoptarea unor indici care au relevanţă este limitată sau imposibilă datorită lipsei unor date de bază care intră în calculul acestor indici.

Centrul naţional de supraveghere (monitoring) a secetei în pădurile României va trebui să adopte acei indicatori pe care îi va putea calcula periodic la nivelul fiecărui ocol silvic cu scopul formulării unor măsuri coerente şi eficiente de control al efectelor secetelor.

Pentru început se vor adopta indicatori mai simpli dar fiabili, urmând ca, pe măsura acumulării unor date “istorice”, să se treacă la construirea unor indicatori mai sensibili.

4.7 Clasificarea indicatorilor pentru secetă

Indicatorii pentru cuantificarea secetei au fost concepuţi cu scopul de a diferenţia şi delimita între ele regiuni climatice diferite sub raportul lungimii perioadelor de secetă şi severităţii acesteia. Cel mai frecvent se utilizează indicatori tip diagramă sau indici calculaţi pe baza unor elemente meteorologice sau climatice măsurabile.

A. Diagrame

1.Gaussen (diagrama ombrotermică)

2.Gaussen – Walter

B. Indici

B1. Indici bazaţi pe măsurători com- plexe (P, T, vânt, ETP, ETR etc.)

3. Koncek

4. Thornthwaite

5. Indicele de variaţie anotimpuală a umidităţii efective

6. Indicele eficienţei termice globale (Thornthwaite)

7. Indicele de concentraţie estivală a efi- cacităţii termice

8. Umiditatea relativă (P/ETP)

9. Indicele de nesaturaţie Meyer

10. Indexul Palmer pentru evaluarea severităţii secetei

11. Indicele umidităţii culturilor (Palmer)

12. Indicele de aprovizionare al apelor de suprafaţă

13. Indicele de combatere a secetei

B2. Indici bazaţi pe măsurarea precipi- taţiilor şi temperaturii

14. Indicele de ariditate (De Martonne)

15. Indicele Lang

B3. Indici bazaţi numai pe măsurarea precipitaţiilor

16. Procentul precipitaţiilor (P%)

17. Indexul standardizat al precipitaţiilor (SPI)

18. Frecvenţa decilelor precipitaţiilor

***

Din păcate nu există studii locale sau regionale care să pună în evidenţă relaţiile dintre diverşi indici propuşi pentru evidenţierea lungimii perioadelor de secetă şi a severităţii acesteia. Majoritatea indicilor sintetizaţi în tabelul de mai sus au fost concepuţi pentru anumite regiuni climatice ale globului cu scopuri foarte diferite. De cele mai multe ori valorile unui indice calculat pentru o anumită regiune climatică nu au aceeaşi semnificaţie fiziologică, hidrologică sau socio-economică într-o altă regiune. Singurul indice care permite compararea pe spaţii mari şi evidenţierea intensităţii şi lungimii perioadelor secetoase este indicele standardizat al precipitaţiilor care măsoară numărul abaterilor standard cu care valoarea observată deviază de la valoarea medie multianuală, pentru o normală a valorilor întâmplătoare. Indicele standardizat al precipitaţiilor (SPI) a fost propus de McKee ş.a. în anul 1993 cu scopul de a cuantifica deficitul de precipitaţii la scări de timp multiple. Scările de timp reflectă impactul deficitelor (exceselor) de precipitaţii asupra diferitelor nivele de percepţie a secetelor (fig. 2). De exemplu, umiditatea solului răspunde repede (1-3 luni) la anomaliile de precipitaţii (deci o scară de timp redusă), pe când rezervele de apă din lacurile de baraj răspund la secete care se manifestă pe scări de timp mai mari (3-6 luni). Indicele standardizat al precipitaţiilor se calculează în mod curent pentru scări de timp de 1, 3, 6, 12, 24 luni. Calculul SPI se poate face pentru orice punct pluviometric pentru care dispunem de un şir cât mai lung de date asupra precipitaţiilor.

5. Prognoza apariţiei secetelor

5.1 Pot fi prevăzute secetele ?

Apariţia secetelor sau a perioadelor cu precipitaţii excedentare este menţionată în numeroase scrieri sau însemnări istorice de la „potopul biblic” sau pilda celor „şapte vaci slabe şi şapte vaci grase” până la „însemnările de pe vechi cărţi de cult” sau de serviciu religios existent în bisericile satelor şi oraşelor noastre. Încercările de abordare ştiinţifică a periodicităţii apariţiei perioadelor secetoase sau ploioase (Topor, 1964) au condus la concluzia că fenomenele menţionate reprezintă o componentă a variaţiei periodice a climatului pe teritoriul ţării noastre.

Unele cercetări mai recente au pus în evidenţă legături între fenomene care au loc la distanţe mari de locul unde se manifestă fenomenele deficit/exces de precipitaţii, cum ar fi El Nino şi oscilaţia din emisfera (ENSO) sudică a centrilor de presiune atmosferică. La scară mai mică s-a constatat corelaţia directă între prezenţa şi persistenţa centrilor de mare presiune atmosferică (anticicloni) şi lungimea perioadelor secetoase. De regulă, marile deşerturi ale lunii (Sahara, Arabia, Kalahari, Gobi etc.) se află în zonele centrale ale unor anticicloni persistenţi (uneori ani în şir) care limitează formarea norilor şi mişcările ascendente ale aerului. In zone cu climat continental, apariţia unor anomalii temporare în mişcarea maselor de aer datorită persistenţei unor centri anticiclonici poate conduce la deficite mari de precipitaţii cum a fost se- ceta extremă din anul 2000 în Europa Centrală şi de Est.

Principalii factori de care depinde apariţia şi persistenţa secetelor sunt: interacţiunea aer-ocean, umiditatea solului şi procesele la suprafaţa pământului, topografia, influenţele acumulate (induse) de dinamica anterioară a sistemului atmosferă – ocean – uscat. Posibilitatea de modelare şi integrare a acestor factori în modelele de prognoză pe termen lung sunt diferite şi adesea limitate.

În zonele tropicale s-a stabilit că variabilitatea regimului precipitaţiilor este în strânsă legătură cu temperatura mărilor şi oceanelor înregistrată cu luni sau chiar ani în urmă. Un proiect recent de cercetare TOGA (Tropical Ocean Global Atmosphere) permite prognoza vremii pe termen de peste un an, în special în zone afectate de ENSO, cu efecte în diminuarea riscurilor legate de apariţia secetelor prelungite.

Realizarea unui sistem de monitoring al apariţiei perioadelor secetoase sau cu exces de precipitaţii poate suplini modelele complicate şi încă imprecise de prognoză pe termen îndelungat din zona temperată a emisferei nordice.

5.2 Prognoza apariţiei secetelor şi a perioadelor cu exces de precipitaţii pe baza sistemului de monitoring propus

Sistemul de monitoring în teren face parte din grupul de monitoring şi cuprinde instalaţiile şi personalul desemnat să capteze, să măsoare, să înregistreze şi să transmită la Centrul Naţional de Monitoring al secetei datele referitoare la cantitatea de apă colectată în timp de o lună la pluviometrele totalizatoare şi efective din dotare.

5.2.1 Echipamente

Pluviometrul totalizator este un captatori de precipitaţii de formă cilindrică, transpar- ent, gradat în mm (l/m2) prevăzut cu o pâlnie capac care lasă să pătrundă precipitaţiile dar limitează evaporarea (fig. 3).

El înregistrează practic toate căderile de precipitaţii dintre două citiri fără a oferi informaţii referitoare la numărul de căderi, intensitatea ploii etc. Valorile precipitaţiilor totale (lunare) sunt puţin afectate (neglijabile) de evapotranspiraţie.

Gradaţia este realizată de la bază şi poate fi înscrisă doar din 5 în 5 mm, la citire apreciindu-se la menisc cu precizia de 2 mm. Această măsurătoare este acoperitoare sub raportul preciziei deoarece valorile se vor folosi doar în raport cu precipitaţiile medii lunare multianuale extrase din Atlas.

Pentru a evidenţia un bilanţ primar al apei disponibile pentru plante a fost imagi- nat un pluviometru efectiv (fig. 4), care înregistrează cantitatea efectivă de apă din precipitaţii rămasă la sfârşitul lunii (P’):

P’ = P – ETP

Pe baza diferenţei algebrice dintre valo- rile periodice citite la cele două tipuri de pluviometre se obţine estimarea evapotran- spiraţiei potenţiale în perioada respectivă:

P – (P – ETP) = P – P + ETP = ETP

Pluviometrul este identic ca formă (cilindric) cu pluviometrul totalizator dar nu este dotat cu pâlnia de protecţie împotriva evaporaţiei. De asemenea gradaţia începe de la jumătatea cilindrului unde se află marcată valoarea 0. Valorile pozitive (deasupra lui 0) vor evidenţia un exces de precipitaţii faţă de ETP iar valorile negative (sub 0) un deficit de precipitaţii. La instalare, operatorul va avea grijă ca nivelul apei să fie 0 în cilindru, iar după fiecare citire va vărsa sau va adăuga apă, astfel încât meniscul să fie la 0.

Cilindrul va fi suficient de înalt (300- 400 mm) încât să permită stocarea unor cantităţi excepţionale (200-250 mm) de preci- pitaţii lunare. Pluviometrele totalizatoare şi efective (fig. 5) se instalează în baterii de câte două, la 1-1,5 m deasupra solului în teren deschis şi la 20-25 m de obstacole înalte (case, arbori etc.).

Pentru perioada rece a anului, când pre- cipitaţiile cad şi sub formă de zăpadă se va folosi un captator cu sac din PVC care va avea la capăt o deschidere circulară egală cu cea de la captatorii de vară (fig. 6).

Zăpada colectată în timp de o lună se acumulează în sacul din PVC. La data recoltării (1), operatorul ia sacul pe care îl duce într-o încăpere caldă, iar după topirea zăpezii toarnă apa rezultată în cilindrul de vară (pluviometrul totalizator) citeşte echivalentul în mm precipitaţii al zăpezii, notează în registru, aruncă apa şi reinstalează captatorii de zăpadă în teren liber.

5.2.2 Efectuarea citirilor şi raportarea rezultatelor

Citirea cantităţii de precipitaţii se face direct la gradaţiile imprimate pe cilindrii transparenţi, iar datele obţinute se înscriu în registru (tabelul 3).

Şeful de ocol va instrui şi va desemna persoana care răspunde de integritatea captatorilor, de citirea şi raportarea lunară a datelor la I.C.A.S. Câmpulung. Este recomandat să fie o persoană care stă în permanenţă la sediul ocolului sau în locul unde sunt instalaţi captatorii.

Observaţiile se realizează lunar, în ziua de 1, dimineaţa, rezultatele se trec în registru, iar valorile medii se transmit prin fax sau telefon în aceeaşi zi la Staţiunea I.C.A.S., Câmpulung Moldovenesc (tel. 030314747, fax 030314746). Secretara I.C.A.S. va sintetiza toate datele într-un borderou special, care va fi predat la laboratorul de ecologie.

Datele se introduc lunar (în perioada 2- 4 ale lunii în baza de date PC, iar până pe 10 a lunii se fac prelucrările statistice şi se elaborează hărţile şi graficele care vor fi înaintate grupului de evaluare a riscurilor şi grupului de decizie.

5.2.3 Prelucrarea datelor lunare

Pentru simplificarea hărţii sinoptice a evoluţiei parametrilor precipitaţiilor la nivelul României, teritoriul a fost împărţit în ocoale silvice. Pe baza datelor meteorologice medii multianuale s-au stabilit precipitaţiile medii lunare şi anuale (din Atlasul Climatologic) pe care le vom considera “normale” şi în raport de ele vom analiza evoluţia cantităţii de precipitaţii. De regulă, evaluarea parametrilor medii multianuali ai precipitaţiilor s-a făcut pentru un punct situat în apropierea sediului de ocol, unde se vor monta pluviometrele R.N.P.

Reprezentativitatea punctului pentru întregul ocol este mai redusă pentru altitudinile mari (mai puţin afectate de secetă) şi mai ridicată pentru altitudinile mici din cadrul ocolului silvic respectiv.

Calculul indicatorilor sintetici ai preci- pitaţiilor se face pentru o perioadă mai scurtă (1-3 luni) sau mai lungă (12-36 luni) în funcţie de cerinţe şi de interesul beneficiarilor. Seceta meteorologică este pusă în evidenţă de parametrii lunari ai precipitaţiilor, seceta fiziologică de parametrii din ultimele 1-3 (6) luni ai precipitaţiilor, iar seceta hidrologică (scăderea nivelului apei freatice, debitul unor cursuri de apă) este pusă în evidenţă de parametrii cumulaţi pe o perioadă, de regulă, mai mare de 3-6 luni până la 3 ani şi chiar mai mult. Pentru determinarea parametrilor precipitaţiilor pe anumite perioade de timp, ocoalele silvice se grupează pe bazine hidrografice.

Parametrii care pot fi calculaţi şi vizualizaţi prin programele de calcul se referă la o serie de indicatori direcţi sau relativ simplu de calculat până la indicatori complecşi cum este indicele standardizat al precipitaţiilor (SPI).

În figura 7 se prezintă schema logică a lucrărilor necesare pentru calculul indicatorilor secetei derivaţi din precipitaţii şi pentru editarea hărţilor sinoptice ale acestora.

6. Perspective

Realizarea unui sistem de monitorizare a secetei la nivelul fondului forestier al României va permite identificarea zonelor expuse unor episoade de secetă cu efect negativ asupra vitalităţii, stării de sănătate, producţiei şi productivităţii pădurilor. Pe baza unor analize complexe se va putea cuantifica efectul secetelor de intensităţi diferite asupra ţelurilor silviculturale şi economice din zone de risc ridicat la secetă.

Elementele de cuantificare şi modelare statistico-matematică a intensităţii secetei vor putea fundamenta vulnerabilitatea arborilor şi arboretelor cu structuri diferite la impactul secetei şi la adaptarea managementului forestie în scopul minimizării riscurilor pentru gestionarea durabilă a pădurilor.